Ce am mai vizitat in Paris

TIPĂREȘTE

Este al cincilea review in care scriu despre Paris. V-am povestit despre Pacific Hotel, unde am fost foarte multumiti, despre unde si cum am mancat, cum ne-am organizat, despre transport si despre principalele obiective vizitate. Inafara de Louvru, muzeul d’Orsay, Domul Invalizilor, Notre Dme sau Sainte Chpelle despre care au scris multi useri si unde voi posta niste poze care n-au mai fost puse in galeria foto, v-am recomandat sa vedeti in functie de timpul disponibil: muzeele Rodin, Orangeria, Carnavalet, Coniac-Jay si Quai Branly. Sper ca eu care « am fost acolo » va pot da niste modeste informatii care ar putea fi utile macar unui singur user care citeste aceste review-uri. Acum e randul altor obiective de suflet si cum sunteti tineri sau destul de tineri, buni de picioare si inarmati cu harta metro/bus, sunt sigura ca va veti face timp sa vizitati macar unele dintre ele...

Atelierul lui Brancusi (Impasse Ronsin) a fost reconstituit in 1997 in inima Parisului la Centrul Cultural Pompidou, cunoscut sub numele de Beaubourg. Acest centru Pompidou a starnit multe controverse fiind construit din tevi, tuburi si schele si dand impresia de neterminat. Locatia adevarata a atelierului a fost in cartierul Montparnasse dar a fost demolat in 1970 odata cu constructia turnului care domina orasul. Muzeul este constituit din patru camere intr-o cladire mica, distincta de Centru. In el sunt expuse sculpturi, unelte, mulaje, reconstituind atmosfera de lucru in care traia marele artist si in care iese in evidenta specificul romanesc. Exponatele pot fi privite prin ferestrele mari ale acestor incaperi. Sculptorul a lasat mostenire statului roman operele sale dar acesta nu le-a acceptat considerandu-le decadente iar pe sculptor cosmopolit (perioada stalinista a Romaniei). Bineinteles ca ele au fost preluate imediat de statul francez care se mandreste ca unul din cei mai mari sculptori ai sec. XX a lucrat si trait in Franta. In cartea de impresii am citit elogii aduse sculptorului de americani, japonezi, australieni si pe undeva, am fost mandra ca apartinem aceluias popor. Intrarea este libera.

Catedrala Saint Denis, situata la aproape 20 km de Paris se acceseaza destul de usor luand un autobuz de la statia terminus a liniei de metro, Porte de la Chapelle. Saint Denis a fost primul evanghlizator al Lutetiei (vechea denumire a Parisului) care dupa ce a fost martirizat a fost decapitat in jurul anilor 250. Legenda spune ca St. Denis si-a pus capul sangerand la loc si a ajuns pana in locul in care ulterior a fost ridicata catedrala cu acelas nume. In sec. V a fost construita prima mare biserica iar dupa anii 1100 s-au pus bazele catedralei care devine necropola regilor Frantei. Nume cu rezonanta din Evul Mediu timpuriu cum ar fi: Clovis si Fredegonda, Sigebert, Dagobert, Pepin cel Viteaz si pana la Ludovic al XVIII sunt scrise pe placile mormintelor. In timpul revolutiei franceze aceste morminte au fost profanate, sicriele deschise si ramasitele aruncate in groapa comuna. Catedrala a fost parasita si lasata in paragina pana ce Napoleon dispune refacerea ei. Ea a devenit un adevarat monument al sculpturii funerare franceze, aici fiind expuse 80 de sculpturi ale regilor, reginelor, copiilor princiari (figurile fiind perfect redate datorita mastilor mortuare) desi mormintele sunt golite din anii revolutiei. In catedrala se afla superbele mausolee pe doua etaje ale lui Francisc I, Louis XII si Ana de Bretania, Marie-Antoaneta si Ludovic al XVI (decapitati de ghilotina in timpul revolutiei). Se poate spune ca St. Denis cuprinde intreaga istorie a Frantei...

Malmaison este palatul personal al Josefinei de Beauharnais, sotia lui Napoleon Bonaparte. Palatul se afla in oraselul Rueil in care se ajunge luand un autobuz din cartierul Defense. In acest palat s-a consumat iubirea dintre consul devenit ulterior imparat si frumoasa vaduva dar si anii de dupa divort si insingurarea Josefinei care a murit plina de datorii in urma unei pneumonii contractate la 50 de ani. Malmezonul a fost mostenit de fiul Josefinei, Eugene, care a vindut mare parte din padurea palatului pentru a acoperi datoriile lasate de mama sa. Palatul a fost cumparat de Napoleon al III lea care a dorit sa-l restaureze la stralucirea de dinainte si sa-l transforme intr-un muzeu. Muzeul contine splendide camere de locuit, galerii de tablouri, salonul imparatului, sala de consiliu, apartamentele Josefinei.

Conciergeria, un edificiu impunator pe malul Senei a fost constrita in sec. XIII de Filip cel Frumos. Notorietatea i-o da faptul ca a fost inchisoarea in care au fost detinuti condamnatii la ghilotina din timpul revolutiei franceze. Aici si-au petrecut ultimile zile aproape 3000 de detinuti din toate mediile sociale (un tabel cu numele lor specifica ocupatia, de la valet la nobil sau comerciant). Muzeul este foarte sugestiv fiind prezentate machetele celulelor cu condamnati, lama unei ghilotine, celula in care a trait cu demnitate ultimile zile Maria Antoaneta cea urata de popor (care inainte de a se urca in caruta care o ducea la ghilotina si-a taiat singura parul), lacatul celulei lui Robespierre care a fost calau si victima. In Curtea Femeilor, sotiilor li se permitea pentru ultima oara sa-si vada sotii (daca acestia mai traiau) si copiii.

Grand Palais a fost construit pentru Expozitia Universala din 1900. Am avut sansa ca in sejurul nostru sa prindem Expozitia bienala de antichitati care e un eveniment deosebit reunind cca 80 de standuri ai celor mai renumiti anticari din lume in domeniile: tablouri, sculpturi, tapiserii, mobilier si bijuterii. Intrarea a fost de 20 eu. dar a meritat pe deplin. Ca amanunt, pe langa ce am vazut si am fotografiat, acolo am intalnit pentru prima oara in viata un cuplu de adevarati milionar, cu rasa in ei: el, varsta, spre 55, bronzat, calit in sporturi, cu o nevasta tot de 50-55 de ani, liftuita, fitnesuita, frumusete si eleganta neagresiva. Negociau un Fragonard. Oare la cate milioane de euro s-au inteles? Incolo, expozitia a fost un adevarat regal: statuete din neolitic, mobila stil Empire, cele mai frumoase bijuterii- mai frumoase decat cee din magazinele din Place Vendome-, miniaturi din Japonia, dar, veti vedea pozele.

Place de Tertre este boema artistilor francezi. Coborand de la Sacre-Coeur unde pe timp frumos se poate vedea Parisul si imprejurimile pana la o distanta de zeci de kilometri, trecand prin stradute inguste, pietruite, neschimbate de doua sute de ani, pe langa via de cateva sute de metri patrati in care strugurii dau cel mai nobil vin dar din pacate numai 1000 de sticle pe an, admirand suvenirurile si obiectele de arta expuse in magazine se ajunge in piata ticsita de turisti dar si de pictori portretisti. Aici este un vesnic du-te vino, cantarete solitare o imita pe Edith Piaf, aici este pulsul Parisului. Mai departe, cu trenuletul sau cu piciorul se coboara in place de Pigalle, treci prin fata Moulin Rouge unde Toulouse Lautrec a imortalizat-o pe Jeane Avril si respiri aerul Parisului de altadata. In Montmartre au locuit si pictat cei mai mari artisti ai ultimilor doua secole cum ar fi: Degas, Renoir, Modigliani, Manet dar si Van Gogh, Dali si Picasso.

Parisul, nu te saturi niciodata de el dar sa las cateva poze sa vorbeasca...

---

VIZUALIZĂRI: 2686 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI