Sukurile- pieţele tradiţionale arabe

TIPĂREȘTE

La 10 ani după ce am scris un review despre sukurile din Maroc, am văzut un documentar pe Discovery care m-a făcut să recitesc primul review şi să încerc să completez ce am omis atunci mai ales că dispuneam de foarte multe poze care prezintă lumea exotică arabă

Sukul (fr. souk) este o piaţă permanentă amplasată pe o stradă îngustă având pe ambele părţi dughene şi mici prăvălii înghesuite în care se vinde orice, nou sau folosit. Sukurile prevalează în toată Africa de Nord şi vestul Asiei. Cuvântul este arab provenit din limba aramaică veche dar s-a răspândit în armeană, spaniolă, ebraică cu mici modificări fonetice. A nu se confunda cu bazar, cuvânt de origine persană răspândit în toată lumea. Bazarurile sunt de nivel superior din punct de vedere al schimburilor comerciale dar nu au exotismul sukurilor.

Cum am ajuns să vizitez cinci sukuri

Am avut şansa să fac două excursii în Maroc, una de zece zile în care am vizitat oraşele imperiale, vizitând sukurile din Marraketch, Fez şi Rabat, alta opţională din Costa del Sol traversand Mediterana unde deasemeni am vizitat sukul din Tanger şi alta în Tunisia în care am trecut fugitiv prin sukul din Sidi Boud Said spre Cartagina. Cum ghizii respectivelor excursii aveau aranjamente cu comercianţii locali ducând grupul la prăvăliile lor, pot spune că am cunoscut destul de bine atmosfera dintr-un suk.

Puţină istorie

Dovada existenţei sukurilor şi bazarurilor este atestată documentar cu 3000 ani î. Hr. în Persia Sukurile s-au dezvoltat iniţial înafara zidurilor oraşelor alături de fondouks sau caravanserai, locuri unde opreau caravanele care străbăteau deşertul cu cămile încărcate cu mărfuri. Herodot (sec. Vî. Hr) a menţionat că femeile egiptene erau cele care vindeau mărfuri în piaţă; deasemeni a descris piaţa căsătoriei babiloniene în care femeile erau tranzacţionate ca orice marfă. Primele scrieri despre sukurile de pe Costa de Nord a Africii au apărut în sec V î. Hr.

Pe măsură ce oraşele s-au dezvoltat, în jurul sec. X, sukurile şi bazarele s-au mutat în centrul oraşelor iar pentru fonduks (caravanserai) au fost construite clădiri mari care la parter aveau ateliere, grajduri pentru cămile, depozite de mărfuri şi la etaj dormitoare. Aceste fondouks sunt embrionul burselor moderne pentru că acolo se tranzactionează mărfurile, se stabilesc preţurile şi se practică trocul. De ex. în Marrakech astăzi sunt 140 de fonduksuri ca depozite de mărfuri. Actualul rege al Marocului Mohammed al VI –lea a alocat 30 mil eu. pentru renovarea lor.

Pe de altă parte sukurile s-au întins de la o poartă a oraşelor la alta în partea opusă, cu timpul unele străduţe devenind pasarele acoperite. Înafară de rolul lor comercial în ele seara se desfăşoară şi spectacole tradiţionale şi activităţi sociale. Astăzi găsim sukuri în cartierele vechi (medina) ale oraşelor arabe multe din ele fiind sub protecţia UNESCO. Creșterea marilor bazare și a centrelor de tranzacționare a stocurilor din lumea musulmană a permis crearea de noi capitale și în cele din urmă de noi imperii comerciale.

Orientalismul

În sec. XVIII şi XIX, europenii au început să fie preocupaţi de siturile arheologice din Africa de Nord şi relatările lor despre lumea orientală a stârnit interesul oamenilor de cultură. Orientul Mijlociu (care pe atunci includea şi coasta de Nord a Africii) era văzut de scriitori şi pictori ca un loc exotic şi misterios care a dezvoltat un nou gen de cultură numit orientalism. Multe din scrierile apărute erau ilustrate cu gravuri din fascinantele pieţe orientale. Dintre pictorii mai cunoscuţi care au promovat arta orientalistă i-aş cita pe Delacroix, Decamps, Girardet, Wiliam Hunt. Lord Byron a scris Poveşti orientale, iar pictorul Jacques Majorelle (cel care a conceput în Marrakech grădinile cu acelaş nume) a scris ˝Jurnalul de călătorie al unui pictor în Atlas˝. Pictorul britanic John Fr. Lewis, a locuit câțiva ani în Cairo, pictand lucrări extrem de detaliate din viața Orientului Mijlociu.

Sukurile vizitate

Oraşele din ţările arabe sunt împărţite în cartiere. În unele din acestea sunt vilele oamenilor bogaţi, în altele blocuri de office dar sukurile se găsesc în cartierele vechi numite medina (a nu se confunda cu oraşul sfânt Medina din Arabia Saudită). Fiecare medină are o moschee, un hammam (baie publică), un cuptor comunitar de pâine, o madrasa (şcoală) şi o fântână de apă care serveşte toată comunitatea locală. În Marraketch, sukul se numeşte Semmarine şi se găseşte în apropiere de moscheea Kutuba şi piaţa Djemaa-el- Fna şi are nu mai puţin de 3000 de tarabe. În Tanger se numeşte Souka Bara în vecinătatea pieţii 9 aprilie 1947 (proclamarea independenţei faţă de Franţa)

Sukuri listate în Patrimoniul Mondial UNESCO: cel din Fez (1981) pe care l-am văzut. Avea labirintul de străduţe acoperit şi aerul complet irespirabil. Noroc că ghidul ne-a dus într-un magazin de covoare în care era aer condiţionat. Sukurile din Alep Siria (1986) şi Tabriz Iran (2010) nu se găsesc în Maroc

Atmosfera din sukuri

Sukurile reprezintă o mare atracţie turistică şi ar fi păcat ca cei care ajung măcar odată într-o ţară arabă să nu viziteze un suk. Este cu totul altfel decât bazarul din Istanbul din care majoritatea dintre noi ne-am cumpărat după negociere câte o geacă de piele. Sukurile au străduţele foarte înguste şi aglomerate cu prăvălii specializate pe aceleaşi sortimente: pielărie, aur, covoare, seminţe, fructe exotice, parfumuri, ceramică, alămuri, etc.

Mărfurile sunt expuse deavalma, ţie ţi-ar fi greu să te descurci printre ele dar vânzătorul merge la fix. Dacă vrei să cumperi un sfeşnic de exemplu, întâi îţi arată unul, îl laudă, îl bate cu ciocanul, îl pune în lumină şi după câteva minute îţi oferă altul puţin mai ieftin, ales special pentru tine. La vremea aceea dacă îi spuneai că eşti din România rosteau automat ˝Ceauşescu kaput, Hagi et Comanech perfection˝. Uneori atelierele sunt în spatele dughenelor şi câte un măgar încărcat cu piei recent tăbăcite din care şiroia o zeamă puturoasă de tanin şi care emana un miros pestitenţial ocupa toată strada şi tu, ca să înaintezi, te frecai de el.

Pe alte străduţe te îmbată vaporii parfumurilor tari, în altele, în nări îţi intră mirosul seminţelor iuţi. Bineînţeles că se merge în grup şi te opreşti şi intri într-un magazin ales de ghid, unde te aşezi pe băncuţe şi un vânzător mai şcolit îţi expune produsele vorbind o franceză curată, uneori engleză. Apoi începe negocierea preţului. Există un adevărat ritual al negocierii. Uneori apare un fals cumpărător care se arată interest de obiect; tu oferi jumătate de preţ, vânzătorul nu se înduplecă, pleci, vine după tine şi până la urmă cumperi şi crezi că ai făcut o afacere. Lămpile false, bolurile produse în masă, covoarele de calitate îndoielnică - toate sunt aici pentru turiști. Cred că cele mai dese cuvinte pe care le spui într-un suk în care negustorii te trag de mână este ˝non, merci˝

Aglomeraţia din sukuri este enormă şi trebuie să te fereşti tot timpul de motocicletele care fac slalom printre oameni şi cărucioarele trase de măgari. Cei mai periculoşi mi se par copiii, nu în sensul că te-ar fura sau agresa dar se adună ciorchine în jurul tău şi nu te lasă în pace până nu scoţi un bănuţ. Dacă i-ai dat unuia, înseamnă că ai bani şi ceilalţi devin mai insistenţi. Trei-patru bodyguarzi ai firmei de turism din Tanger pur şi simplu ne flancau grupul. Văzând copiii aceia dezbrăcaţi şi nemâncaţi, noi femeile, am vrut să le dăm câte unu-doi euro. Bodyguardul ne-a oprit, ne-a sugerat ca la plecare să facem o chetă şi dă el bănuţii stânşi şefului găştii de copii. Probabil că asta era practica pentru că puştii ne-au lăsat în pace, s-au ţinut la distanţă de noi dar au urmărit ghidul ca să nu fie traşi în piept. Probabil şi-a oprit şi el un comision. În celelalte sukuri am fost păziţi de ghid care, în marea forfotă era deschizător de drum şi un altul la coada grupului, atent să nu se piardă vreunul dintre noi.

Dar cum o poză face mai mult decât o mie de cuvinte, v-aş ruga să le priviţi şi să intraţi în atmosfera sukurilor arabe.

WEB, dacă se poate: youtube

Sukurile ar trebui să facă parte din orice experienţă turistică în lumea arabă

se poate face shopping la negociere dar e bine să le vizitaţi însoţiţi de un ghid local

---

VIZUALIZĂRI: 152 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI