GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Africa de Sud, în alb și negru
La sfârșitul unei zie africane, încerci să rămâi conectat la un pârîu fierbinte de cunoaștere. După primul cocktail răcoritor, cu. un coctail rece cu fructe, devii un burete care așteaptă să fie încins în fața paginilor imaculate și răbdătoare. Mai întâi, te raportezi la cifre, ore exacte, care te ajută să devii stăpân pe situație. Apoi, după un ritual deja exersat, apar oamenii, animalele, culorile, neprevăzutul, ritualul normal al vieții, semnificativul și, în sfârșit, imaginația. Puțină ordine printre poze te poate aduce chiar aproape de scriitorii veritabilelor reportaje de călătorie, constatare pe care o fac cu multă plăcere citind aproape tot ce apare pe AFA.
Pentru a începe șederea mea cu un oarecare entuziasm, am preferat să-mi fac o rezervare de acasă în savana de la Pillanessburg, o alegere norocoasă, trebuie să recunosc. Deja mă gândesc la următorii pași, cel puțin la fel de precauți ca și cei prin savană, adică la Dealul Constituției, Casele lui Mandela, Muzeul Apertheid, urmat de faimosul Soweto, unde s-a aprins pentru prima dată focul revoluției africane.
A porni de unul singur prin Johannesburg, chiar în miez de zi, aduce cu urmărirea unui leu prin savană având la îndemână rucksacul, sticla de apă, cu aparatul de fotografiat și... pielea albă. Fiindcă aici vorbim de un vulcan fierbinte ce stă să erupă de sub un popor frustrat de revolte, segregare rasială, războaie civile, de o sărăcie majoritară și o cumplit de nedreaptă împărțire a bunurilor.
De la o fereastă hotelulului meu, zăresc străzile centrale ale capitalei, cu spații verzi ce domină copios orașul, cu blocuri de înălțime medie, blocuri ce nu au balcoane, cu excepția etajelor superioare. În rest, clădiri cu ferestre mici, cam neprietenoase și mascate de gratii metalice. Acoperișurile au o linie robustă, cu cu armonii gotice, garduri înalte împrejmuite de sârmă electrică și ghimpată pe de-asupra, cu un aspect general de cazemate ce ascund fie bogății nebănuite, fie o frică teribilă de moarte. Undeva, pe lângă Job-Ring Road, se înalță dreptunghiul de sticlă al ultimului mall construit, pe lângă un romb mozaicat, înfășurat într-o năframă de stele, plin de cosmetice cu prețuri europene.
În față, două șosele fără pietonipe trotuarele alăturate, pe care se circulă tot pe stânga, te duc la cartierele exclusiviste Newton și Marshall Tower, ca pe dreapta să vezi, cel puțin de sus, aceeași opulență în Bronotein și Hillbrow.
Totul pașnic pe la primele ore ale dimineții, când ghidul meu local, Isaac, trebuie să sosească, fără mișcări de trupe și fără urme de răzmerițe locale.
Minutele se scurg incet, în ritmul lor natural, pe deasupra pământului ce-ți frige deja pielea prin talpa pantofilor, iar gândurile piezișe despre acest oraș așezat deasupra unui butoi ce fierbe în clocote, îmi dau târcoale. Dacă mai adaug ce mi-a spus o doamnă ce-și depunea actele de repatriere la Consulatul Africii de Sud din București, cum că țara asta are multe de oferit, doar că existâ și reversul medaliei, unul de care ar prefera să uite. Fostă lucrătoare în domeniul viticol, doamna cu pricina părăsea Africa de Sud, în ideea că s-a săturat să doarmă cu ușile ferecate și cu pistolul sub pernă... că moartea te poate aștepta la colț. Aici poți fi executat fără o implicare prea mare a autorităților, scurt și rapid, la orice oprire, chiar și la semafor.
Colac peste pupăză, cu o săptămână înainte de decolare, văd pe unul din posturile noastre comerciale (Digi 24) cum o tânără canadiancă, venită să-și viziteze o prietenă, este oprită chiar la o intersecție, unde doi tineri de culoare au abordat-o. Un foc de armă în parbrizul mașinii, o șoferițâ tîrâtă de păr afară, prin geam, și o mașină abandonată pe o străduță din apropiere. Un eveniment media banal în Johannesburg. Un moment horror pentru orice vizitator străin. Dar, odată ajuns aici, este greu să mai ai ezitări ce se pot dovedi fatale.
Încă pe durata zborului de peste ocean, auzeam șoapte cu vocea răgușită și familiară a Africii:
-Malimu, welcome to hell! (Profesore, bun venit în iad!)
Trimis de glcitizen in 21.06.19 18:20:10
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în AFRICA [alte locuri].
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (glcitizen); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@glcitizen: Excelent review, ca de obicei!
Doar citindu-l îmi imaginam că sunt într-un science fiction sau într-un horror film, nu știu...
Mare curaj sau ai fost într-un grup!? sau și așa era de rău...
@mprofeanu:
Iti multumesc, mprofeanu. Era un loc ce trebuia văzut, după dpcumentarea mea, fiindca multe fire duc spre geneza lumii in Africa-filozofii de viață, dansuri, ritualuri, mitologie, istorii personale, religie, bucuria razelor de soare și speranța.
Cit priveste curajul, ti-l formezi cu experiența, odată cu siguranța de sine care se poate vedea de la o poștă atunci cind călătorești de unul singur, variantă în care îți poiți alege de acasă. chiar ce te intersează.
In rest, fara putină adrenalină, nici viață nu-și mai are farmec. Mereu ma gândesc ca trebuie să ai măcar o fărâmă din curajul celor care au descoperit acele lucruri.
@glcitizen:
Adrenalină? Curaj? La astea dragă prietene ai adăugat și o doză de nebunie pe care o gestionezi perfect în favoarea sufletului tău. Pentru descoperirile africane nu te invidiez deși undeva într-un colțișor de suflet recunosc că mi-ar surâde ideea de a vedea acea lume. Îmi lipsesc două din cele trei ingrediente de mai sus. Și chiar de le-aș avea, în mintea mea ar fi o luptă de partea cui să fiu, a negrului sau a albului? Că adrenalina oricum e la liber în oricare dintre noi.
Vacanțe reușite și cât mai multe să ai!
@elviramvio:
Mulțumesc, elviramvio. Încă nu am vorbit de trairile pozitive pe care le ai după episoadele ăstea omenești până la urmă. Te simți mai puternic și mai încrezător ca poți schimba în bine multe lucruri din jurul tău.
@glcitizen:
Sunt convinsă. Și ai fost un mare norocos că la împărțirea genelor acum 60+x ani, divinitatea te-a ales câștigător.
@elviramvio:
Multumesc mult. Sa fim modesti. Mai am multe de facut si mai ales de învatat.
@glcitizen: sa faci turism cu teama în suflet e dificil, parca nu te poti bucura pe deplin de ceea ce vezi. Am trait si eu aceasta senzatie anul trecut în Antsiranana-Madagascar, orasul era cam pustiu, foarte putina lume pe strada, poate asa era consemnul doar sosise în port vasul Costa NeoRiviera, pe strazi patrule militare cu mitralierele de gât ce asigurau paza turistilor! sau pacea sociala (?), saracia e extrema...
@Yolanda: Multumesc, Yolanda. Da, ai dreptate, dar îți amintesc ca cei mai frumoși trandafiri sunt plini de spini. Trebuie puțin curaj, asta e.
Ai puțină răbdare și ai să vezi.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Apr.2019 Dansul Zulu, o sărbătoare a trupului — scris în 15.09.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Incursiune în lumea nevâzută a Tribului Zulu — scris în 07.09.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Pietricica destinului din Tribul Zulu — scris în 30.08.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Mai aproape de inima tribului — scris în 24.08.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Show-biz la Tribul Zulu — scris în 16.08.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Furia neagră. La Muzeul Apartheid din Johannesburg — scris în 26.07.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - nu recomandă
- Apr.2019 Drumul spre Soweto, sau drumul spre libertate — scris în 19.07.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - nu recomandă