Sardinia - un scurt circuit

TIPĂREȘTE

Pentru că îmi doresc să vizitez toate cele mai mari insule din Mediterana, în acest început de toamnă, în luna septembrie, la cele vizitate deja, am mai adăugat două - Sardinia și Corsica. Cu o suprafață de 24.090 km2, Sardinia este a doua cea mai mare insulă din Mediterana, după Sicilia. Are 1.628.384 de locuitori din care 11.313 sunt români. Despre Sardinia și Corsica, separat, voi scrie câteva cuvinte. Doar câteva cuvinte pentru că nu vreau review-uri lungi, cu multe detalii. Acestea ar trebui descoperite de fiecare din cei ce vor ajunge acolo.

Așadar, după un zbor bun, cu mult prea cunoscuta companie Wizz Air, cu plecare din București-Otopeni, după 2 ore și 40 de minute, am aterizat la Alghero, în Sardinia.  

Chiar mai înainte de a ajunge la cazare, la Hotel Pausania Inn din Tempio Pausania, autocarul, care ne aștepta deja în parcarea aeroportului, ne-a condus la Aggius pentru a vizita unul dintre cele mai vechi și mai bine păstrate sate medievale, renumit pentru covoarele care se țes acolo și pentru Muzeul Etnografic Oliva Carta Cannas, cel mai bun muzeu de acest gen de pe insulă. Nu voi intra în amănunte pentru că despre Muzeul Etnografic și despre Muzeul Banditismului din Aggius am scris deja.  

Când am ajuns la Tempio Pausania - cunoscut ca 'Orașul de piatră' - am făcut mai întâi un tur pietonal în centrul istoric, privind și fotografiind clădirile vechi, dar și ascultând relatările ghidului local, o doamnă, care ne vorbea despre carnavalul care are loc în oraș în luna februarie, despre vinurile renumite de aici, precum și despre producția de plută. Din mersul autocarului, văzuserăm deja păduri cu arbori de plută, cu scoarța recoltată la baza trunchiului, iar la Muzeul Etnografic de la Aggius văzuserăm și un vechi atelier de prelucrare a plutei, acest dar al naturii.

A doua zi, după micul dejun, părăsind Hotel Pausania Inn și frumoasa zonă verde de la periferia orașului, unde a fost construit, ne-am deplasat spre Santa Teresa Gallura, portul situat în nordul insulei, pentru a ne îmbarca pe ferryboat-ul care avea să ne ducă spre Bonifacio, portul situat în sudul insulei Corsica, amplasat pe un promontoriu stâncos, oraș renumit pentru frumusețea sa naturală și pentru arhitectura sa medievală.  

Nu voi povesti mai mult despre acest transfer, cu bagajele după noi și nici despre zilele următoare, petrecute în Corsica. O voi face atunci când voi scrie despre această insulă.

Deocamdată, facem un pas mare și sărim direct în ziua a șasea a circuitului, zi în care am revenit la Bonifacio, în port, pentru același Moby, ferryboat-ul cu care vom traversa marea în sens invers, de la Bonifacio la Santa Teresa di Gallura. Eram din nou în Sardinia. Autocarul care ne-a preluat, ne-a condus la Nuraghe la Prisgiona numit și 'Gigantul de Piatră' aflat la aprox. 40 km de port.  

Nuraghe la Prisgiona este un sit arheologic renumit pentru complexul de construcții megalitice preistorice specifice regiunii, care datează din epoca bronzului târziu și începutul epocii fierului. Acest sit oferă prilejul de a afla câte ceva despre istoria și cultura vechilor locuitori ai Sardiniei, precum și despre tehnologiile utilizate în construcții în acea perioadă. Nuraghe la Prisgiona este considerat unul dintre cele mai bune exemple de arhitectură nuragică din nordul Sardiniei și este mărturia existenței civilizației străvechi existente cândva în Sardinia, care a dăinuit până la sosirea romanilor în insulă.  

De la Nuraghe la Prisgiona până la Alghero, următoarea noastră destinație, trecând prin Sassari, sunt 143 km. Cazați la Hotel Alghero Vacanze 4*, la Alghero am rămas două zile.

Orașul Alghero, cunoscut și ca 'Mica Barcelona', este situat în nord-vestul insulei, pe țărmul mării. Este cunoscut pentru arhitectura sa medievală bine conservată, pentru străzile înguste din centrul vechi și pentru zidurile sale fortificate. În sec. XIV, acest oraș a fost ocupat de catalani și chiar dacă astăzi orașul este italian, influențele spaniole și catalane sunt vizibile la tot pasul, inclusiv în limba vorbită de populația autohtonă și în numele străzilor înscrise pe tăblițe. În portul pitoresc, în centrul istoric al orașului cu străzile sale înguste, pietruite, am făcut un tur pietonal împreună cu ghidul local.  

Demne de menționat sunt plajele sale. Cei care vin în Sardinia, la Alghero, pentru o vacanță, trebuie să știe că Plaja San Giovanni se află la 5 minute de mers pe jos. Alte plaje situate relativ aproape sunt: Plaja Lido di Alghero - la 250 m, Plaja Las Tronas - la 1,5 km și Plaja Maria Pia - la 1,9 km. Și nu trebuie uitată faleza lungă de vreo 3 km, numai bună pentru plimbările de seară și nici Roata Panoramică de lângă faleză.

Portul este punctul de plecare în numeroase și diverse plimbări pe mare. Din cauza timpului nostru limitat, noi nu am făcut decât o plimbare pe mare, o scurtă croazieră până la Capo Caccia pentru a vizita Grotte di Nettuno o uimitoare lume subterană.

Timpul petrecut în Alghero ne-a permis totuși o deplasare de aprox. 46 km pe coasta de vest a insulei, până la Bosa, unul dintre cele mai frumoase orașe sarde. Situat în provincia Oristano, așezarea este renumită pentru aspectul său pitoresc, cu case colorate, construite pe un deal care coboară până la malul râului Temo - singurul râu navigabil din întreaga insulă. Centrul istoric este dominat de castelul Malaspina, o fortăreață medievală impresionantă. Castelul a fost întemeiat de o familie genoveză înstărită, Malaspina, în anul 1112 și s-a vrut a fi centrul comunităţii și locul în care locuitorii să se poată refugia în timpul atacurilor piraterești.  

Și aici am făcut un tur pietonal împreună cu ghidul local, apoi am avut timp pentru a explora individual straduțele lăturalnice și a face unele mici cumpărături. Am admirat râul Temo și cele două poduri care îl traversează. Ponte Vecchio, cu trei arcade, construit în perioada medievală, este folosit și astăzi pentru traficul rutier.  

Pe partea opusă orașului, pe malul râului, pe vremuri erau atelierele de tăbăcărie, Bosa fiind vestită pentru acest meșteșug. Datorită mirosurilor neplăcute, atelierele de tăbăcărie au fost izolate față de oraș. Nu știu ce se mai află acum acolo, dar de la depărtare, clădirile arată frumos, vopsite în culori vii.

Trebuie să spun că, mai mult decât orașul, frumoasă mi s-a părut călătoria până acolo. Cu autocarul, urmând drumul de coastă, călătoria noastră a durat cam o oră. Priveam extaziați ţărmul stâncos, dealurile înverzite din partea opusă mării, promontoriile, plajele izolate, mai rare... S-au făcut și câteva opriri pentru a savura priveliști panoramice deosebite, stânci cu forme și cu dimensiuni memorabile, iar la Capo Marrargiu am vânat din priviri vulturii-grifon plutind în zbor. Aici este locul în care trăieşte cea mai mare colonie de vulturi din Italia, iar ghidul local care ne-a însoțit atât în Alghero cât și în Bosa, a vorbit cu mândrie despre aceasta.

Concluzii

Insula Sardinia, cu cele aprox. 7000 de construcții de piatră preistorice, cu nenumăratele sale plaje și cu - se spune - mai multe oi decât oameni, este locul ideal pentru cei care vor să evadeze din tumultul cotidian.

Sardinia are puține în comun cu restul Italiei. A doua insulă ca mărime din Marea Mediterană oferă mai puțină artă și arhitectură decât te-ai aștepta. Farmecul ei constă, mai curând, în plajele și mai ales în peisajele sale cu forme de relief neregulate, uimitoare câteodată. Mare parte din linia de coastă, de 1600 km, acoperită cu nisip, este mărginită de golfulețe romantice mascate de păduri cu pini și jnepeni. Interiorul este sălbatic, muntos, acoperit de ierburi și arbuști.  

Majoritatea turiștilor vin în Sardinia pentru plajă. Distanțele relativ mari pe care le implică și puținătatea priveliștilor deosebite fac Sardinia mai puțin potrivită pentru un tur de vacanță. Și totuși noi am făcut-o. Orașele istorice, majoritatea și porturi, cu arhitectura lor specifică și cu vechile cetăți construite la înălțime, pentru unii posibil de vizitat doar cu trenulețul turistic, sunt ca o compensație pentru puținătatea obiectivelor de vizitat în interior. Interiorul verde, pe alocuri stâncos, este al oilor care - repet - se spune că sunt mai multe decât oamenii.

---

VIZUALIZĂRI: 583 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI