Cornul de aur

TIPĂREȘTE

Am descoperit Istambulul in copilarie citind cartea Stefanei Velisar Teodoreanu, fiica de ambasador (sotia scriitorului Ionel Teodoreanu). Era descrisa vizita lor impreuna cu Sadoveanu la 'Stambul. Atunci am auzit eu despre bazar, Turnul Galatei, moschei, palate, Cornul de aur... etc

Dupa ani si ani, am ajuns la Istambul si am incercat, izbita de contrastele de la fata locului, sa regasesc locurile la care visasem in copilarie.

Veneam spre tara, de pe coasta de vest a Turciei, se inserase si am vazut luminile imensului oras noaptea pe la ora 11. Aveam cazare la hotelul Grand Yavuz parca, foarte aproape de Moscheea albastra. Bineinteles ca ne-am ratacit, in increngatura de strazi, unele cu sens unic. Ne-a ajutat un sofer de taxi care si-a lasat masina si a venit cu noi pina in fata hotelului pe care il ocolisem de doua ori fara sa ne dam seama!! Hotelul vechi, cazarea intr-o camera la etaj, curatica, cu minibar, balcon, baie, dar cu aer conditionat centralizat care adia la anumite ore o boare de racoare!!! la 40 de grade in august. Dimineata pe la 4 ne-a trezit un zgomot ciudat. Erau cisternele cu furtune imense cu suvoaie de apa ce spalau gunoaiele de pe strazile in panta ale Stambulului…. Asa se matura acolo, si ciudat in urma raminea strada curata. Micul dejun, inclus, bufet, a fost foarte bogat si variat. Satui, inarmati cu harta, am pornit sa vizitam orasul. Am descoperit hipodromul, obeliscul si Moscheea albastra, unde am zabovit 2 ore incintati. Dupa ce ne-am recuperat pantofii, am pornit spre Sfinta Sofia, unde am vizitat si muzeul de la etaj. La iesire am intrat si la biserica Sfinta Irina (pe dreapta). Aleile strajuite de leandri si trandafiri, copaci umbrosi, bancute...

Apoi spre Top Kapi, tezaurul impresionant, harem (care nu ne-a impresionat), gradini, fintini, racoare. Ametiti de tot ce vazusem, toropiti de caldura, ne-am retras spre port, unde am mincat cea mai buna saorma si cei mai buni pestisori fripti din viata noastra!! la preturi incredibil de mici. Apoi am inchiriat (2 familii, ) o barca cu motor, cu care ne-am plimbat prin Bosfor, pe sub poduri, in jurul insulei, pe linga minunatul palat Dolmabahce, etc pina spre apusul soarelui. Multimea de moschee cu minaretele lor pareau poleite, cladirile moderne din fundal pareau desprinse din alt basm, contrastul uluitor intre vechi si nou. Am inteles atunci de ce se numea Cornul de aur! Intorsi in port, am luat tramvaiul cu aer conditionat, pina aproape de hotel. Am mincat la un fel de restaurant ceainarie minastire, unde se fumau narghilele, pe niste perne imense de catifea. Mincare foarte buna, dar nu serveau bauturi, nici macar o bere……

A doua zi dimineata, tot cu tramvaiul la bazar, care ni s-a parut cam prea oriental… Am cumparat mirodenii multe si sapunuri naturale, mininarghilele, cutiute cu rahat si halva, restul gaseai si in Europa noastra……

Surpriza neplacuta, palatul Dolmabahce, cel mai frumos din Istambul, inchis, nu l-am putut vizita. Alta data…...

Apoi cu un taxi (nu foarte scump), la Turnul Galatei, de unde ai tot Bosforul la picioare. Impresionati nu ne mai venea sa plecam. Soferul turc ne-a dus si la Cisterne, unde am descoperit coloanele de marmura cu inscriptii vechi. I-am spus sa ne duca apoi in partea europeana, unde am cascat gura pe la magazine moderne, de firma, si restaurante si cafenele luxoase. Aici masa a fost mai scumpa, dar buna si serveau si bere….

Ne-am indreptat spre hotel, era deja noapte. Toate moscheele erau luminate cu reflectoare, fintinile arteziene racoreau atmosfera incinsa, vapoarele luminau apele Bosforului, zidurile vechi ale Bizantului apareau dintre cladiri moderne, o masa imensa de oameni forfotea prin piatete si pe strazile in panta care toate coborau sper mare…. Si cum sa te duci la culcare, chiar daca esti frint de oboseala. Te desparti greu de Stambul! A doua zi dimineata, sper casa, am oprit la Edirne unde ne-a impresionat moscheea cu tavanul pictat ca un cer senin de vara si parcul ingrijit ce o inconjoara.

Si asa se incheiee povestea cu Istambulul inceputa in copilarie, si sfirsita prin ochi de adult. Turcia ramine o carte de basme minunata vesnic deschisa. Data viitoare povesti de pe coasta de vest!

---

VIZUALIZĂRI: 7355 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI