Descopera Sicilia

TIPĂREȘTE

Am fost in Sicilia de Est. Aveam un plan bine facut, dar apoi greu de respectat. Am citit mult pe Am fost acolo despre Sicilia, asa ca mai jos va dau cateva impresii, gen IMPRESIE, RASARIT DE SOARE PE SENA.

Buna dimineata din Catania. Aici e ora 7:59. Aici ne-am cazat pentru inceput, cateva zile la hotelul Vila Mater...

Soarele e sus de-o sulita, parcul din fata hotelului proaspat stropit si de la fereastra se vede marea. Jos ne asteapta un mic dejun copios, facut de altii. Tare bine este in vacanta, desi pentru noi fiecare zi e vacanta. La aeroport am inchiriat o masina, mica, alba si cu un motor slab, nepotrivit pentru Sicilia.

Drumul de aseara, de numai 12 km a fost o aventura, halucinanta, printr-un fel de Ferentari plin de baruri si o bezna cumplita, dar Ioana de pe GPS stia la perfectie drumul prin un fel de labirint ingust, plin de masini care trec pe rosu, pe galben, pe verde si pe alte culori... daca ar fi. Chiar si aeroportul se numeste Fontanarosa. Insa hotelul VILA MATER, de doua stele e superb.

Siracusa, orasul grec din sec. 4 ante Domini, unde a trait si a murit, omorat de un soldat roman, Arhimede. Orasul e splendid, sau a fost, Tot centrul istoric este in stil baroc, greoi, scorojat si neintretinut, ca o doamna, care a fost cineva, dar la baranete, cu pensia mica si mirosind a naftalina, isi plimba haina de blana, mancata de molii, prin oras. Dar orasul fiind asezat la malul marii e usor romantic, cu multe taverne, lume pestrita iar localnicii un amestec de celti, greci, romani, goti, normanzi, arabi, bizantini, spanioli din Aragon, cu urme angevine si insfarsit italieni. Si limba e deosebita de italiana continentala. Autostrada spre Siracusa are 14 tunele, din care cel mai lung are 3 km, doar partial luminat. In tunelul in bezna, aveam uneori senzatia ca cobor in Hades... Dar e gratuita.

Am intalnit si romani fericiti, ospatari, in general. Tuturor le era dor de casa si erau mandrii ca sunt romani.

Am cazuti franti, la hotel, dar cu sentimentul datoriei implinite.

Azi era s-o incurcam. Am ajuns cu bine la Caltagerone, in inima Sicilei, un orasel minunat, un centru de ceramica vechi de 3000 de ani, cu o vestita scara cu 142 trepte pietonale, placata cu placi de faianta, cu 102 biserici monumentale din care 9 in plin centru, orasel din piatra de calcar, si evident in aceiasi stare de decadere ca Siracusa. Dar cand sa plecam si setam GPS-ul pentru Piazza Armerina, scula electronica a cazut in pana si asa a ramas. Eram la cca. 80 km de Catania, cu doua senioare disperate, care se si vedeau dormind pentru restul vietii pe sub boltile parasite de vile nobiliare siciliene sau cine stie, se indura Cosa Nostra si... Era si pauza de pranz dintre ora 13 si 16, cand nimic nu misca. Dar am gasit o romanca, singura din localitate, care avea o prietena, care era casatorita cu un patron de magazin high tech, ala plecat la Catania etc etc. Bref, am cumparat un TOM TOM cu hartile de prin 2007, care ne-a dus la Piazza Armerina unde e pastrat sub egida UNESCO ca patrimoniu al umanitatii cel mai mare si mai bine pastrat mozaic din lume, 3000 mp. Parca am mai auzit asta, cel mai mare, cel mai frumos … Apoi suava voce, in franceza (ca Ioana era pe butuci) a Corinnei ne-a adus pana la hotel, seara, pe intuneric, intr-un trafic la fel de halucinant, unde nu se respecta stopuri, proritati, de fapt nimic, poate doar regula celui mai iute de picior. Un trafic haotic pe strazi inguste, unde nu iti puteai inchipui ca pot trece doua masini si trei scutere, cu forme ciudate de dubul sau triplu S, sau dublu W, sau dublu X etc.

Dupa aventura de ieri, azi am renuntat sa mai vizitam Agrigento care este la cca. 200 km de noi. Asa ca azi am vizitat statiunile dintre Catania si Taormina, din statiune in alta statiune, din plaja in alta plaja, din faleza in alta faleza si asa mai departe Din pacate nu e cum ne-am inchipuit noi, dar vina e a noastra : poate am vazut prea multe! Acelas lucru au patit alti prieteni care sunt si ei pe aici. Insa pozele facute de maestrul fotograf (adica eu cel modest) arata o alta fata a litoralului sicilian. Un fel de din spate liceu, din fata muzeu! Am vizitat un castel construit de normanzi (uitai in mesajele precedente ca si astia au salasuit si haladuit pe aici, dupa ocupatia araba) de unde sunt luate pozele cele frumoase. Totul e negru de la cenusa Etnei, din precedentele eruptii. Traficul, desi azi e sambata e la fel, fiecare merge cum are chef, opreste in mijlocul drumului cand il apuca, semnalizeaza dreapta si face stanga sau inainte, claxoneaza in draci sa bagi viteza pe strazile si drumurile care nu au o portiune dreapta mai lunga de 20 m. Insa noul GPS desi are hartile cam de la facerea lumii, s-a cam descurcat. Aici nu au fost mari schimbari intre timp, adica de la facerea lumii!?!? .

Apoi, dupa cateva zile am schimbat hotelul, Villaggio Alkantara in Giardini Naxos... Super, l-am ales din booking.com pe gustul nostru : ieftin, piscina, bucatarie, portocali in jur si... niste tevi langa intrare pe unde curge lapte si miere. Iar la usa de lntrare sunt doi lamai personali, adica pentru folosinta personala.

Cum am ajuns, m-am si bagat in piscina si am inotat 1000 m. Apa avea 29 grade. GPS-ul iarasi ne-a dat incurcaturi, dar ne-am orientat dupa soare si muschii de pe copaci si am ajuns cu bine.

Am facut a doua zi o excursia pe mare, prin Baia (golful) Naxos, Baia Taormina, Grotta Azzura, Grotta d'Amore, Grotta di Corali si alte Grotte. Era un afis la hotel cu aceasta excursie, despre care citisem, dar pe viu e un rai al fotografiatului! La fiecare secunda se schimba imaginea, aparea alta priveliste, estii inebunit ca nu apuci sa imortalizezi ceea ce nu se poate imortaliza, clipa trecatoare. Am pus aparatul pe foc automat si tot nu facea fata! Aveam trei aparate foto in functiune, dar degeaba clipa trecatoare disparea si aparea alta, nu apucai sa fixezi, sa focalizezi ca disparea ceva minunat, dar noua imagine aparea dupa vre-o stanca, mai minunata, mai colorata, mai plina de arbusti tropicali, alte flori, alte case cu balcoane inflorite si stanci peste tot. Marea avea nuante asemanatoare cerului, in departare fumega Etna iar in Grottai Azzuro, prin golul special facut de natura, se strecura o raza de soare care transforma albastrul marii in turcoaz, o atmosfera ireala in jur, o liniste siderala te asurzea si norocul nostru ca alte barci asteptau sa intre, altfel, poate, uitam de lume si transcedeam in alta lume... Spre sfarsiul calatoriei prin Paradisul Acvatic Sicilian, am coborat in lumea noastra, nici buna, nici rea si Francesco Vito a ancorat barcazul, am facut o baie in mare, a scos de la gheata un vin de amande (era sa scriu amante), dulceag ca ambrozia, o farfurie cu fructe de sezon, o farfurie cu dolce di Sicilia (cateva prajituri specifice, a caror nume l-am uitat) si a dat niste paini speciale pestilor. Cu vinul zeilor in cap (pardon, in picioare), Fracesco ne-a debarcat pe mal, ne-a preluat Pietro - fi-su, si cu un Fiat Panda, in cateva minute, ne-a dus la hotel. Aici Gabriela a cazut lata insa eu mi-am facut curaj si cu degetele sovaitoare si inca ametit de rapida coborare din Rai pe pamant, avand inca pe retina miliardele de imagini trecatoare, v-am scris cele de mai sus. Din pacaate nu pot sa va atasez cateva poze dintre miile facute, cum v-am zis, cu aparatul pus pe foc automat. Nu stiu ce sa aleg, asa ca sper ca, Zeii Siciliei, printre care ne-am plimbat cateva clipe, ne vor ierta ca nu le-am pus pe toate, si chiar mai multe

---

VIZUALIZĂRI: 4051 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI