Alte locuri pe care le-am vizitat în Sardinia

TIPĂREȘTE

Acesta e ultimul episod dintr-un serial de 11 reviewuri despre această insulă încântătoare. Din păcate Sardinia nu e suficient de mediatizată comparativ cu alte regiuni ale Italiei. Deşi are şosele bune, nu deţine nicio autostradă. În cele şase zile în care vizitarea obiectivelor s-a ţinut lanţ de dimineaţa până seara târziu, nu am văzut nici jumătate de insulă, adică doar partea de nord vest, nord şi nord est. Cu un traseu stabilit de acasă, cazări reţinute şi maşină închiriată cred că ar ajunge 10 zile pentru a vizita întreaga insulă. Dacă vreţi să profitaţi şi de plajele superbe care înconjoară ţărmurile, două săptămâni ar fi de ajuns. Ce am mai văzut şi poate v-ar interesa să le cuplaţi cu alte obiective pe care vi le-am recomandat?

-Nuoro este situat la 90 km de Alghero spre nord-est. Orăşelul deşi are mai puţin de 40000 de locuitori este capitala regiunii cu acelaş nume în care am vizitat şi scris despre picturile murale din Orgosolo şi Tinnura. Oraşul este cunoscut ca şi capitală culturală a Sardiniei pentru că aici s-a născut şi a scris celebra scriitoare Grazia Deledda, laureată a premiului Nobel în literatură în 1929, sculptorul Francesco Ciusa şi poetul Sebastiano Satta. Am admirat grupul statuar sculptat de Constantin Nivola. Ar trebui alocată o zi pentru a intra în atmosfera oraşului încremenit în timp, cu străduţe înguste, case de piatră şi multe muzee

-Bosa , este o comună cu 8000 locuitori din provincia Oristano, Este aşezat pe malurile singurului râu navigabil din Sardinia, Temo, la 33 km sud de Alghero. Datorită terenului bun de pe malurile râului a fost locuit încă din perioada preistorică, dovada fiind rămăşiţele a câtorva turnuri nuraghe din apropiere. Actualul oraş a fost înfiinţat în 1112 de familia Malaspina de pe urmele căreia a rămas un castel impunător pe dealul Sarravalle. Din sec. XIV, comuna şi castelul au fost preluate de familia de Aragon. Bosa s-a dezvoltat în jurul castelului şi este unul din cele mai frumoase sate din Italia pe deoparte din cauza caselor zugrăvite în culori pastelate, pe de alta a balcoanelor de fier forjat şi a străduţelor înguste pietruite. Localitatea este dominată de catedrala Immacolata construită în în sec. XII şi refăcută în anii 1800. Este situată peste podul cu trei arcuri de pe râul Temo. Până la catedrală se urcă o pantă destul de mare pe străduţele atât de înguste încât nu pătrunde lumina soarelui şi sunt exclusiv pietonale. Catedrala are trei nave şi abside laterale. Pe faţadă sunt statuile celor patru evanghelişti iar în partea de sus a portalului Sfinţii Petru şi Pavel, Madona cu pruncul şi ctitorul catedralei Constantino de Castra. Alte biserici: Santa Croce şi de Rosario care are un ceas cu două feţe. Bosa încântă prin simfonia culorilor de pe faţadele caselor medievale.

-Centrul de documentare şi fabricare a pâinii din comuna Rocca Dora Monteleoni se află în regunea Sassari la o distanţă de 35 km sud de Alghero. Muzeul a fost inaugurat în 2011 într-o casă veche cu un etaj din centrul istoric al comunei în apropiere de parcul Grazia Deledda. În Sardinia pâinea este un simbol sacru. În această fabrică de pâine se produc figurine care rezistă în timp şi sunt expuse cu ocazia momentelor importante din viaţa unui om: naşterea, căsătoria şi moartea. Am văzut figurine din 1960. În expoziţie este o cameră cu un pat nupţial pe care sunt presărate figurine de pâine aducătoare de fertilitate şi bunăstare. Am asistat la procesul de fabricare şi coacere a pâinicilor şi la ieşirea din muzeu ne-au fost dăruite câteva. În centrul de panificaţie au loc concursuri ale celor mai buni brutari din Italia şi sesiuni de documentare. Interesant.

-Cetatea şi portul Alghero În dupăamiaza în care ne întorsesem din Bosa, am zăbovit o oră în centrul istoric şi în portul oraşului Alghero. Centrul istoric este de fapt cetatea foarte bine conservată, construită de familia Doria în jurul anului 1100 în prelungirea unui port fortificat. După lupte crâncene, cetatea cu rol strategic a fost cucerită de Coroana de Aragon în sec. XIV. Populaţia autohtonă a fost deportată şi înlocuită cu colonişti catalani, ceeace explică faptul că în Alghero se vorbeşte un dialect catalan. A urmat stăpânirea habsburgică şi a Casei de Savoia până la unificarea Italiei. Ca şi alte cetăţi (Rodos, Sighişoara) este locuită şi în interiorul ei, pe străduţele întortochiate şi strâmte sunt zeci de baruri, cafenele, restaurante. Zidurile reconstruite sunt foarte groase şi din loc în loc au turnuri de apărare şi bastioane. Am intrat în cetate urcând treptele scării Tarantiello. Alghero deţine un port mic plin cu ambarcaţiuni uşoare private şi iahturi de lux cu 2-3 etaje. Portul se află sub zidurile vechii cetăţi, mai précis lângă turnul Maddalena . În port sunt multe firme care asigură transportul spre diverse destinaţii. Noi am luat un feribot pentru vizitarea grotelor lui Neptun şi în altă zi o croazieră până la Capo Caccia.

---

VIZUALIZĂRI: 4790 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI