Jurnal de călătorie: Sardinia, 11-18 februarie 2018 (partea I - Sassari, Olbia, Barumini)

TIPĂREȘTE

În ultimul timp am senzația că timpul se scurge prea repede și nu mai reușesc să fac tot ce îmi propun. Printre lucrurile pe care nu am timp să le fac așa cum aș vrea, sunt cititul și scrisul. Nu și călătoriile! În cazul acesta, am depășit norma, anul acesta făcând șase „ieșiri” de câte o săptămână: Sardinia, zona Veneto, Lefkada, Oradea-Zalău-Cluj, Croația și Turcia, plus un city-break la Copenhaga. Nu o spun ca să mă laud, ci pentru a demonstra cele spuse mai înainte. Dintre toate locurile vizitate, am reușit să scriu doar două review-uri, despre Veneto. Și ar fi atât de multe de povestit …

Dar, stop! Am o veste pentru voi: din noiembrie sunt pensionar! Oricum, până astăzi nu prea am simțit lucrul acesta, dar, în principiu, am mai mult timp. Ca urmare, am decis să scriu câte ceva despre locurile pe unde am umblat. Firesc, încep cu prima călătorie din anul acesta, în Sardinia. Cum sunt în continuare în criză de timp, voi schimba puțin stilul, spicuind din impresiile de la fața locului, prezentate ca jurnal de călătorie. Celor interesați, le pot trimite programul, cu obiectivele de vizitat din diferite locuri, cu coordonate GPS și alte informații utile.

Am împărțit review-ul în trei părți, pentru că povestea trebuie susținută de fotografii și acestea sunt multe. Am considerat totuși că un review pentru fiecare zi (deși aș avea ce scrie pentru mai multe review-uri pe zi!) e prea mult și pentru voi și pentru mine …

Deci, să începem!

Am plecat de pe Otopeni spre Alghero cu o cursă Wizz, la ora 13:50 (preț 188 lei de persoană, dus-întors, fără bagaj de cală, bilete cumpărate de la sfârșitul lunii octombrie 2017). Am aterizat cu jumătate de oră mai devreme față de ora programată (15:35) și ne-am dus direct la biroul de închirieri mașini, de unde, în câteva minute, am plecat cu actele spre parcare, de unde ne-am îmbarcat într-un VW Polo alb, pe care îl vom „călări” timp de o săptămână. Mașina a fost închiriată de acasă, de pe saitul Ryanair Car Hire, la prețul de 251 de lei, pentru 8 zile.

În holul dinspre ieșirea aeroportului sunt expuse replicile unor statui, a căror semnificație aveam să o înțelegem mai bine ceva mai târziu.

Ne îndreptăm spre Sassari, aflat la 35 km, pe SS291 (strada statale, adică șosea națională). Vremea este destul de închisă, dar pe alocuri, printre nori, mai apar și petice de cer albastru. Facem o pauză în Sassari, cât să mergem să vizităm Domul (P01), cu superba lui dantelărie în piatră (P02), de o finețe și minuțiozitate a detaliilor deosebite.

Ne îndreptăm mai departe spre Castelsardo, unde ajungem la șase și jumătate, când deja se lăsase întunericul. Identificăm ușor Antica Pensione Pinna, din Castelsardo, locul nostru de popas peste noapte (P03).

Dimineața facem o plimbare prin orășel și găsim o cafenea, unde luăm micul dejun. Vremea e însorită, dar bate și vântul și marea e agitată. Plecăm de la Albergo Pensione Pinna, cu regretul că nu putem sta mai mult, pentru că am aflat că în perioada 11-16 februarie orașul este în plin carnaval.

Nu părăsim însă imediat Castelsardo, ci urcăm la castelul ce domină, de la înălțime, întreg orașul. De acolo, panorama e splendidă (P04).

La ora zece pornim mai departe, pe SP90, pe coastă, spre Santa Teresa Gallura. La ieșirea din Castelsardo, în apropiere de un giratoriu, facem un scurt popas la Roccia dell'Elefante (GPS: 40.889639, 8.746183), o stâncă la marginea drumului, care aduce cu un elefant (P06).

Ne îndreptăm apoi spre Badesi și ajungem în Santa Teresa Gallura, unde ne oprim pentru o plimbare pietonală (P06-P08) și pauză de cafea, la Caffe Bar Conti. Ne reluăm parcursul, îndreptându-ne spre Palau, unde facem o nouă oprire, cu o plimbare pietonală până în portul turistic (P09) și o vizită la biserica Nostra Signora delle Grazie (P10, P11).

Mai departe, ne îndreptăm spre Capo d’Orso, cu o stâncă în formă de urs. Fotografiem și noi stânca-urs, stâncile înconjurătoare și panorama, încercând să ajungem cât mai aproape, dar la un moment dat ne împiedică o tăbliță cu „proprietate privată”. Oricât mă străduiesc, stânca nu-mi sugerează un urs. (P12) Mergând mai departe, ajungem de partea cealaltă a golfului, pe SP13, de unde Roccia dell’Orso arată într-adevăr ca un urs (P13-P15).

Puțin după ora 15, ajungem la Olbia City Hotel. Ne cazăm și plecăm repede, să vedem orașul; mai întâi mergem la Chiesa monumentale Basilica San Simplicio, datând din secolul al XI-lea (P16-P17) din Piazza San Simplicio; lăsăm apoi mașina în parcarea portului (gratuită) și trecem strada, în fața primăriei (P18).

De aici, începe strada pietonală Corso Umberto I, de-a lungul căreia ne plimbăm, admirând Biblioteca Comunale (P19), Chiesa di San Paolo (P20) și alte clădiri frumoase. Între timp, s-a întunecat și s-au aprins luminile stradale, așa că ne întoarcem în port și mergem la Museo Archeologico di Olbia (P21). Din păcate, luni și marți este închis, dar platforma de belvedere a muzeului este accesibilă și ne oferă o frumoasă panoramă nocturnă (P22).

Plecăm din Olbia la nouă și jumătate, după micul dejun luat la hotel. Plouă, destul de tare, iar noi ne îndreptăm, pe SS131, spre Nuoro, unde schimbăm direcția spre Cagliari, pe SS128. Ploaia se domolește, pentru ca, într-un final, să se oprească de tot. Apare și soarele.

La ora 13, sosim la Area Archeologica Su Nuraxi (citește nuraji), din Barumini, cel mai celebru complex nuragic, inclus, din 1997, pe lista UNESCO. Cumpărăm bilete (12 € de persoană), care includ vizitarea ghidată a trei obiective: Su Nuraxi, Polo Museale Casa Zapata și Centro Giovanni Lilliu.

O ghidă locală ne ia în primire și, într-o italiană alertă, dar foarte ușor de înțeles, ne povestește: nuraghi au fost construite în secolele 14-13 î.C., din blocuri de bazalt, transportate cu animale, cu scop de locuit, de cult și apărare militară, în formă de turn, cu una sau mai multe încăperi suprapuse.

Aflăm că în Sardinia sunt 8900 nuraghi, în diverse stări de conservare (P23-P24).

Mai departe, mergem să vizităm Palazzo Zapata, (P25), unde suntem preluați de o altă ghidă, dornică de vorbă. Se vede de la o poștă că îi place să povestească și-și face meseria cu profesionalism.

Familia Zapata, de origine aragoneză, și-a construit casa pe un nuraghe pe care l-a înglobat în casă. Ultimul descendent al familiei, Lorenzo Zapata a vândut casa localității Barumini. În timpul lucrărilor de restaurare a fost descoperit acel nuraghe de sub casă, care astăzi este inclus în complexul Barumini (P27). În interior sunt aranjate frumos vitrine cu obiecte găsite la escavări, sau care au aparținut locatarilor palatului (P26). Palatul a fost renovat și amenajat, inclusiv cu monitoare info, obținute prin fonduri europene.

Am fi vrut să vizităm și Parco Sardegna in miniatura, dar din păcate acesta era închis în sezonul de iarnă. De altfel și Su Nuraxi nu avea un aflux prea mare de vizitatori, iar la Casa Zapata am fost singurii vizitatori.

Oricum, pentru cei cărora le place genul și pentru cei cu copii, Barumini este un loc de popas pentru minim două zile, având în vedere că Parcul Sardinia în miniatură este un complex, ce cuprinde, în afara parcului de miniaturi, parcul dinozaurilor, un planetariu, grădină botanică, un pavilion nuragic, muzeul astronomiei și aviariu. În plus, oferă și plimbări cu trenulețul și barca.

Pentru cei interesați, iată și coordonatele GPS: Complexul nuragic Su Nuraxi: 39.705559, 8.993330, Centrul Giovani Lilliu: 39.706045, 8.997116, Casa Zapata: 39.702812, 9.000790 și Parcul Sardinia în miniature: 39.701363, 8.979368. Saitul Parcului Sardinia în miniature este acesta: sardegnainminiatura.it și cel al sitului archeologic Su Nuraxi este acesta: fondazionebarumini.it/it/ ... ogica-su-nuraxi.

La 15:30, plecăm de la Casa Zapata spre Cagliari. La intrarea în oraș, un indicator ne amintește că și în Sardinia există o localitate cu același nume ca al celei din Croația (P28).

Ajungem la locul nostru de popas pentru trei nopți, Cagliari d'Amare, de unde am plecat în oraș, numai bine să vedem carnavalul, cu defilarea cu costume și măști (P29-P31).

---

VIZUALIZĂRI: 1583 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI