San Marco (Cartierele Veneției)

TIPĂREȘTE

Inima Veneției – locul cel mai aglomerat și cel mai vizitat. Milioane de turiști iau cu asalt an de an cozile ce par să nu se mai termine niciodată pentru a vizita Bazilica și Palatul Dogilor sau pentru a urca în Campanila.

O mare parte a Marelui Canal, de la Punta della Dogana până la Podul Rialto, aparține cartierului San Marco. Magazinele de lux aflate aici te vor face să crezi că ai nimerit într-o zonă foarte scumpă și poate te temi să te așezi la o masă pentru a bea o bere sau un aperol sau pentru a servi masa. Și dacă te iei după google o să înțelegi că aici se mănâncă cel mai prost, cel mai turistic. Însă te asigur că nimic nu este mai plăcut decât un aperol între două vizite sau o cină servită în inima orașului.

Și dacă Bazilica este prima trecută în top 10 obiective din oraș, eu cred că există biserici la fel de impresionante care merită măcar o oră din vacanța ta în Veneția. Lasă-te pierdut pe străduțele cartierului și poți descoperi o mulțime de obiective, piațete, magazine sau străduțe pe care nu le găsești în topul atracțiilor însă merită întreaga atenție!

O micuța oază de relaxare și probabil singura din cartierul San Marco o oferă Grădinile Regale (Giardinetti Reali) care se află între Piazza San Marco şi Marele Canal. Trecusem de câteva ori pe lângă ele însă, datorită aglomerației din zonă, nu am fost atent de unde vine acel miros incredibil. Cred că abia în ultima zi am furat 15 minute să fac o scurtă plimbare acolo. Grădina nu este mare. Și dacă nu vrei să iei loc pe o bancă cu siguranță 15-20 de minute sunt suficiente pentru o vizită. Lăsate oarecum în paragină, grădinile și-au redeschis porțile în 2019 datorită unei fundații care a repus în valoare vechia oază de verdeață deschisă la ordinele lui Napoleon Bonaparte. În funcție de perioada în care te afli în vacanță, te vor încânta alte și alte plante înflorite. La sfârșitul lui aprilie cele două pergole de glicină infloriseră deja, iar un miros de lămâiță aproape mă adormea.

Odată ieșit din aceste grădini vei întâlni cele două Coloanele ale Sfântului Marcu şi Sfântului Teodor – cândva poarta de intrare în Veneția. Se pare că venețienii evită să treacă printre cele două coloane știut fiind faptul că acolo aveau loc execuțiile publice. Aici se află Piazzetta San Marco cu Palatul Dogilor de o parte și Biblioteca Marciana  (sau Libreria Sansoviniana)  de cealaltă parte.

În fața ta se află Bazilica San Marco, iar în stânga Campanila. Odată trecut printre ele ai intrat în marea Piață San Marco – numită “Salonul Europei” .

Uitându-te către Bazilica vei avea imediat în dreapta ei Piazzetta dei Leoncini, o piață amenajată în anul 1722 care și-a luat numele de la cei doi lei din marmură roșie aflăți aici.  Piața este mărginită în spate de Palatul Patriarhal construit între 1836 și 1850, în stânga de Biserica San Basso și în dreapta de Bazilica San Marco. În centrul pieței se află o fântână care este de altfel singura fântână publică din întreg cartierul.

În imediată apropiere vei vedea Turnul cu Ceas (Torre dell’Orologio), una dintre cele mai semnificative dovezi ale Renașterii venețiene. În vârful turnului se află maurii (Mori di Venezia), denumiți așa datorită culorii materialului din care au fost turnați, dar care reprezintă de fapt doi păstori, unul mai bătrân, cu barbă și unul mai tânăr, fără barbă, care anunță schimbarea orei bătând cu ciocănele într-un clopot. Bătrânul simbolizează trecutul, iar tânărul viitorul.

Imediat sub mauri se află Leul Sfântului Marcu, iar și mai jos Fecioara cu Pruncul. În stânga acestei sculpturi sunt orele în cifre romane, iar în dreapta sunt minutele în cifre arabe. Urmează cadranul orologiului din aur și email albastru care indică ora, ziua, fazele lunii și zodia.

Pe sub acest turn se întră pe strada Mercerie prin care era legat centrul politic și religios al Serenissimei, adică Piață San Marco, de centrul bancar și comercial și anume Rialto.

Întreaga Piață San Marco este străjuită de clădirile procurațiilor – fostele sedii ale procuratorilor din San Marco. De la Turnul cu Ceas încep Procurațiile Vechi  (Procurație Vecchie) care astăzi adăpostesc magazine la parter și birouri la etaje. Urmează Aripa napoleoniană  (Ala Napoleonica) apărută în perioada napoleoniană (1806-1814). Atunci a fost demolată Biserica San Geminiano pentru a face loc unei săli de bal atașată Palatului Regal. Clădirea găzduiește începând cu anul 1922 Muzeul Correr.

Procurațiile Noi  (Procurație Nuove) au fost proiectate în anul 1582 pentru a finaliza remodelarea pieței și au folosit că apartmente și birouri ale procuratorilor de la San Marco. După căderea Republicii Veneția (1797) clădirea a devenit Palatul Regal al lui Napoleon Bonaparte, apoi al habsburgilor și apoi al Casei de Savoia. Astăzi la etajele superioare se află parte a Muzeului Correr,  Muzeul Arheologic și Biblioteca Marciana, iar la parter vei găși renumită cafenea Caffe Florian.  

Palatul Dogilor – dovadă a puterii venețiene care timp de 1000 de ani a scris istoria Europei. Între anii 697 şi 1797 a fost reședința celor 120 de dogi care au condus orașul.

Inițial o cetate bizantină, astăzi palatul îmbină stiluri diferite de arhitectură și adună încă opere de artă inestimabile.

Biletul pentru vizitarea palatului este unul combinat care include atât Palatul Dogilor cât și Muzeul Correr și Biblioteca Marciana.

Exteriorul Palatului Dogilor

Aflându-te în Piazzetta San Marco și privind către palat, în partea stânga – acolo unde palatul se unește cu Bazilica - vei găsi Poarta Documentelor (Portta della Carta) – cândva intrerea de onoare în palat dar care astăzi este folosită ca ieșire pentru vizitatori.

Această poartă datează din prima parte a anilor 1400 (probabil 1438-1443) și este o capodoperă a stilului gotic venețian.  Deasupra porții se află o statuie a Justiției continuată în jos de statuia Sfântului Marcu într-un cadru circular susținut de doi îngeri. Urmează o superbă fereastră și statuia dogelui Francesco Foscari care îngenunchează în fața Leului înaripat al Sfântului Marcu, simbol al supunerii puterii umane în fața celei divine. Din păcate sculpturile originale a lui Foscari și a Leului au fost disctruse în anul 1797, iar cele de astăzi sunt niște replici care datează din anii 1800. Capul lui Foscari a fost însă recuperatel și se află astăzi în Palatul Dogilor.

În stânga și în dreapta acestei impozante porți se află 4 statui ale virtuților: Caritatea, Prudență, Tăria și Cumpătarea.

În stânga porții, pe colțul Bazilicii, se află grupul Tetrarhilor care datează de undeva din anul 300 și care a fost adus de la Constantinopol în anul 1204, atunci când venețienii conduși de dogele Enrico Dandolo au cucerit și jefuit Constantinopolul aducând la Veneția acest grup al tetrarhilor, cei patru cai de bronz aflăți în Bazilica San Marco și celebra Porta d’Oro aflată și ea în Bazilică.

În dreapta porții, pe colțul palatului se află sculptură “Judecată lui Solomon” în care Solomon, împărțitorul dreptății are în față două femei care revendică același copil. Deoarece nu a reușit să își dea nici el seama al cui este copilul, a propus că acesta să fie tăiat pe din două ca fiecare femeie să primească o jumătate. În felul acesta și-a dat seama care este adevărata mama: cea care a preferat să cedeze copilul celailalte decât să îl vădă tăiat în două.

Imediat după Portta della Carta și “Judecata lui Solomon” o să observi la loggia de la primul etaj doi stâlpi care au o culoare mai roșiatică fiind din marmură de Verona față de ceilalți care sunt făcuți din piatră albă se Istria. Conform legendelor dintre acești stâlpi rostea dogele sentințele la moarte sau privea execuțiile care aveau loc, așa cum am mai spus, între coloanele Sfinților Teodor și Marcu. Astfel condamnații aveau ca ultimă imagine Turnul cu Ceas – pentru a vedea ziua și ora morții lor. Mai există și ipotza, mult mai credibilă, că aici exista cândva o scară care ducea către loggie și care a fost îndepărtată în timp.

Fiecare colț al Palatului Dogilor păstrează sculpturi care au în spatele lor o istorie interesantă. De fapt cred că este imposibil să existe un ghid complet al tuturor simbolurilor ascunse în palat.

Pentru a ajunge în curtea interioară a palatului, vizitatorii vor intra prin Poarta Grâului (Porta del Frumento). Impresionant în curtea interioară este Scara Giganților străjuită de Marte și Neptun și care reprezintă puterea Veneției pe mare și pe uscat.

Interiorul Palatului Dogilor este, cum altfel, impresionant. Urcând pe Scară de Aur (Scala d’Oro) vei trece prin încăperi incredibile pictate de Tintoretto, Tițian, Veronese și toți artiștii acelor vremuri. Aici se află și “Paradisul” lui Tintoretto, o pictură formată din mai multe pânze cusute între ele care este considerată cea mai mare din lume.

Parte a tavanelor sunt însă doar copii, originalele fiind duse de către Napoleon la Luvru. Desigur că va sfătuiesc să vizități palatul cu un ghid audio pentru a vă face o idee despre acele vremuri și pentru a reuși să vă transpuneți în timp pe parcursul vizitei. Din săli imense și camere incredibil decorate se ajunge la Puntea Suspinelor pentru a trece în partea mai puțin veselă a palatului – Închisoarea.

Puntea s-a numit inițial “Podul Închisorii” . Însă, datorită faptului că aici prizonierii vedeau pentru ultima oară lumina zilei, și-a luat numele de Pundea Suspinelor. Dacă din afară este un obiectiv foarte fotografiat, în interior culoarul este lipsit de interes. Mai ales că el duce către vechea închisoare. Și nu știu de ce însă mi s-a părut că traseul de vizitare al inchisoarilor a fost tot cam atât că lungime că traseul prin sălile palatului.

Bazilica San Marco – este obiectivul principal al Veneției, locul de unde începe istoria orașului. Odată cu aducerea moaștelor Sfântului Marcu aici s-a construit și prima biserică. Legenda spune că venețienii au furat sfintele moaște din Alexandria, Egipt și le-au ascuns sub carne de porc știut fiind faptul că musulmanii nu ar atinge astfel de carne pentru a controla. După ce biserica inițială arde în întregime, la ordinele dogelui Contarini, a fost ridicată “cea mai frumoasă biserica văzută vreodată” care este sfințită în anul 1094 continuând de atunci să fie permanent îmbogățită.

Exteriorul Bazilicii este astfel construit parcă pentru a surprinde și a dovedi oricărui vizitator că Veneția este cel mai bogat loc de pe pământ. Cele cinci superbe portaluri arcuite sunt atât de decorate încât îți este destul de greu să înțelegi idea de baza a fiecăruia. Însă jocul architectural de așezare și întrepătrundere a mozaicurilor bizantine cu coloanele de marmură romane și sculpturi gotice nu poate decât să uluiască orice privitor.

Și dacă exteriorul este impresionant, interiorul îți taie pur și simplu răsuflarea. Abia ajuns în interior vei înțelege de ce Bazilicii i s-a spus “Chiesa d’Oro” (Biserica de Aur). 8000 mp de mozaicuri bizantine realizate de-a lungul secolelor, pardoseli din mozaicuri incredibile și o multitudine de sculpturi și decorațiuni demne de “cea mai frumoasă biserica văzută vreodată” .

Biletul de intrare în Bazilica San Marco se poate achiziționa în treu variante: doar pentru interior, împreună cu Pala d’Oro sau împreună cu Pala d’Oro, muzeu și Loggia dei Cavalli. Dacă inițial mi-am spus că doar biserica îmi va ajunge de data asta pentru că văzusem cu altă ocazie și celelalte obiective, în momentul achiziționării m-am gândit că până la urmă diferența de bani este infimă (20 de euro) și că nu se știe dacă sau când voi mai ajunge să revăd această superbă Bazilică. Așa că am luat un bilet care permitea accesul în toate încăperile vizitabile.

Pala d’Oro este unul dintre cele mai impresionante și valoare exponate bizantine, un Altar împodobit cu peste 2000 de pietre prețioase creat inițial la Constantinopol și îmbogățit de-a lungul timpului.

Tezaurul adăpostește artefacte religioase și reprezintă o mărturie a importanței Bazilicii în istoria Veneției.

Loggia dei Cavalli este interesantă îndeosebi datorită cailor păstrați acolo și a istoriei lor. Originea și scopul acestor statui sunt incerte. Posibil au fost turnați din bronz în sec. al IV-lea î. Hr. uneva în Grecia. În anul 1204, după cea de a patra cruciadă, venețienii au jefuit Constantinopol. Astfel caii au ajuns la Veneția și au îmbogățit Bazilica San Marco. Napoleon Bonaparte a luat la rândul sau caii din locul în care impresionau orice vizitator al Veneției și i-a dus în grădina Tuileries din Paris. Însă după decăderea lui Napoleon caii au fost redați orașului. Locul lor a tot fost mutat mai ales atunci când trebuiau protejați împortiva distrugerilor. În timpul Războaielor Mondiale au fost coborâți de pe piedestalele lor pentru protecție. S-au întors însă de fiecare dată pe locul lor. Totuși din anul 1980 s-a decis totuși păstrarea lor în interiorul Bazilicii pentru o protejare permanentă. Acum ei sunt admirați doar de către cei care își cumpără un bilet care cuprinde și vizitarea loggiei, caii din exterior fiind doar o copie a originalului.

Și pe lângă abundență pieselor expuse în muzeul Bazilicii, un bilet întreg îți oferă ocazia de a ieși pe balcon și a admira Piața San Marco și de a vedea de aproape mozaicurile și sculpturile care împodobesc partea superioară.

Dacă ai vizitat Bazilica și Palatul Dogilor în aceiași zi crede-mă că este foarte greu să mergi mai departe către Muzeul Correr și Biblioteca Marciana, incluse în prețul biletului Palatului Dogilor.

Dar pentru că îmi dedicasem acea zi vizitelor interioare am decis să le văd și pe acestea. Care și-au pierdut însă strălucirea și însemnătatea în fața bijuteriilor arhitecturale și artistice deja văzute.

Deci nu aș recomandă să înghesuiți prea multe vizite în vacanța voastră în Veneția (și în general, în Italia). Și mai ales în Veneția. Vă spun drept că fac un efort pentru o readucere aminte a ceea ce am văzut mai departe în acea zi. Așa cum am făcut și atunci un efort de a mai îngrămădi în mintea mea atâtea informații, atâtea picturi și sculpturi.

Biletul combinat permite vizita obiectivelor în termen de trei zile. Și este cu siguranță indicat să profitați de acest lucru!

Muzeul Correr este unul dintre cele mai vechi muzee din Veneția. Și unul dintre cele mai frumoase și importante. Principalul donator a fost un nobil venețian pe nume Teodoro Correr, iar ca semn de recunoștință pentru valoarea colecției sale donate orașului, muzeul îi păstrează numele. Muzeu merită cu siguranță o atenție deosebită. Fiecare costum, pictură, monedă sau hartă expusă au o însemnătate deosebită, o istorie și o valoare aparte.

Aripa Ala Napoleonica în care se află muzeul a fost construită în timpul dominației franceze, la ordinul lui Napoleon Bonaparte care dorea extinderea Palatului Regal. Decorațiile în marea lor majoritate au fost adăugate în timpul stăpânirii austriece.

Aproape de ieșire, în Sala de bal priviți podeaua! Este incredibilă iluzia optică de acolo!

Biblioteca Marciana, fondată în 1468, conține una dintre cele mai mari colecțîi de texte clasice din lume – peste un milion. Pe lângă bogata colecție, impresionante sunt sălile monumentale care sunt de-a dreptul amețitoare.

Un alt obiectiv luat cu asalt de toți turiștii ajunși în Piața San Marco este Campanila, turnul-clopotniță care a fost reconstruit în totalitate între anii 1903-1912 după ce vechiul turn s-a prăbușit (14 iulie 1902). Turnul, numit de venețieni “Master of the house” (“Stăpânul casei” ), are o înălțime de 97m, iar în vârf poartă statuia Sfântului Arhanghel Gabriel cu aripi mari care, atunci când sunt împinse de vânt, fac să se rotească întreaga statuie.

Campanila a făcut mereu parte din viața venețienilor, iar cele cinci clopote ale ei băteau ritmul vieții lor. Astfel “Nona” își luase numele de la Ora Nouă (Nones), care era un timp tradițional de rugăciune după-amiază în liturghie și semnala și începutul pauzei de lucru, “Marangona” bătea dimineața și seara pentru a marca începutul și sfârșitul zilei de lucru, “Maleficio” anunță când cineva era condamnat la moarte și urma să fie executat, iar “Trottiera” și “Pregadi” chemau judecătorii și senatorii la locul lor din palatul Dogilor.

Vizitarea Campanilei este mult mai facilă astăzi, când există un lift.

Dar cartierul San Marco nu înseamnă doar Piața San Marco. Stazile înconjurătoare, magazinele, restaurantele sau promenada reprezintă puncte de interes. Plimbându-te pe staduțe vei întâlni de exemplu Teatrul la Fenice care alături de La Scala din Milano sau de San Carlo din Napoli este unul dintre cele mai legendare teatre lirice din Italia. Fenice înseamnă “Phoenix” și este parcă un nume predestinat țînând cont că această superbă clădire a trebuit să renască după cele două incendii din anul 1836 și din anul 1996. Teatrul se poate vizită zilnic.

Un alt “must see” în acest cartier este Scala Bovolo care aparține Palatului Contarini del Bovolo și care a devenit celebra datorită arhitecturii acestei scări exterioare în formă de spirală. De fapt “bovolo” în dialect venețian înseamnă “spiralat” . Ca și legendă se spune că Pietro Contari a comandat această scară pentru a putea ajunge călare până în dormitorul sau aflat la ultimul etaj.

Scara nu este vizibilă din păcate din stradă ci doar din curtea palatului. Palatul se poate vizita. Cele 80 de trepte care urcă în sens invers acelor de ceasornic duc către terasă “Belvedere” de pe care se deschid privelișți către întregul cartier și către lagună.

Din punct de vedere administrativ insula San Giorgio Maggiore aparține tot cartierului San Marco. Insula, numită inițial Memmia după familia care o deținea la acea vreme, a avut începând cu anul 829 o biserică dedicată Sfântului Gheorghe. Dogele Tribuno Memmo a donat întreaga insula unui călugăr în anul 982. Acesta a construit acolo o mănăstire. În perioada Renașteri venețiene pe insula ajung cei mai mari artiști ai vremurilor pentru a își aduce contribuția la dezvoltarea ei artistică. Este cunoscut faptul că Napoleon, în momentul în care a cucerit Veneția, a transformat insula în cazarmă și închisoare, jefuind-o de majoritatea operelor de artă pe care le-a dus la Paris.

Astăzi turiștii pot vizită aici Bazilica San Giorgio Maggiore celebră atât pentru arhitectura sa cât și pentru picturile interioare (în special cele ale lui Tintoreto). Campanila bazilicii se poate vizita contra cost și chiar dacă cea din San Marco este mult mai celebră, belvederea oferită de aici este mult mai atractivă deoarece priveliștile sunt exact către Piața San Marco.

Desigur că atracțiile se află la fiecare colț. Însă o vizită atât în cartierul San Marco cât de fapt în întreaga Veneție nu trebuie să fie o fugă între obiectivele turistice ci o plimbare în care să te lași purtat pentru a reuși să aluneci ușor, ușor în atmosfera care a făcut din acest oraș unul dintre cele mai vizitate locuri din lume.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 65 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI