Poarta Brandenburg și Zidul ce a despărțit destine

TIPĂREȘTE

J.F.K. /1963: "Ich bin ein Berliner".

"Există mulți oameni din lume care chiar nu înțeleg sau spun că nu, care este marea problemă dintre lumea liberă și lumea comunistă. Lăsați-i să vină la Berlin. Există unii care spun că comunismul este valul viitorului. Lăsați-i să vină la Berlin. Și există unii care spun că în Europa și în altă parte putem lucra cu comuniștii. Lăsați-i să vină la Berlin. Și există chiar și câțiva care spun că este adevărat că comunismul este un sistem rău, dar ne permite să facem progres economic. Lasst sie nach Berlin kommen. Lăsați-i să vină la Berlin"

"Libertatea este indivizibilă și atunci când un om este înrobit, nu toți sunt liberi. "

Sunt cuvintele președintelui american J. Fr. Kenedy la vizita sa în 1963 în Berlinul de Vest.

Am văzut zidul berlinez cu ani în urmă, când călătoream în țările socialiste, singurele deschise nouă, celor care eram cuprinși de ăst microb al călătoriilor.

Cu mașina prin Europa acelor ani, anii 1983 și 1985 era adevărată aventură deși aveam acces, cum am spus numai în spațiul socialist. Atunci, în 1983 vedeam pentru a doua oară Berlinul, apoi în 1985 a treia oară, dar tineri fiind, cu mare lucru din istoria și existența sa, nu am rămas.

La anii maturității vezi altfel lumea și altfel o înțelegi. Arta, istoria, geografia, arhitectura, sunt numai câteva domenii pe care abia mai târziu le privești cu ochii minții și le înțelegi cu sufletul, dovadă că totul, azi, e ”altfel”.

Ce mă interesa pe mine în anii de liceu de bombardarea Berlinului sau de ridicarea zidului despărțitor! Nu știam decât de Adamo, Rita Pavone, The Beatles și mulți, foarte mulți alți artiști și cântăreți...

Acum, după ani de pensie și cava călătorii prin Europa, m-a izbit dorul de Berlin! Și nu din alte motive, ci din curiozitate. Cuvintele președintelui Kenedy, sunt valabile, mai ales acum, după reîntregire.

Un drum la Berlin nu e ”un capăt de țară”. Este o instruire și o deschidere spre istoria acestuia.

În iarna trecută și apoi în vară, am văzut Poarta Brandenburg deschisă. Am trecut liberi de cealaltă parte, am văzut clădirea modernizată cu o imensă cupolă din sticlă a Reichtagului și am început a înțelege Berlinul.

După predarea necondiționată a trupelor germane în luna mai 1945, în timp ce trupele sovietice se aflau deja în oraș, abia în iulie americanii au ajuns și ei, urmați de britanici și francezi. Era deja târziu. După înțelegerea de la Potsdam, pe acest principiu, jumătate din suprafața orașului va reveni sovieticilor. Adică cea estică, în timp ce partea de vest, mult mai mică va intra sub aripa aliaților. Întreaga Germanie a fost împărțită în două.

Berlinul de est a suferit experimentul comunist și aproape trei milioane de locuitori ai Germaniei de est, prin anii 50 au trecut dincolo, majoritatea prin Berlin.

Drept urmare, în dimineața zilei de 13 august 1961 a început ridicarea zidului berlinez ce a influențat destinele a milioane de oameni. Întâi un gard improvizat din sârmă, apoi o barieră masivă de 4m înălțime cu protecție electrică, după care se afla o fâșie de nisip lată de 150m- un no man*s land, cu turnuri de pază, câini și reflectoare. Astfel a fost înconjurat întreg Berlinul de vest. De jur-împrejur, cu un singur punct de trecere, numit și acum, Punctul de Control Charlie. Am căutat și am găsit Chekpoint Charlie.

Atunci, după doi ani de la ridicarea sa, președintele Kenedy face o vizită și rămâne profund impresionat de acțiunile aliaților de a sprijini întregul Berlin. Poveștile cutremurătoare despre cei care au încercat trecerea zidului, sunt reflectate în câteva muzee ale orașului.

Punctul zero în căderea zidului berlinez a fost o demonstrație ecologică ținută la Leipzig, împotriva armelor nucleare, mișcare ce a cuprins întreaga masă, ajungând până la a cere libertăți democratice. A fost momentul când liderul sovietic M. Gorbaciov, cu ocazia vizitei sale în Berlinul de est, în oct. 1989 -la a 40-a aniversare a RDG- a lăsat să se înțeleagă că nu va mai sprijini guvernul. Zidul a fost deschis pe 9 noiembrie 1989. (În acea perioadă soțul meu se afla într-o delegație de serviciu la Berlin și a văzut cum buldozerele intrau în zid și o imensă masă de oameni, grămadă pe zid, într-un imens nor de praf).

Acum, bucățele mici din zid se vând cu 5 euro dacă au urme de vopsea pe ele. Alte părți mai mari au fost cumpărate de diferite state, printre care și Japonia. Alte bucăți stau mărturie prin diverse locuri din oraș, alte zone din zid au fost păstrate așa cum au fost, adică în picioare. Am căutat și am găsit, zonele marcate pe străzi, acolo pe unde trecea zidul.

Poarta Brandenburg, simbolul orașului, ridicată la 1791 și numită astfel în memoria alipirii statului Brandenburg la statul Prusac, a fost scena marelor parade militare, precum cea după înfrângerea armatelor franceze la Verdun. Aceasta a fost încoronată cu o Quadrigă, inspirație după cea de la Veneția, căreia i-a fost adăugată o statuie din cupru ce reprezintă Victoria înaripată, în carul tras de cei patru cai.

La ridicarea zidului, poarta a rămas izolată în no man*s land, iar după căderea acestuia a devenit scena manifestărilor de bucurie și loc de vizită pentru turiști.

De o parte și alta a porții se află două piețe mari. Spre est, Pariser Platz ce se continuă cu vestitul bulevard Unter den Linden (Pe sub tei) și de cealaltă parte a porții, Piața 18 martie, numită în memoria revoluției germane din 1848 și care se continuă spre vest cu imensa grădină Tiergarten și mai departe, până aproape de Palatul Charlottenburg.

Am ținut neapărat să văd Poarta și noaptea. Când am fost în luna frbruarie 2017, deși ziua era scurtă, pe frig am plecat de la hotel, să vedem poarta noaptea. Aceasta e luminată în diverse culori, care se schimbă automat de la o nuanță la alta.

Din Poarta despărțitoare rece și întunecată, a devenit una a reîntregirii, intens luminată.

Berlinul modern nu este izolat. El apare în zonele intens distruse de bombardament, acolo unde s-au ridicat clădiri moderne și ultramoderne.

Nu ocoliți Berlinul, căci mai are încă foarte multe de arătat. Mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 2696 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI