Ait Ben Haddou, o alta 'perla' marocana

TIPĂREȘTE

O zi frumoasa, calda si insorita ne indemna la alte descoperiri marocane.

Dimineata a inceput cu un mic dejun bun, cu placinta, croissante, turte si alte bunatati (despre care am scris in review-ul hotelului "La Perle du Sud").

Ouarzazate este un oras mic, fost garnizoana franceza pentru controlul asupra regiunii sudice a Marocului.

Celebritatea sa se datoreaza pozitiei strategice, pe rutele intre Sahara si Atlasul Mare, pe de -o parte, precum si legaturilor sale cu industria cinematografica de la Hollywood, pe de alta parte.

Cel mai important obiectiv turistic al localitatii Ouarzazate este Kashbahul (citadela) Taourirt. Prin fata Kashbahului trece Bulevardul Mohammed al V-lea, iar, pe acelasi bulevard, vizavi, se afla Muzeul Cinematografiei, (pe care nu am avut timp sa-l vizitam).

Kashbahul a fost construit in secolul 18, ca o resedinta pentru "pasha" Marrakech-ului, dar, de fapt constructia este una uriasa, cea mai mare din Maroc si gazduia si rudele apropiate.

Palatul are peste 300 de incaperi, 20 de riaduri locuite, cu sute de servitori si mestesugari, care lucrau acolo.

Cashbahul Taourirt are multe locuinte, interconectate prin pasaje si scari.

Camerele haremului, bucataria, curtea de ceremonii, arata luxul in care traiau pasha si familiile apropiate.

Langa kashbah se afla un satuc fortificat (ksar), locuit de o comunitate de berberi.

Am auzit ca unii locuitori din ksarul berber, te primesc sa le vizitezi locuinta, pentru cativa banuti. (n-am fost).

Am pornit spre Studiourile Cinematografice Atlas, care se afla la 5 km vest de centrul orasului Ouarzazate.

Studiourile au fost infiintate in anul 1983, cu ocazia realizarii filmului "Giuvaerul Nilului" si sunt si astazi, cele mai faimoase din Maroc. Ele se intind pe aproximativ 20 ha.

Multi producatori de la Hollywood aleg sa-si faca filmele, partial, sau in totalitate, in diverse locatii marocane.

Vizitarea studiourilor: in oct-feb, deschis 8:15-17:15, iar in mart-sept, deschis 8:15-18:45 si costa 80 DH (aprox 8 euro).

Parcarea la studiouri este "gratis", in afara lor, pe un mare spatiu. De fapt, asa gratis, vine un nene, care face conversatie si iti sugereaza ca ar fi bine sa dai 10-20 DH, cat te rabda inima.

De acest maruntis, este dispus, nu numai sa-ti pazeasca masina ci sa-ti faca chiar si cateva poze in fata studiourilor :D.

Am intrat in curtea interioara a studiourilor, unde se afla Hotelul Oskar, o incapere unde se dadeau bilete si intrarea in uriasul spatiu care expunea parti din recuzita folosita pentru realizarea diverselor filme.

Ne-am interesat cat dureaza vizita si am aflat: cel putin 2 ore. Nu ne-ar fi ajuns timpul, deoarece doream sa mergem neaparat la Ait Ben Haddou si dupa aceea prin Muntii Atlas, sa ajungem la Marrakech, asa incat ne-am propus ca vizitarea Studiourilor Cinematografice Atlas, in interior sa o punem pe o lista viitoare.

Ait Ben Haddou este patrimoniu UNESCO. Restaurat partial, a pastrat aspectul vechiului ksar, cu locuinte din pamant batut cu paie in el (model care se intalneste si la casele din Romania, la tara:"chirpici") . Doar culoarea pamantului folosit difera, cel marocan ,fiind rosiatic.

Aspectul sau este asemanator cu un melc gigant, pe "aleile"lui, urci pana in varf.

Astazi este mai degraba, un muzeu in aer liber, folosit adesea in productii cinematografice hollywoodiene.

Cateva din productiile celebre turnate aici sunt:Lawrence al Arabiei, Iisus din Nazaret, Gladiatorul, Mumia, Printul Persiei, Asterix si multe altele.

Am urcat in spirala, pe stradutele inguste, intortocheate, pana sus in varf. Imaginile sunt grozave. Pe stradute negustorii imbracati in "costum "de beduin, cu turbanele specifice, cu talent innascut de negustor, te abordeaza, incercand in mai multe limbi straine sa te determine sa te opresti si sa cumperi ceva de la ei.

Aici gasesti lampi ale lui Aladin, de diverse marimi si culori, bineinteles si preturi (intre 100 si cateva sute de dirhami, chiar 1500 DH), minerale si fosile ("bogatii" ale zonei), animale de plus, in special camile. N-am rezistat si am cumparat doua camilute de plus.

Pe ziduri, se mai gasesc tricouri imprimate, esarfe de "beduin", covoare si covorase, vase "tajine", avand fel de fel de culori si dimensiuni.

Pe langa noi isi fac loc cu greu niste "artisti ambulanti", cu tobe si instrumente de suflat, o mini "orchestra". Un alai se tine dupa ei, pana sus.

Din loc in loc, ne oprim din urcus, sa mai facem fotografii si sa ne tragem sufletul. Pe cate un acoperis este o ceainarie minuscula. Niste beduini, "artisti" plastici, deseneaza (cu ceai si sofran), apoi incalzesc desenul si, magie, apare "din nimic" (un fel de cerneala simpatica) un desen foarte reusit: 20 DH bucata, sau cu 30DH, doua bucati. Si n-am rezistat. Acum stau, inramate, la mine acasa. :D.

Cea mai senzationala descoperire au fost cuiburile cu berze: am avut o revelatie Ma intrebam mereu, de cand eram mica, unde pleaca berzele? Si raspunsul "in tarile calde"parea invaluit in mister. Acum "le-am descoperit secretul".

Langa ksar este o albie goala, foarte larga a unui rau. Probabil uneori pe acolo curge apa. Acum ne-am " plimbat" prin albie, pana la intrarea in citadela.

La terminarea vizitei, am coborat pana la podul peste "apa". Podul era un loc foarte bun de facut poze. La capatul dinspre citadela al podului am descoperit o ceainarie pentru femei

Oficial, am parcat masina in afara Ksar-ului, pentru 10 DH, dati unui nene. La intoarcere era acolo un alt nene, care ne cerea bani, zicand ca n-am platit. Ne pregateam sa mai platim o data cand, a aparut primul, care ne-a recunoscut.

Drumul spre Marrakech continua.

---

VIZUALIZĂRI: 770 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI