La capătul bătrânului continent

TIPĂREȘTE

Motto : ,,Aqui... onde o terra termina e o mar começa "... (Camões)

În traducere : ,,Aici... se termină pământul şi începe marea "... (Luís Vaz de Camões)

,,Agăţată în marginea sud-vestică a Europei Meridionale, Portugalia se gaseşte în partea occidentală a Peninsulei Iberice, fiind cel mai vechi stat de pe continent "... - aşa îmi începeam articolul din Îmbietoarea Portugalia - vezi impresii. Însă n-am să comentez ecourile după această descriere, mă rezum în a spune că, printre colegii din comunitatea AFA-istă, am observat că există un real apetit pentru turismul, istoria şi tradiţia acestei ţări mici, dar cu peste 200 de milioane de vorbitori în portugheză de pe 5 continente.

Exigenţa dumneavoastră mi se pare dătătoare de speranţă pentru a merge mai departe cu mărturisirile mele, printr-o continuare şi o dezvoltare a unor locuri pe care doar le-am amintit în treacăt. Sigur, vastele orizonturi ale internetului par a oferi răspuns la orice întrebare, dar dacă nu ai fost acolo să simţi starea lucrurilor reale, să înlături toate clişeele inserate de capcanele acestei culturi virtuale, n-ai putea oferi explicaţii ferite de cele mai multe ori de teorii ale conspiraţiei :) şi accente senzaţionaliste.

Am să-mi încep articolul cu o capsulă din trecutul maritim al Portugaliei.

În secolul al XV-lea, Portugalia devenea o mare putere maritimă, punând bazele unui proiect de amploare în colonizarea continentelor Africa, Asia şi America.

Considerată epoca de aur, în acea perioadă navele lor au reuşit prin bogaţiile pe care le aduceau, să cladească cel mai bogat şi puternic centru comercial.

Flotele acostau în porturile portugheze cu ajutorul semnalelor luminoase aflate la distanţă, puncte importante situate de-a lungul liniilor de navigaţie maritimă.

Acum mai bine de 600 de ani, s-a auzit pentru prima dată de farol sau faróis, cuvinte care însemnau o construcţie înaltă prevăzută cu o sursă de lumină puternică, pentru semnalarea la distanţă a corăbiilor - mai simplu, farul.

În zilele noastre, farurile din Portugalia sunt deţinute de Marinha de Portugal şi inventariate de direcţia acestuia.

Cele mai importante faruri de pe Coasta de Vest a Europei sunt :

În nord se află Faro Finisterre din Spania (La Coruña), unul dintre reperele cele mai recunoscute în toată Galicia şi multă vreme în contradicţie cu titulatura de cel mai vestic punct continental, în detrimentul celui din Cabo da Roca - subiectul acestei recenzii.

Farul a fost construit în anul 1853 şi, din spusele navigatorilor, într-o zi senină pe mare, se poate observa de la 30 de kilometri. Zona mai este cunoscută drept Costa da Morte (Coasta Morţii), datorită nenumăratelor epave ce se găsesc în adâncurile oceanului.

Cabo Carvoeiro (Portugalia) se află în punctul cel mai vestic al Peninsulei Peniche, la nord de Cabo da Roca.

De la înălţimea sa se observă imaginea magnifică a Arhipelagului Berlengas, unde se află şi un castel, pe una dintre insuliţe.

La câţiva kilometri sud de Cabo da Roca, navigatorii sunt orientaţi de Cabo Raso (vezi foto) găzduit de portul din Cascais, loc în care mi-am petrecut sejurul (vezi impresii ).

Cel mai important în epoca medievală a fost Cabo de São Vicente situat la 5 km de Sagres (Portugalia) în extremitatea cea mai spre sud-vest a Europei.

Construit pe ruinele unei vechi biserici franciscane în anul 1846, acest promontoriu poartă numele predicatorului-sfânt, a cărui oseminte s-au găsit în apropiere.

De la Cabo de Sao Vicente până la graniţa cu Spania sunt aproximativ 200 de kilometri de coastă.

În drumul spre portul Sagres puteţi admira fortăreaţa din secolul al XV-lea, locul unde s-a format şcoala de exploratori care a demarat Era Descoperirilor de acum 500 de ani, condusă de Vasco da Gama.

Fără îndoială, cel mai frecventat far din Portugalia este Cabo da Roca.

Situat în mijlocul celor patru faruri mai sus amintite, a fost catalogat ca fiind punctul continental cel mai vestic !

A câştigat această supremaţie după măsurători cadastrale atent monitorizate, fiind considerat cu 15 kilometri mai în vest, în dauna farului Finisterre din Spania.

Am avut două tentative de a bifa acest obiectiv turistic : prima - în drumul meu spre Palatul la Pena (vezi impresii ) şi castelul Maur (vezi impresii ) din Sintra cu mijloacele de transport în comun (vezi pagină web : scotturb.com/carreiras/horarios/verao), dar vremea s-a dovedit a fi potrivnică.

A doua oară a fost cu noroc, vizita efectuîndu-se în ultima zi de sejur, atunci când am profitat de o altă incursiune în Sintra, mai precis la Palatul Naţional - vezi impresii.

Apropiindu-ne de cel mai vestic punct al Europei, motiv pentru care acum câteva sute de ani se credea că aici este capătul lumii, peisajul ce ni se înfăţişează în faţa ochilor depăşeşte tot ce mi-am imaginat.

Încă de la depărtare am observat turnul de culoare albă la bază, al cărui vârf este învăluit într-un roşu aprins.

Acesta datează din anul 1772, fiind ulterior restaurat în 1843.

Nefiind socotit un zgârietor de nori structura principală are la bază 22 de metri înălţime, iar lumina pe timp de noapte poate fi văzută de la 100 km distanţă. Se transmit patru flash-uri divergente de culoare albă la fiecare 18 secunde, acestea fiind monitorizate non-stop.

Chiar dacă halogenul metalic este mişcat de un sistem automat rotativ, atunci când acesta se arde se produce o alarmă, iar trei persoane asigură buna funcţionalitate. Asta da, meserie! :)

Din păcate, interiorul farului nu este deschis vizitei!

În fine, aşa te crezi cu adevărat la capăt de lume!

Atlanticul mugeşte supărat în bătaia vântului furios, spărgându-şi valurile înspumate de ţărmul stâncos roşiatic - brun.

Câţiva colţi ai stâncilor se întrezăresc prin spuma albă, aerul umed fiind acompaniat de o perdea fină de stropi săraţi, ... cele mai sărate particule întâlnite în pelerinajele mele!

O privelişte mult prea frumoasă ochilor se întrezăreşte în zare, crâmpeie de curcubeie se risipesc precum praful stelar, iar vântul îşi face de cap, erodând ţărmul.

Diminuând din zbuciumul oceanului, o formaţiune de stânci roşiatice îţi atrage atenţia, devenind motiv de subiect mitic.

Legenda Pietrelor Roşii ale Ursoaicei :

La nord de Capul Roca, se observă un bloc de piatră de culoare roşiatică ieşind din mare, cunoscută de localnici drept Piatra Ursoaicei.

Potrivit legendei, acestă stâncă a fost numită după o ursoaică care nu a ascultat de zeităţi pentru a migra spre nord cu puii săi, atunci când gheaţa marină acoperea domeniul Sintra.

Pentru a supravieţui în aceste condiţii, mamiferul de culoare roşcată a rugat divinitatea s-o topească şi să o dea hrană puilor săi.

În furia lor, zeii a transformat-o pentru totdeauna în această piatră, iar puii ei în alte roci mai mici în jurul ei.

Înconjurat de un peisaj ce pare că nu s-ar fi schimbat de la ultima glaciaţiune, pustiul se deschide ca un tărâm secret presărat de nori care se prăvălesc în neantul albastru. Privirea mi se plimbă nestingherită, coborând în faţa unui bloc de piatră albă cu însemne neobişnuite pentru mine.

Mai târziu aveam să aflu că acestea aparţineau organizaţiei Rotary International.

Membrii din Sintra au dorit în anul 1980 să comemoreze 75 de ani de la înfiinţarea acestui grup şi să amintească tuturor celor care ating cel mai vestic punct continental, despre scopul declarat al Rotarienilor.

Asemănător monumentului din Feira de Santana (Brazilia), creaţia artistică este realizată dintr-un bloc de marmură în care este sculptată o roată zimţată, având în interior şase segmente marcante.

Înclin să cred că acest simbol a fost imprimat cu vopsea aurie, dar vicisitudinile vremii le-a şters strălucirea.

Sub emblema oficială sunt inscripţionate cu litere negre numele lui Paul Harris, fondatorul fundaţiei, anul înfiinţării 1905 şi motto-ul principal ,,A servi mai presus de sine ".

Mă rog, de-a lungul timpului aceste slogane au fost modificate, toate explicând cel mai bine filosofia de a servi în mod altruist şi voluntar umanitatea.

Mai mult decât atât, Cabo da Roca a intrat în 1999 în programul Sri Chinmoy Peace Blossom, care promovează pacea şi prietenia la nivel internaţional.

Sri Chinmoy Peace Blossom :

Doar o mie de site-uri naturale din lume au fost alese pentru a afişa această placă lângă oficiul de turism, dedicată păcii şi minunilor naturale!

Ca parte a programului de Sri Chinmoy Peace - Blossoms, Cabo da Roca a devenit din anul 1986 un obiectiv turistic important de pe glob şi parte integrantă în lupta pentru pace şi prietenie internaţională.

Pentru a înţelege importanţa acestui statut, am să enumăr doar câteva dintre monumentele naturale care se află pe această listă : Cascada Niagara, Cascada Victoria, Vârful Ghenge Liru din Himalaya, Muntele McKinley, Lacul Baikal, Delta Mekong.

Oficiul de turism :

Este cel mai căutat oficiu de turism din toată Portugalia!

Aici se eliberează certificate ce menţionează că ai atins cel mai vestic punct al continentului.

Există două variante ce certifică această realizare : varianta cu două pagini pentru fiecare membru al familiei oferită în mapă (preţ 10 euro) şi versiunea diplomei ce atestă acest fapt (cost :5 euro).

Am optat pentru această ultimă versiune, după ce am completat un formular cu numele, data vizitei şi naţionalitatea.

La prima vedere pare un atelier de caligrafie şi o să fi uimit de promptitudinea personalului.

Diploma atestă evenimentul prin pecetea din ceară roşie (vezi foto) legată cu o panglică albastră şi galbenă, simbol al domeniului Sintra.

Totodată, în josul numelor trecute caligrafic cu cerneală neagră, scrie că ai ajuns acolo unde ''se termină uscatul şi unde se află Duhul credinţei, acolo de unde au pornit caravelele portugheze în căutarea unor noi lumi pentru care lumea încă domneşte'' - mot-a-mot : ''onde a terra se acaba e o mar começa, e onde palpita o Espírito da Fé e da aventura que levou as caravelas de Portugal em busca de novos mundos para o mundo ''.

Îmbrăţişat de mulţime şi de picăturile oceanului siniliu, stă de veghe Cruz da Roca ridicată de municipalitatea din Sintra în anul 1979.

Crucea semeaţă din piatră oferă momente speciale de imortalizare şi totodată marchează punctul cel mai vestic.

Sunt afişate coordonatele : latitude 38° 47 norte, longitude 9° 30 oeste şi altitude 140 metros acima do nivel medio das águas - traducerea este de prisos.

După încă o şedinţă foto într-un spaţiu îngrădit (belvedere), având ca zgomot de fond un ocean ce se zbate neobosit, am trecut pe la magazinul destinat suvenirurilor. Doar mă ştiţi, nu? :)

Souvenir Shop :

Pe langă articolele specifice acestui tip de magazin oferta este variată. Am remarcat hărţile cu trasee turistice şi-n mod surprinzător baloţi întregi cu jachete wind-proof. Mă-nţelegeţi că am vizitat locaţia pe o vreme binevoitoare, dar în general aceste impermeabile sunt binevenite contra vântului puternic.

În mod obişnuit turiştii vin de peste tot - mulţi europeni, dar şi diverşi asiatici şi americani.

Fiind element de bază în arsenalul turistului modern, evocarea unei amintiri se materializează prin achiziţionarea unei cărţi poştale (1 euro), brelocuri (6-7 euro), magnetuţi (5 euro), plăci de azulejos (10 euro), vin de Porto - Ramos Pinto sau Quinta de Ervamoira (începând de la 18 euro... până la sute de euro!).

Din punctul meu de vedere, preţurile sunt mult peste alte magazine de acest gen din Portugalia, ... totuşi, vezi foto.

Încântat de panorama oceanului, de peisajul al căror nori jucăuşi nu-şi găsesc hotarul imaginabil, salba de stânci submarine, de aerul sărat - îţi vine dorinţa nestăvilită de a-ţi ostoi foamea.

Restaurantul Refugio da Roca :

Ideea acestui restaurant situat pe Largo Principal i-a survenit lui Antonio Gonçalves Gomes.

Dacă sunteţi bazat în portofel, vă recomand din savoarea şi originalitatea bucătăriei cu denumiri inedite, precum : supă din fructe de mare (sopa rica de mar), supă cremă de midii (creme de sopa de mexilhão), calamari în refugiu (lulinhas a fefugio), cod şi plătică la grill, cod uscat afumat (bacalhau na telha), caracatiţă la grătar (polvo a lacaretro), calamar pe cărămidă, orez cu fructe de mare (arroz de marisco), miel la grătar (cabrito grelhado) şi alte specialităţi din pui şi porc.

De remarcat brânzeturile de oaie cu denumire controlată, Queijo de Azeitão ce au formă cilindrică de aproximativ 8 cm în diametru şi 5 cm în înălţime. Pasta onctuoasă şi moale poate fi consumată după masă, însoţită de un pahar de vin roşu de Porto sau un vinho verde Muralhas de Monção şi preferatul meu, Veigas de Matança.

Într-adevăr am fost marcat de această aventură, un tărâm al hotarului nevăzut al căror peisaje binecuvântate mi-au rămas în suflet, sculptând în orgoliul de a atinge Cabo da Roca, cel mai vestic punct al Europei Continentale!

Vacanţe frumoase şi binecuvântate!

---

VIZUALIZĂRI: 3710 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI