Dubai de poveste

TIPĂREȘTE

Dubai prima zi

Povestirile din 1001 de nopti scrise pe papirusul antic au fost presarate din plin cu magie, duhuri suflate din lampi care ajung la cer intr-o clipa si descrieri de palate legendare. Daca erau si o idee clarvazatori, autorii povestirilor trebuiau sa imagineze Dubai 2009, cu duhuri de sticla si otel inalte pana la cer, iesind din nisip si purtand stea luminoasa in frunte. Sute de entitati luminate inconjurate de serpi drepti si lati gigantici marcati de lumini galbene pe care merg carabusi de lux cu piele bej pe interior calare pe minim 250 de cai japonezi importati de la samurai fara taxe.

Prima zi e noapte deja. Ora 2.25 am aterizam in Dubai. O mare de lumini la sol si o mare de stele spre cer, nu pe cer. Luminile de avertizare ale constructilor extrem de inalte iti fac cu ochiul din trei unghiuri diferite. Aeroportul este imens, urcam coboram trecem 4 culoare, ne dezbracam si de curele sa nu bipaim si tot nu e gata. Dupa 40 de minute iesim in sfarsit si ne intalnim pentru transfer la hotel. Ne asteapta Lincoln Continental negru cu DVD inutil in tetiere caci privirile noastre tintesc numai pe geam. Brusc ne simtim mai bine, poate mai importanti, desi in Dubai Lincoln e ceva banal probabil. Sunt 26 de grade si acasa am plecat de la 0 grade. Mergem serpuit, ne suim pe strazi, coboram, iar ne suim, parca ne invartim in cerc si totusi ce vedem e diferit. Ajungem in 15 min la hotel in partea veche a orasului cu strazi ceva mai inguste, asta insemnand 2 benzi pe sens. Langa hotel se construieste alt hotel, pakistanezii si indienii lucreaza non-stop la lumina reflectoarelor. Noroc ca avem camera pe partea opusa si nu auzim montarea fierului, la o adica nici nu imi doream sa vad asa ceva pe geam, abia am scapat de santierele de acasa. Hotelul catalogat la 3 stele nu este chiar de trei stele. Probabil ca in Bucuresti cerul este mai senin de aceea se vad 4 stele.

Dimineata dupa mic dejun cerem un taxi sa ne plimbam prin oras. Imbarcarea e la pranz, oricum la 2 pm trebuie sa eliberam camera. Ni se pune la dispozitie contra cost de la hotel o masina, cum altfel decat alba, cum altfel decat 4x4 si cum altfel decat cu interior bej. Asa s-a auzit si prin Bucuresti ca in Dubai sunt multe SUV-uri albe si uite asa s-a umplut si capitala noastra cu masini albe de o zi. Ca a doua zi sunt mizere gri-bej-spre negru. Toyota Fortune se numeste masina care pleaca cu noi spre Palm, un model neintalnit in Romania pana acum. Soferul, arab simpatic ne povesteste de masini. Cum importa ei din Japonia, cum nu au tva la masini si nu platesc impozit pe masina si cum apa e mai scumpa ca benzina. 0, 20 centi litrul de benzina nu inseamna nimic. Daca vrei poti sa iti lasi motorul pornit si noaptea cand dormi. Ma gandesc cum e sa imi fac plinul la masina cu 16 euro in loc de 70 euro cat platesc acasa. Pai la 16 euro mai las sa curga si pe jos un pic doar asa ca distractie de adolescent tembel. Iesim din partea veche a orasului si ne incadram pe strada Sheikh Zayed. 7 benzi + 7 benzi + metrou suspendat +separator intre benzi + spatiu verde pe marginea drumului. Nu imi amintesc sa fi vazut o sosea mai lata in interiorul vreunui oras vizitat de mine anterior. Sheikh Zayed a fost pana in 2004 cand a murit, conducatorul Emiratelor Arabe Unite si seicul Abu Dhabi-ului, cel mai mare emirat (85% din suprafata EAU) si cel mai bogat. Zayed a unificat emiratele si a deschis calea dezvoltarii.

Mergem cam 30 de km cu viteza constanta de 110 km/h (limita este 100) iar pe stanga si dreapta suntem strajuiti numai de cladiri imense. Imaginati-va zeci de km de-a lungul carora s-au construit numai si numai zgarie nori. Din loc in loc, dar pot spune ca rar, un ratacit inadaptat si aberant a construit numai 30 de etaje. Fireste arata ca naiba pe langa media de 70-80 de etaje. Probabil urmeaza sa reconsidere spatial si temporal as putea spune si sa demoleze efectiv cladirea. Fiecare building de pe margine tine sa iasa in evidenta cu ceva. Unul e gaurit in mijloc, altul este stramb, spiralat, aurit, design special si ciudat, fiecare cladire trebuia gandita sa impresioneze in Dubai. Probabil ca daca cineva construieste o banalitate paralelipipedica plina cu geamuri monocolore nu are prea mare succes. In spatele fiecarei cladiri inalte este construita alta cladire, ce-i drept doar de 10 etaje pentru parcare. Sunt 3 mari zone de zgarie nori in Dubai. Una e langa vechiul oras, alta e de-a lungul Zayed Road si mai este inca una foarte departe, la circa 50 de km de prima zona, Dubai Marina. Pe la mijlocul Zayed Road in dreptul mall-ului se afla si Burj Dubai, 1 km inaltime, constructie ce este gata la structura si 90% pe exterior. Este un fenomen al orasului, cu siguranta va deveni la fel de celebru ca Burj-al-Arab.

Intram pe insula Palm Jumeirah dupa 40 de minute de mers de la hotel. Mai sunt inca 2 insule Palm, dar se lucreaza la ele. Cea din zona Jumeirah este singura gata in totalitate, dar este cea mai mica, are 2000 de vile cu plaja proprie si gradina si inca cateva zeci sau sute de blocuri de 10-15 etaje. Blocurile sunt situate pe tulpina, la soseaua principala, iar vilele pe ramuri. In varful palmierului troneaza Atlantis hotel construit de compania de constructii nationala. Negociem cu taximetristul sa ne astepte 2 ore -2 ore jumate, batem palma pe…... doar 30 euro dus intors! ? Acum daca analizam costurile lui adica…1, 50 euro benzina in total, intelegem de ce negociem asa de bine. Intram la Atlantis, interioare splendide, vedeti in foto, o sculptura – monument daca pot sa il numesc din zeci de mii de bucati de sticla care se pare ca a costat 10 mil de euro. O nimica toata pe langa cele 1, 5 miliarde de euro ce au reprezentat costul hotelului, a gradinilor luxuriante intretinute cu irigatii permanente, a plajei, lacului si acvariului interior imens. Dupa ce ne-am delectate ce pestii din acvariul cat 2 etaje si cu holurile si receptia ultra luxoasa, am iesit pe terasa. Zi de plaja afara, superba, ce mai atmosfera este extraordinara sin e simtim super. La terasa bar ne asezam la umbra…cam ciudate apucaturi de 1 februarie. Comandam fara sa ne uitam la meniu 1 cola si 2 cafele. Cand consultam meniul de bauturi surpiza 10 euro o cafea si 9 euro o cola. Dar vorba aia daca tot sunt la 5-6-7 stele ce…pana mea. In meniul de mancare insa surpriza grava: Arabic flavours 10 euro si legume gatite la gratar cu arome invelite in lipie cu cartofi prajiti tot 10 euro. Bizar. Platoul meu arabesc cuprindea fireste cele mai bune celebritati ale bucatariei. Pasta de susan, humus, patrunjel cu rosii, carnat picant cu lamiae, pateu cu spanac si cu branza, falafel etc. Legumele Adrianei de asemenea extraordinare. Asadar 2 cafele + 1 cola =30 euro, 2 portii imense de mancare 20 de euro. Gratis mancarea as putea spune dupa ce am achitat nota. Mai dam o tura si vedem si metroul suspendat proaspat construit in Dubai cu un capat in Palm iar celalalt la 40-50 de km dupa orasul vechi. Taximetristul astepta cuminte la umbra, ii dam aparatul si ne face cateva poze prin care dovedeste ca este artist in ale fotografiei si plecam spre hotel. Trebuie sa luam bagajele ca suntem asteptati pe nava. Intarziem un pic la hotel, iar cand ajungem aveam si masina pregatita pentru transferal in port: alt Lincoln Continental. Devin enervanti, incep sa se repete J.

Odata ce urcam pe vas si trecem de controalele de rutina efectuate de aceeasi eterni indieni si nepalezi, de fapt sunt diferiti, dar arata la fel, aflam si ca nu ne putem primi camera decat la ora 8 pm. Ni s-a explicat ca de cate ori pleaca croaziera din Dubai nu se pot corela camerele cu zborurile cu plecarile etc.

Luam autobuzul gratuit care ne lasa direct in mall Dubai. In parcarea subterana de la mall mergem mai bine de 1 km dar nu in S cum caut loc de parcare in Bucuresti ci in linie dreapta. Abia ne dam seama de dimensiunea uriasa a mall-ului. Intram pe la parter si iesim chiar in fata unui acvariu fabulos. Vreo 10-12 m inaltime plin de rechini si alte specii. Inauntru doi temerari inchisi intr-o cusca hranesc rechinii. Nu am curaj sa faca asa ceva asa ca nici nu ma interesez cat costa nebunia. Luam insa bilete ca sa trecem pe sub acvariu printr-un tunel in forma de semicerc pentru a vedea lumea acvariului in profunzimea ei.

Auzind totusi ca Dubaiul e raiul cumparaturilor lasam pestii cu ale lor si intram rapid in magazine. La o reprezentanta imi gasesc ghetele cumparate acasa, imi zic daca e un prêt de dumping le mai iau odata la misto, dar surpriza totala: pretul este fix dublu ca in Bucuresti, deci triplu fata de Viena. Mai vizitam cateva magazine mai rasarite pe care scrie mare “Sales” dar nimic, cu toate reducerile preturile sunt peste Bucuresti. E bine ca ni s-a infirmat teoria ca nimic nu e mai scump ca la noi acasa. Asa ca nu prea avem ce face shopping, vizitam doar mall-ul. Partea de Gold Souk este foarte frumos aranjata, o sala foarte mare circulara, cu boutiquri celebre de bijuterii, ceasuri si parfumuri pe toata lungimea ei. Luxul razbate din toti peretii si din toate amenajarile exterioare si interioare. Am cumparat 2 parfumuri arabesti pe baza de ulei, sticlutele fiind extraordinar de frumos lucrate. Am mai fi vrut inca 2, macar pentru modelul de palat al sticlei, dar mirosul parfumului imita perfect balega de cal sau de camila mai probabil. In Food Court o multitudine de restaurante, toate brandurile de fast-fooduri celebre din care lipsea cu desavarsire McDonald’s. Bizar, dar nu conteaza. Taco Bell e la orizont si nu am mai gustat Taco cu kethup fire de 9 ani. Burito isi face loc pe masa mea si a Adrianei, este extraordinar. Taco Bell e cel mai bun fast-food din lume . Era sa uit, un meniu are fabulosul prêt de 3 euro? ! E clar ca in Dubai trebuie sa faci afaceri doar cu apa, daca vinzi benzina sau mancare nu castigi nimic.

Mall-ul este imens, nu apucam sa vizitam decat o treime se pare. Mai intram doar la haine arabesti ne tenteaza un costum veritabil de arab, dar preturi de la 250 de euro in sus. Cam mult pentru un souvenir. De specificat ca in tot mall-ul, la toate magazinele vanzatorii numai arabi nu sunt. Asiaticele domina clar, pe arabi ii vezi rar si doar la cumparaturi. Cateva araboaice imbricate in negru umbland in grup si cam atat restul sunt numai albi sau asiatici. Din cate am inteles in Dubai acum raportul de populatie arabi –alte natii este de 1-1. O araboaica mai umflata a atras atentia Adrianei in toaleta cand a navalit disperata intreband in stanga si in dreapta daca a vazut cineva Rolex-ul ei. Mai devreme se usurase la toaleta si probabil cand s-a spalat pe maini si-a uitat ceasul. Apoi a intrebat oamenii de ordine in engleza, dar acestia dadeau din umeri. In Dubai o alta constatare evidenta, engleza este prima limba. Si ca arab daca nu stii engleza esti terminat. De mentionat ca in cazul araboaicelor religioase sau fara prea mari drepturi, fiind imbracate numai in negru din cap pana in picioare singurul lucru cu care se puteau etala era geanta. Luis Vuitton si alte marci celebre pe un fundal negru complet iti sareau in ochi imediat.

Afara este o fantana sub forma de cascada prelinsa perfect pe un zid. Suntem in spatele mall-ului si totodata langa cea mai mare cladire din lume, Burj Dubai. Este de neconceput sa urci 1 km intr-un lift si acolo sa ai biroul. Cladirea se subtiaza asimetric pe masura ce se inalta, iar ultimii zeci de metri, daca apreciez bine cu ochiul liber, sunt reprezentati de o antena. Aproape finalizat pe exterior, este o lucrare ce a costat 5 miliarde de dolari se pare. In jurul Burj Dubai urmeaza a fi construiti inca vreo 30-40 de turnuri dupa cum vedem pe un plan ce se vrea sa fie centrul financiar al lumii, nu numai al orientului mijlociu. Deja se pare ca o parte din marile banci ale lumii isi muta operatiunile in Dubai fapt datorat desigur politicii de impozitare ce tinde spre zero in emirat. Nu se stie daca vor reusi sa fie cel mai mare centru financiar mondial, dar cu siguranta va fi ceva spectaculos. Se insereaza deja si e timpul sa plecam spre vas. A doua zi vasul pleaca din port la ora 1 pm, asa ca mai avem la dispozitie dimineata pentru excursii

Cu toata oboseala acumulata e pacat sa pierzi timpul pe vas, asa ca ceasul suna devreme si dupa micul dejun iesim repede sa cautam taxi, e ora 9 si mai avem timp sa vizitam. Pe lista de prioritati Burj-al-Arab. Taximetristul ceva mai stilat decat ceilalti poarta un costum probabil uniforma companiei. Negociaza ceva mai sus ca ceilalti colegi ai lui, dar scoatem pe la 50 de euro pentru vreo 3 ore jumate. Taxiul ce putea fi? O Toyota sedan. O luam pe bulevardul ce strabate faleza, circulatia dupa o mica aglomerare in zona portului devine fluenta. In masina rasuna acordurile unui imam care predica in moschee intr-un mod cantat. Mai tarziu am aflat ca ei de fapt nu canta in moschee ci accentueaza si lungesc cuvintele. Si uite asa drumul pana la Burj-al Arab e inundat fonic de “ imaaa aabhaaarrra bahhaam ham harammm”. Ma rog, nu e deranjant, mai ales ca soferul este extraordinar de serviabil. Ne raspunde cu placere la toate intrebarile si foloseste abundant chiar “sir”. Cred ca e foarte religios. Uitasem sa va spun ca soferul care ne-a dus pe Palm asculta numai ultimele hituri pe care le fredona cu placere deosebita. Faleza arata splendid asa cum ne asteptam. Sunt vilute cochete in stil arabesc, ferestre ovale in partea superioara si franjurate, fara acoperis, vopsite in culoarea desertului sau albe, construite pe ambele parti, din curtile carora se ivesc palmierii omniprezenti si cate un SUV alb parcat sub o prelata. Imamul nostru sofer, specialist si in piata imobiliara ca oricine care respira in Dubai ne spune si pretul unei vile: in jur de 1, 5 mil dolari, aproape ca in Palm unde la prima strigare s-au vandut cu 2 mil. La bulevard functioneaza numeroase firme in primul rand de vile, dar predominante sunt cabinetele medicale de toate felurile. In 1971 cand nu exista decat nisip prin locurile astea Sheikh Zayed a decis ca din primii banii seriosi castigati din petrol sa construiasca moschee si spitale. Astfel ca, in Emirate in decurs de cativa ani numarul spitalelor sau cabinetelor medicale a atins 2000.

Burj-al-Arab, construit pe o insula artificiala la circa 200 m in larg are o bariera pazita exact cum se termina tarmul. Acolo am avut o surpriza neplacuta, in sensul ca hotelul nu se mai viziteaza decat daca esti recomandat de un manager sau daca ai o rezervare la masa. Cum manager nu stiam, a ramas varianta sa mancam ceva cu forta. Ni s-a dat un nr de telefon de la un restaurant si ni s-a spus sa sunam, sa facem rezervare si ei ne ridica bariera. Zis si facut numai ca…mai este o conditie pe care nu o indeplineam. Nu ai voie in blugi si in maneca scurta. Deci, am intrerupt meditatia soferului, l-am pus sa ne faca 3-4 poze din dreptul barierei si hai la Jumeirah Beach Garden. Parcul este o diversitate foarte mare de plante si copaci, strajuit de plaja, alei frumoase umbrite, un loc ideal unde sa te plimbi si sa te relaxezi. La intrare o araboaica batrana acoperita imi zice ” 5 dirhams”, adica 1 euro intrarea. Bun. Scot banii sa platesc si imi zice “ Not you, only woman today. Mens tomorrow”. Super tare ce sa zic, ma enervez crunt si plecam spre Jumeirah Beach fara Garden. Aici e o plaja publica, foarte lata, cu piste de jogging, faleza pentru plimbari, piste pentru biciclisti, dar cam pustie. Mai stam la un suc, mai pe nisip, e frumos, dar nu e ca la Garden. O luam spre vas ceva mai devreme decat ne programasem si asteptam sa ridicam ancora. Maine suntem in Muscat, sultanatul Oman.

original postat aici http://bloggo.ro/?cat=6

---

VIZUALIZĂRI: 7078 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI