Palatul Bukoleon / Boukoleon / Bucoleon, Zidurile Maritime, Pavilionul Perlei si Manastirea Christ Philantropos Soter

TIPĂREȘTE

Avand cazarea la Istanbul Holiday Hotel, malul marii si alte vestigii bizantine erau la o aruncatura de bat si eram nerabdator sa le vizitez si pe acestea dupa ce le-am admirat in fuga din taxi venind de la Asur Hotel. Nu mai pun ca inca din 2013 cand eram in vizita la Palatul Topkapi si ne aflam pe faimosul balcon de unde atatia sultani s-au desfatat cu privelistea superba, vedeam ruinele zidurilor maritime si turnurile lor, iar acest lucru incepuse sa ma intrige... Era doar inceputul vinatorii acestor ramasite bizantine...

Stand in statie cu destinatia Istanbul Akvaryum, n-am apucat sa vad decat cateva bucati din zidurile din zona Catladikapi iar trecand de zona Kumkapi, am vazut cu stupoare zidurile au disparut de-a binelea. Ce nenorocire, dupa ce le-au distrus sistematic construind case in ziduri sau pe ele, au folosit piatra pentru diverse constructii, acum le-au daramat de tot, lasand linia zidurilor intrerupta pe multi kilometri pana aproape de Yedikule. De acolo pana la Ayvansaray putem spune ca zidurile renasc si se arata in toata splendoarea lor.

Din Palatul Boukoleon (In gura Leului) nu a mai ramas mare lucru, niste ziduri roase de timp cu ferestrele avand inca decoratiunile de marmura, din splendoarea zilelor de odinioara ne putem da seama doar din reconstituirile celor de la Byzantium1200. Din pozele anilor 1800 si ceva, inca se mai putea distinge ceva din cladire, iar dupa 1900 se depreciaza continuu. Am aflat ca Palatul avea si el o cisterna iar pana acum cativa ani, inca se mai putea intra prin cateva camere dar deprecierea continua si prezenta drogatilor si boschetarilor, a facut acest loc sa fie periculos. Ca fapt divers, doua statui de marmura reprezentand sculpturi de lei, care flancau intrarea palatului, se afla expuse la Muzeul de Arheologie, flancand si acum scara de acces la etaj...

Dis de dimineata cand faceam aceste poze iar pozitia fatadei palatului fiind mai in interiorul parcului, am vazut un tip care se tinea dupa mine si fiind singur, am cam avut o strangere de inima, iar in preajma nici tipenie de om, fiind duminica. Poate tipul voia doar sa se plimbe sau nu... cine stie, cert e ca am cam grabit pasul sa ies din zona aia, spre sosea. Multumita prietenului Istvan din Istanbul, am si niste poze aeriale din drona asupra locatiei palatului si chiar eram curios sa vad ce se afla in spatele zidurilor. Am incercat eu o tentativa sa ma catar pe un deal de pamant facut peste o portiune din ziduri, parca era ca o scurtatura sa se treaca in partea cealalta iar la coborare am cam folosit turul pantalonilor drept sanie impiedicandu-ma, iar grija mea era sa feresc camera sa nu se sparga...

Trecand de palat am vazut cu uimire niste constructii de lemn sus pe ziduri, ce pareau mai mult maghernite decat case iar la baza lor isi facusera culcusul niste amarati, fiind cu tot cu pat in strada. Peste tot de vedea distrugerea zidurilor sistematic, multe localuri si restaurante au spart zidurile si au montat usi de metal, au daramat si au construit haotic in el. Imaginile spun totul, nu are rost sa descriu...

Urmatorul obiectiv intalnit a fost o costructie otomana cunoscuta sub denumirea de Pavilionul Perlei sau Incirli Kiosk din care nu a mai ramas mare lucru, dar din sosea se vede ca a fost ceva important, de aici si curiozitatea de a afla ce a reprezentat.

Pornind mai departe, la cativa metri am dat despre niste ziduri din caramida frumos ornate cu tigla si avand in spate niste camere si beciuri acum adapost de boschetari. Acest loc facea parte in sec. 12 dintr-un complex monahal, Manastirea dedicata lui Christ Philantropos Soter. Am stiut despre acest loc si de aceea tineam mortis sa vad acele decoratiuni splendide din tigla si stiam ca se puteau inca vizita acele camere, dar la cat erau de afumate si pline de gunoaie, nu era recomandat sa intru... Aici era zona cu pricina unde am coborat taras pe turul pantalonilor, fiind curios sa vad ce se afla in spatele dealului...

Am mai mers putin pana la statuia faimosului comandant Turgut Reis dupa care am facut cale intoarsa, de data asta luand-o direct prin cartierul Cankurtaran, printre casele vechi de lemn, care ponosite care restaurate... Tobosarii se plimbau pe strazile inguste si pietruite, anuntand terminarea Ramdanului...

---

VIZUALIZĂRI: 686 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI