Albania, our brothers from another mother!

TIPĂREȘTE

Drumul către Albania din Kotor (vezi impresii) a fost surprinzător de aglomerat, pana in apropiere de Bar... apoi putem sa spunem ca am întrat ușor, ușor în Albania... deja mașinile cu număr de AL erau din ce în ce mai frecvente.

Vama 15-20 minute, apoi primul hop, primul rond din primul oraș, unde traficul ne-a făcut mândrii ca suntem romani și ca ne-am putut descurca românește ca altfel plecam cu mașinile in punga. Spiritul balcanic prezent peste tot, putin mai apăsat pe aici cred. Un fel de România acum vreo 15 ani, unde nu doar regulile de circulație sunt tip "bombardier". Greu a fost pana la prima bucata de autostrada A1, pe drumul cu 2 benzi unde toată lumea era la promenada, în Mercedesul cu geamurile larg deschise si cu mâinile atârnând pe portiere. Surprinzător nu am auzit coruri de claxoane disperate în trafic, dar la fel de adevărat nu am văzut nici pe cineva sa semnalizeze. Era un fel de hora a orbilor, participam toți, scapă cine poate.

Înaintăm fără prea multa grabă, prin trafic pana am ajuns în Vlore unde am decis sa facem un mic popas pentru a lua masa. Orasul frumușel, în zona centrală amenajat drăguț sosele noi cartiere noi, bine sistematizate. Aici am schimbat EUR în LEK pentru ca ne așteptam ca in zonele turistice sa prindere un curs mai prost. S-a dovedit a fi o carte câștigătoare. Diferența dintre Ksamil si Vlore la schimb valutar era de ceva LEK (la unele case si mai mult de 10 LEK)... la câteva sute de euro se aduna de o bere. Preturile ni se par mărișoare pe alocuri in comparație cu Muntenegru. Știu ca nu este corect sa comparam preturile dar este sănătos pentru bugetul calculat.

Vlore -Ksamil are 3 alternative de traseu, 2 destul de rapide, al treilea "drumul vechi", care are o diferență de timp de aproximativ o ora la aceeași număr de kilometric fata de primul cel mai rapid.

In același ton ca deplasarea către Kotor, am ales traseul, sa spunem drumul cu cele mai bune priveliști, si ca na, nu venim în fiecare an. Fix cel mai lung, sa ne bucuram, fără sa ne gândim prea mult. Ne-am uitat pe harta... deja aveam oarecum o idee de ce înseamnă drumul intens de munte, din Muntenegru. Păreau câteva serpentine în rest un drum mai sinuos. După vreo 20 km încet, încet începem sa urcam, se face din ce în ce mai întunecat... înaintăm către nori. Si urcă, și urcă, și curbe strânse, doar în rampa, doar în forță, depășiri nici în cele mai umede vise... aceleași Mercedes-uri obosite gâfâiau pe urcare și ne țin mai mult pe loc. Aproape ca am atins norii... am tras pe dreapta... prima data în peste 20 de ani de condus în care am fost pe punctul sa dau în fiert motorul. Dar se merita cu vârf și îndesat... ma rog cei cărora le-a pocnit motorul p' acolo, părerea este alta. Merită, dacă te bazezi putin pe tine ca șofer dar și pe mașină, da, este spectacol curat. Pe neștiute și neplanificate, am descoperit, Pasul Llogara, unde șoseaua este situata la ceva puțin peste 1000 m altitudine, un fel de Transfăgărășan al nostru. De la bază de unde începe urcarea până în vârf unde la propriu erai cu capul în nori, unde tremurai de frig mai rău ca în ziua de Crăciun (anii ‘90), unde priveliștea era ca din avion, am savurat fiecare metru parcurs. In vârf, ne bucuram preț de câteva minute de spectaculosul din fața ochilor. Norii curg în mare, la propriu. La vale, ușor de condus, ieșim din zona muntoasa, vedem pe harta doar șerpuiri ușoare. In stânga pe geam pereții verticali de stâncă și în dreapta hăul către mare.

Tare ne-am înșelat ca de aici va fi mai ușor. Aici a fost greul. Stânga, dreapta, urcat, coborât, curba scurta, curba lunga, frână, depășește in scurt, stai în coada, ... 2 ore doar asa. Mie, ca șofer, mi s-a făcut rău... pasagerii toți pe “mute” . Ne bucuram de priveliștea doar din parbriz ca pe lateral era cu pericol de rău de mare. Se face noapte, nu ne-am fi dorit sa ne prindă pe drumul acesta dar de dragul poeziei și cum călătorului ii sta bine cu drumul, s-a întâmplat.

Per total cu cât am înaintat prin țara asta, un fel de “kinder surprize” , cu atât drumul mi s-a părut mai bun, cu șosele noi pe alocuri, bine semnalizate.

Trece prin toate localitățile de pe malul marii, Vama Veche, 1 Mai... am încurcat, scuze, Borsh, Sarande... directia Ksamil.

Într-un final am ajuns, Hotel Artur 2, Ksamil. Scurt review. Hotel bine amplasat la “strassele” central, parcare proprie, inchisa, cu telecomanda pentru fiecare camera. Camerele mari, curate, a noastră a avut zona de luat masa și un balcon cat China. Paturile foarte confortabile. Foarte curat, asta a contat cel mai mult. Nu am avut obiecții si comentarii asupra cazării, de 3 stele, muncite si meritate. Micul dejun... cumva a la carte, același in fiecare zi dar dacă combini prin el îl aduci cumva sa para un alt mic dejun in fiecare zi. Personal amabil, nu ne-a lipsit nimic. Bravos. A sa nu uit, plaja proprie, gratuit pentru clienții hotelului la vreo 700m de hotel, într-un golfuleț. Frumușică plaja dar... de evitat. Nu as plati sa ma duc acolo, am stat acolo doar in prima zi, de aclimatizare. Era păcat la cate alte plaje sunt prin preajma.

Ksamil - Beibi come to Albania!

Albanian Riviera, plaje ca in Bora Bora, nisip ca in Caraibe, viata de noapte ca in Ibiza... frumos in poze dar pana la urma realitatea e subiectiva.

Prima impresie de când am ajuns, a fost de un sat “pă steroizi” , prăfuit, haotic, în plin avânt imobiliar. Acum în afara de stat la plaja, si seara o sesiune de 2-3 ore de bumții-bumții nu prea am văzut ce sa îți ofere. La ora 24:00, focuri de artificii, exacte ca ceasul, și apoi totul e pe mute. 10 puncte aici. Prietenos pentru cei cu copii? Așa și așa.

Plajele în proporție de 99% sunt amenajate, sau mai bine zis cu plata, majoritate nemțește administrate și organizate, și cam atât nemțește restul este pe “bălcănește” . Si alea cu plata, sunt și mici, și ticsite, și... aglomerate. E vârf de sezon, turiștii curg râuri. Am găsit o singura plajă in care sa înfigi o umbrela fără sa plătești.

Ești cam cu pumnul în gura, în imposibilitatea de a alege, între aglomerat și... aglomerat. Se scad 10 puncte.

Vrei soare plătești, vrei mare... plătești, respiri plătești, cam asta ar fi deviza La prima vedere. Acum depinde de buzunarul fiecăruia dacă ii se pare ieftin sau scump. Nisipul... nu e nisip, nici măcar la plajele celebre Ksamilit, Bora Bora, 3 Islands, e o tocăniță de piatra fin măcinată cu ceva și cu niște nisip p’acolo. Deunăzi un grup de italieni se vaitau ca preturile au luat-o razna, de 3 ori mai mari decât anul trecut. Venti EURO? Prego? Madonaaaa! O stațiune exclusiv pentru turiștii străini, asa am perceput-o. O văcuța de muls. Mâncarea bună, serviciile la fel, oamenii plăcuți, harnici, la dispoziția ta mereu, "albanejii e ca frații noștri", din multe puncte de vedere.

Multe de spus aici, multe de dezbătut. Recomandarea de a merge aici aici este pur subiectiva si depinde de depinde, si iar depinde. Politically correct: mergeți, sunt sanse juma’-juma’ sa fie ce căutați.

Sarande după o scurta incursiune de o zi, pare o alta treaba, acolo ne-am simțit mai după gustul nostru. Poate ca știu și de ce, am avut de ales, am avut de unde alege și am decis noi pentru noi. Orasul frumos, curat, promenada, restaurante la tot pasul, preturile pe alocuri mai mici decât în Ksamil. Ai ce sa faci câteva zile aici. Cred ca mai bine ne stabileam tabăra in Sarande si Ksamil păstrat pentru excursii. Poți face excursii către Corfu, plaje destule pe lângă oraș. Da, chiar mi-a plăcut, are vibe-ul ala care trebuie... vacantion mode.

Caii putere erau odihniți după atâtea zile de stat pe dreapta asa ca am zis sa le dezmorțim putin pistoanele. Cap compas Blue Eye si Gjirokastra. Blue Eye e la vreo 30 de km de Ksamil. Agale, pe un drum sinuos de munte, la vreo 40 de minute. Am plecat oricum cam târziu ce e drept, deja e foarte cald… Parcam, plătim intrarea in zona ariei protejate, 50 LEK, și începem sa mergem. Documentarea insuficienta și-a spus cuvântul (iar) … nu am știut ca trebuie sa mergem pe jos prin soare pe un drum ce urca, coboară, urca, coboară, fără pic de umbra… Odată ajunși, am descoperit unu din izvoarele principale ale râului Bistricë (am citit după, habar nu aveam, știam ca e un izvor și atât). A fost pentru prima data in care am văzut locul de naștere al unui râu. Impresionant ce ne oferă natura. Apa albastra în toate nuanțele, clara, rece de îți înghețau … sandalele în picioare. Aventurierii făceau baie în apa care conform “scrierilor” de pe net avea temperatura intre 7 si 10 grade Celsius. Răcoare pe malul apei, ne-am bucurat de ea, preț de câteva zeci de minute apoi am început sa ne luptam iar cu căldura pe drumul către mașina. Este un loc de vizitat, dar pregătiți, nu ca noi care ne-am aruncat în gura leului, fără nimic.

Next stop Gjirokastra, orașul vechi. Un loc idilic, aflat în Patrimoniul Mondial UNESCO cu casele lui cu acoperișuri de piatra, alei înguste pline de negustori, și un vibe excelent. Nu e de povestit, orașul este de savurat, dacă aveți drum nu îl ratați.

Cam gata. Vacanta kaput, finiș, către casa. Începem ușor, ușor sa percepem Albania altfel de cum am venit, ca un mix de reproșuri și laude, greu de descris. Poate nici toată avalanșa de sentimente nu este foarte bine sedimentata. Poate nici ea nu este suficient de matura din punct de vedere turistic dar fel de posibil ca nici noi sa nu fim suficient de maturi sa o privim altfel. O adaugăm deocamdată la categoria experiențe trăite care, dacă nu ar fi nu s-ar povesti. Nu trebuie comparata, are farmecul ei, este un altceva într-o mare de altceva.

Hai acasă. Bagajele în mașina. Albania ne mai rezervă o surpriza (și asta nedocumentata) trecerea cu podul plutitor de la Butrint care ulterior am aflat ca a apărut într-un episod Top Gear dedicat Albaniei. Pe scurt, 4 mașini pe o scândura mare care este trasa de un cablu, din mal în mal într-o mișcare continua de dute-vino. De aici în 15 minute ești în granița Albaniei cu Grecia. Restul e can-can, prea-povestitul drum prin Grecia a fost fără peripeții, un stop în Salonic, apoi acasă.

Periplul nostru a însumat 3325 km, tradus conform computerului de bord în 64 de ore și 12 minute de condus, cu o viteza medie orara de 52km/h.

Vacante placute tuturor. Am incheiat corespondenta.

---

VIZUALIZĂRI: 3805 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI