„Istanbul – între haos, istorie și dulciuri de neuitat. O aventură cu nervi, râsete și minuni orientale”

TIPĂREȘTE

Am ales Istanbulul pentru un city break de primăvară, atrași de promisiunea unui oraș care împletește, cum numai el știe, farmecul oriental cu energia europeană. Ne-am dorit istorie, gastronomie, aventură și... am primit toate acestea, plus o doză sănătoasă de haos balcanic și surprize neașteptate.

Aventura a început pe 15 mai, când, împreună cu încă două familii, am pornit într-o excursie de 6 zile – patru nopți în Istanbul și două în Bulgaria. Am trecut granița prin Vama Veche, sperând să evităm aglomerația, având prima cazare în Burgas. Din start vă zic: dacă aveți mașina pe firmă, NU uitați împuternicirea tradusă în turcă de la ambasadă – altfel nu intrați în Turcia.

Vigneta pentru Bulgaria a fost 15 leva. Drumul? Lung, plin de restricții și peisaje nu tocmai prietenoase până la intrarea în stațiuni. Dar Burgas ne-a plăcut tare mult – o stațiune curată, primitoare, cu servicii bune.

A doua zi, cu inima ușor strânsă și cu entuziasmul ridicat, am pornit spre Istanbul. La vamă, un incident ne-a reținut două ore – unul dintre prietenii noștri a prezentat vechiul RCA. S-a rezolvat totul cu trimiterea noii polițe pe mail, dar am învățat ceva: verificați actele de două ori.

Tot aici se achită și taxa de autostradă – 500 lire turcești pentru dus-întors, valabilă doar pe traseul respectiv. Nu uitați tichetul (luat de la un ghișeu PPT) – e obligatoriu să-l lipiți pe parbriz.

Intrarea în Istanbul a fost... un șoc. La fiecare plecare noi luam walkie talkie pentru ca ne ajuta enorm de mult, comunicarea este mult mai rapida si totodata hazlie. In schimb la intrarea in Istanbul „s-a schimbat, schimbarea” ... Un oraș de peste 16 milioane de locuitori și cam 8 milioane de mașini te întâmpină cu un trafic nebun. Nicio regulă, nimeni nu semnalizează, se schimbă benzile haotic, mașinile sunt lovite pe toate părțile – dar, paradoxal, totul funcționează cumva. Localnicii ne-au spus amuzați: „Fața ta ferește spatele lui” – adică e responsabilitatea ta să nu-l lovești pe cel din față. Si ca sa glumesc acolo cred ca cei care lucreaza in asigurari sau care au ateliere de tinichigerie sunt cei mai bogati!!

GPS-ul ne-a jucat feste, walkie-talkie-urile noastre au cedat în haosul străzilor înguste, abrupte și pavate cu piatră cubică. După câteva ture prin cartier, am ajuns în sfârșit la Arcadia Blue Hotel, aflat excelent poziționat, în buricul orașului.

Dar... nici aici nu s-a terminat aventura. Deși rezervarea fusese făcută cu mai bine de 6 luni înainte, plătisem camerele, la recepție nu apărea nimic în sistem. Oricâte dovezi am arătat – emailuri, confirmări de la bancă, mesaje de la Booking – ni s-a spus că fără vizibilitate în sistem, nu primim camerele. Nici garanția cash nu a fost acceptată. Așa că am fost nevoiți să achităm din nou două camere și să ne descurcăm ulterior cu banca. Oricum jumatate din zi am pierdut-o intre telefoane, explicatii si nervi. Am ratat jumatate de zi din calatorie pentru ca „cineva” nu a vrut sa depuna un efort pentru a clarifica situatia.

Hotelul l-am ales strategic pentru ca este intre 5-26 minute de cele mai importante obiective turistice:Moscheea Albastră – 5 minHagia Sofia – 7 min Basilica Cisterna – 6 min Palatul Topkapi – 10 minMarele Bazar – 8 min Turnul Galata și Palatul Dolmabahce – la 20-25 min cu tramvaiul T1 -- Muzeul Hagia Sofia - 6 minute     

Ce trebuie să știți: La Moscheea Albastră trebuie să vă descălțați. Femeile au nevoie de eșarfă sau glugă. La Hagia Sofia și alte obiective (Dolmabahce, Galata) există control de securitate. Nu aveți voie cu obiecte ascuțite sau alcool – și NU vi le rețin, ci trebuie să ieșiți din rând. Iar cozile nu sunt asa mici, credeti-ma!! O calatorie cu tramvaiul este in jur de 25 lire turcesti. Sunt automate in orice statie de tramvai pentru cumparea in prima faza a tichetului pe care ulterior il incarci de cate ori ai nevoie. Pentru verificarea soldului pe tichet este de ajuns sa lipesti tichetul de o fantă de la automatul de bilete si iti apare soldul (asta o puteti observa atunci pe loc la ceilalti turisti sau localnici cum procedeaza). Aproape in majoritatea statiilor de tramvai sunt bancomate de la diferite banci de unde poti scoate cash. Biletele sunt valabile pe toate mijloacele de transport. Prețuri orientative (2025):Topkapi: 45 euro,Dolmabahce: 40 euro, Basilica Cisterna: 30 euro ziua / 48 euro noaptea, Hagia Sofia (vizitare interioară): 50 euro cu tot cu muzeu , Turnul Galata: 30 euro,          

Despre Marele Bazar... este o experiență în sine. In primul rand imens, cu mii de magazine repetitive, trei sferturi marfa proasta si extrem de scumpa. Aurul mai scump decat in magazinele noastre, iar pretul hainelor sau a altor obiecte este de doua ori mai mare decat in magazinele de pe linga bazar. Aceeasi marfa o gasisti prin traversarile subterane cand trebuie sa schimbi liniile de tramvai, la un pret si de trei ori mai mic. Dulciurile cele mai de calitate le gasiti in cofetarii. Sunt mai scumpe dar sunt exceptionale... acel rahat turcesc sub forma de rulada umplut cu crema de fistic, nuca, alune, sau pasta de fructe, menta, cafea sau nuca de cocos.

La Basilica Cisterna pretul de intrare este de 33 euro iar pentru vizita nosturna 48 euro. Ce este aceasta Basilica Cisterna? I se mai spune si Cisterna Scufundata a fost construita in timpul domniei imparatului bizantin Iustinian I si avea rolul de stocare a apei potabile pentru palatul imperial si alte cladiri importante ale orasului Constantinopol. Are ca dimensiuni 140 m lungime cu 70 m latime, cu o capacitate de 80.000 metri cubi apa. Are 336 de coloane masive de marmura dispuse pe 12 randuri. Aici s-au filmat scene din filmul Inferno cu Tom Hanks si Assassin’s Creed.

Iar croaziera pe Bosfor – un final perfect. Noi am optat pentru o variantă de 50 euro: preluare și returnare la hotel, două feluri de mâncare, băuturi nonalcoolice, desert și program artistic. A durat două ore și jumătate, cu plecare la ora 20.00. N-a fost de lux, dar a fost magic.

Istanbulul e un oraș pe care să-l bifezi pe listă. E un oraș care te învață răbdare, te provoacă, îți oferă povești, gusturi, istorie și... trafic. Un oraș viu, agitat, colorat, zgomotos – dar pe care, dacă îl accepți așa cum e, ajungi să-l iubești.

Am plecat obosiți, dar cu sufletul plin. Iar amintirile? Rămân – cu tot cu nervi, râsete și gust de fistic.

---

VIZUALIZĂRI: 136 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI