LEEUWARDEN, orasul celebrei MATA HARI, viitoare capitala europeana a culturii

TIPĂREȘTE

Un titlu de ziar recent ,,Casa, unde s-a nascut dansatoarea -spioana Mata Hari din Leeuwarden a supravietuit unui incendiu '' pe 20 oct 2013, m-a trimis cu gandul la provincia Fryslan din nordul Olandei, pe care am vizitat-o de cateva ori in vacantele mele din aceasta tara.

Un alt titlu, vizualizat in presa internationala, anunta ca orasul Leewarden, a fost desemnat sa fie in 2018, capitala europeana a culturii.

Acest argument m-a determinat sa scriu acest review, despre un oras putin cunoscut, dar care este pentru mine incantator, mic si verde, traversat de canale si podulete, vechi de secole, cu o densitate de cafenele, ce-l situeaza pe locul doi, dupa Amsterdam.

Aici, in nordul tarii, am pierdut simtul distantei si al timpului, si am trait o zi plina pe strazi, si in natura.

Leeuwarden este un oras al apei, cu 95000 de locuitori, este situat in nordul Olandei, la 110 km de Amsterdam si este capitala provinciei Fryslan... Inima sa este apa, este un oras minunat si a fost in trecut, resedinta printilor olandezi.

Eu am preferat sa merg cu trenul, solo, si am admirat pajistile verzi, lineare, unde eternele zeite tarcate dormiteaza lenese si fericite, laptariile si stalurile, stau toate sub acelasi acoperis, in spatii deschise, chiar la nivelul pamantului.

Provincia Fryslan sau Friesland e singura dintre cele 12 regiuni ale Olandei, care are o limba proprie, frizona, o limba germanica, deosebita. Locuitorii fac parte dintr-o comunitate unica, deosebita total de restul tarii, fiind considerati de alti olandezi putin ciudati sau mai putin sofisticati. Sunt niste oameni foarte puternici, sanatosi, curajosi, invatati sa se lupte cu stihiile naturii, cu vanturile, furtunile si apa, cu inundatiile, se ajuta unul pe altul ca intr-o mare familie.

Olandezii din Leeuwarden vorbesc acasa frizona occidentala, si la serviciu sau la scoala, vorbesc in olandeza. Daca le spui ca vorbesc in dialect se simt jigniti.

Probabil aerul puternic, deschiderea spatiului, asprimea tinuturilor nordice, se reflecta in spiritul spartan al locuitorilor din zona, ce indura frigul cu stoicism, poarta haine usoare si chiar clompeni in picioare.

Strazile si casele orasului, reflecta acest temperament, fiind puternice, solide si luminoase.

As incheia introducerea, spunand ca frizonii simt natura pana in par, si acest lucru se observa cel mai bine, iarna, cand ii vezi ca patineaza pe gheata sau practica sporturi extreme...

Capitala provinciei este un oras inconjurat de spatii verzi si de o padure in nord.

Este situat intr-o zona economica, unde prioritara este industria laptelui, dar Leewarden este si un important centru universitar, cu 20000 de studenti internationali, pentru ca aici exista o Universitate de economie si tehnologie.

Leeuwarden este locuit din secolul al X-lea, dar primeste titlul de oras in 1435. In evul mediu, el era un oras puternic fortificat cu trei intrari in port, si azi se mai pastreaza doar o poarta.

Orasul a facut parte din Liga Hanseatica si legatura orasului cu marea se mai vede si azi pe unele case, inscriptionate cu placute, cu semne marine.

In timpul celui de al doilea razboi mondial el este ocupat de germani.

Am aflat de la centrul de documentare turistica, ca in 1612 la Leeuwarden, s-a nascut SASKIA, viitoarea sotie a lui Rembrandt.

De asemenea celebra dansatoaree -spioana MATA HARI, s-a nascut in acest oras, in 1876, sub numele de Margaretha Geertruid -Zelle. Tatal ei, era palarier si in 1895 ea se casatoreste cu un capitan din armata olandeza regala.

In 1906, ea divorteaza si merge la Paris, unde devine dansatoare exotica. A fost acuzata de tradare si spionaj in Germania, condamnata la moarte si executata in Franta, in 1917.

Dosarul ei a fost facut public in 2007 si a trezit multe semne de intrebare.

Astazi in oras se poate vedea o statuie a ei, ea a locuit pe o strada ingusta, numita Beijerstraatje, si cine are timp poate vizita Muzeul Fries, unde exista un hol intreg, dedicat acesteia.

PLIMBARE PIETONALA PRIN ORAS

Am ajuns in gara din Leeuwarden, plecand din Zwolle si am gresit directia... am ajuns la Groningen, fiindca nu am inteles ca trebuia sa ma asez in ultimele vagoane. pentru destinatia mea... conductorul m-a iertat si nu am platit amenda, fiindca aveam un bilet Zoomer, adica un bilet de vara ce-mi permitea pentru 40 de euro pe zi, sa circul in toata tara... anunturile se fac doar in olandeza...

Ajung dupa o ora in orasul dansatoarei, si ma uit la vitraliile moderne si la ceramica din interiorul garii, cu o cupola eleganta... am inteles ca insasi fosta regina Beatrice a participat la inaugurarea aripii moderne a garii... dar eu eram nervoasa ca se facuse ora 11 si nu doream sa ma prinda ploaia... era soare si afara erau 20 de grade... dar aici vremea e capricioasa tot timpul...

Ca si in Amsterdam, sute de biciclete stau in parcare... si aici locuitorii merg pe jos sau pe roti, fiind intarcati pe ele din frageda pruncie... le vezi peste tot si vaj-vaj... iti zboara pe langa urechi silentios... doar suntem in tara olandezului zburator.

Ma indrept spre centrul orasului, acoperit de trei canale principale si observ imediat niste placute simbolice pe unele case, ce reprezinta zei, animale sau elemente marine, ele impodobesc fatadele caselor vechi cu frontoane si sunt deosebite.

Blazonul orasului este un leu cu coada intoarsa, de culoare aurie, asezat pe o placuta de un albastru heraldic, ce sugereaza cerul. Galbenul se refera desigur la soare.

Am vazut acest blazon pe mai multe case si in cartiere diferite, dar mai ales pe cladirile istorice.

Leul se refera la Sfantul Vitus, patronul orasului, un crestin ce a trait pe vremea imparatului Diocletian, care -i persecuta pe locuitori.

Acesta l-a trimis pe Vitus sa hraneasca leii, dar omul si-a facut semnul crucii, si leii nu l-au sfasiat, i-au lins doar picioarele. Totusi bietul Vitus a fost ars in cuptor, doamne ce poveste, ca in Hansel si Gretel, ulterior a devenit martir si apoi a avansat la gradul de sfant.

CENTRUL orasului este neschimbat din 1600 si in secolul 20, unele canale au fost umplute si transformate in strazi.

Canalul din centrul orasului se cheama NIEVESTAD, este vechi de secole, acoperit cu poduri si pe laturile lui se afla strazile pietonale, unde vezi zeci de magazine ce se imping umar langa umar, intra la mine ca e mai frumos ca la tine... e paradisul shoppingului. ''shop until you drop''... eu am renuntat dupa o ora... mi-am cumparat doar o vrajitoare, pe Aglaia ce rade in hohote de Halloween cand ii pornesc bateria...

Atmosfera din centru e tipic olandeza, e plin orasul de forfota, de turisti nordici, de studenti, totul e vesel si colorat... terasele sunt pline si lumea se relaxeaza.

Am plecat insa la vanatoarea de cladiri istorice...

In centru se afla DE WAAG, Casa Cantarului, o vedeti in poza, era pe vremuri piata locala... Cladirea din Waagplein dateaza din 1595, e in stil renascentist, si aici se cantareau odata carnea, branza si untul, ce urmau sa fie duse la piata.

Astazi, in interior se afla un restaurant la etaj si in fata e o statuie... ma asez pe o bancuta si ma uit la spectacolul strazii si al apei...

Din centru, traversez un pod si ajung rapid in orasul vechi, in zona mai veche.

In RADHUISPLEIN se afla primaria, o cladire baroca din 1715, si observ blazonul cu leul ce are coada intoarsa spre interior. Aici la etaj, in camera portocalie au loc casatoriile civile.

Pe cealalta latura a pietei se afla STADHOUERLIJK HOF, in Hoffplein 29, ce a fost pe vremuri palat al familiei regale olandeze, unde aveau acces doar nobilii din provincie. Acest palat a fost cumparat pentru WILLEM LODERVIJK VAN NASSAU in 1587, noul vicerege al Olandei.

Statuia acestui personaj se afla in fata primariei, si domnul Willem, era poreclit US HEIT, cuvantul frizon pentru ,,tatal nostru'', el se odihneste in biserica iacobina din oras. US heit este si numele unei marci locale de bere, si mi s-a parut amuzant, sa descopar si varianta feminina, US MEM, adica ,,mama '', o statuie monument, nu mai stiu exact pe unde era localizata, dar posibil sa fi atins vreun record mondial la lapte, de i-au ridicat frizonii un monument simbolic... ce sa vezi, o vacuta din piatra, ca nu ajungeau cele de pe pajisti, care-ti parfumeaza casa natural, atunci cand ploua neintrerupt... e o experienta traita de mine anual...

Dar sa revenim la palat, acesta a fost transformat in hotel, ca s-o fi saturat sa serveasca nobilii...

HOF VAN JUSTITIE sau Curtea de Justitie se afla in Wilhelminaplein si a fost recent restaurata... e o cladire ce degaja putere si influenta si se uita cu trufie spre piata publica.

Un obiectiv remarcabil este si GROTE KERK, perfect conservata in zona veche... cam pe aici pe coltul unei strazi se afla si casa familiei dansatoarei Mata Hari, pe Beijerstraat nr 12, ocupata acum de muzeul de literatura.

Grote Kerk sau Biserica Iacobina, dateaza din secolul al 12 -lea.

In 1580, biserica a fost confiscata de protestanti si timp de secole a fost locul de veci al membrilor familiei de Orania.

In interior se vede o orga construita in 1724-1727, numita orga lui Christian Muller, ce emite sunete de o claritate uimitoare.

Pe latura sudica se afla o poarta portocalie, din 1669, pe unde intrau doar membrii familiei regale, pentru a nu se amesteca cu plebea. Portocalul din varful portii, e un simbol al familiei de Orania Nassau.

Nu era nimeni cand am intrat eu in biserica, casele din acesta latura a orasului sunt si ele foarte vechi si aleile si stadutele sunt foarte inguste si se infunda, asa ca am facut calea intoarsa.

Pe celalalt canal al orasului, VOORSTREEk, se afla Biserica Sf Bonifaciu, o biserica Romano -Catolica, proiectata de celebrul arhitect olandez P. J. H. Cuypus, si mai incolo e o superba farmacie, construita in stil Art -Nouveau, e o cladire ca o regina, fotografiata de toti turistii, a trebuit sa intreb ce e acolo, ca nu stiam si a fost restaurata in 2002.

SIMBOLUL ORASULUI, TURNUL INCLINAT, OLDEHOVE

Dar simbolul orasului e un turn inclinat, doar fiecare oras are un turn al lui, e mai la marginea orasului, si eram cam obosita.

OLDEHOVE, e un vis frumos, ce a devenit un cosmar pentru orasul frizon.

E un turn esuat, neterminat, ce se chinuie sa stea in picioare, e subiect de glume, legende, povesti si chiar cantece.

A fost ridicat pe la 1500 si intentia turnului gotic, a fost aceea de a depasi pe cel din Utrecht, dar ambitia domnului Vertigo, s-a curmat brusc, datorita solului, la 15 metri, cand a inceput sa se incline, dar nu era la Pisa.

Ce, credeti ca s-a stresat, nu, nici pomeneala, fiind de un calm frizon, a incercat sa se relaxeze si a ajuns pe la 40 de metri, dar nu e terminat si pe deasupra, l-a blestemat vreo vrajitoare, ca e plin orasul cu astfel de papusi, si a mai si crapat... nu ca as fi vrut eu sa ma urc in el, dar un localnic cu saboti de lemn negri in picioare, mi-a spus ca in zilele cu soare, de acolo din top se vad niste insule... Wadden, unde eu am mai fost cu familionul la vanatoare vizuala de foci... intr-un vapor...

Am preferat sa ma plimb prin parcuri si pe strazi, am facut un popas si in Gradina Printesei, si recunosc ca nu am intrat in cele sase muzee ale orasului, poate in 2018, si voi mai scrie atunci cate ceva, despre poezia acestui oras, atat de putin cunoscut...

A inceput cerul sa se smiorcaie ,repede sus in tren....

---

VIZUALIZĂRI: 5071 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI