Saint Sulpice și Saint Germain des Pres

TIPĂREȘTE

Vizitând o parte din obiectivele turistice din cartierul latin din arondismentul 5 și Grădinile Luxemburg din Arondismentul 6 ieșind din parcul imens m-am îndreptat către două lăcașe de cult biserica Saint Sulpice și biserica Saint Germain de Pres.

Cum ajungem la cele două biserici? Răspunsul este foarte simplu metro linia 4 mov, stațiile unde vom coborâ au denumirile acestor lăcașe de cult adică Saint Sulpice Station și Saint Germain de Pres Station.

Cum am ajuns eu de la Grădinile Luxemburg? Foarte simplu, ieșind din grădini pe Rue de Vaugiard am folosit o străduță superîngustă și fotogenică Rue Ferou și iată cele două turnuri ale bisericii Saint Sulpice. De acolo până la biserica Saint Germain de Pres l-am folosit chiar pe Napoleon adică strada cu denumirea de Rue Bonaparte. Dacă vrea cineva să ajungă dinspre Sena (din strada Quai Voltaire) va folosi tot acest Rue Bonaparte. Din punct de vedere coordonate GPS Saint Sulpice se află aici: 48°51′04″N 2°20′05″E și Saint Germain de Pres aici: 48°51′14″N 2°20′04″E

Cartierul din arondismentul 6 în care se află biserica se numește Saint Germain des Pres iar din punct de vedere confesional este catolica sub hramul Sfântului Sulpicius II. Înainte de 1646 atunci când s-a hotărât construcția actualei biserici a existat o biserică romanică din secolul 12. Acea biserică romanică trebuia demolată din cauza degradării avansate. De și construcția a început în 1646 a durat mai mult de 200 de ani din cauza anumitor probleme financiare. Finalizarea definitivă a construcției a avut loc în anul 1870 adică după 224 ani! Numele celor care au contribuit din punct de vedere arhitectural în decursul acestor 224 ani sînt: Christopfe Gamard (planurile originale), Louis Le Vau (continuarea construcției), Daniel Gittard (cu ideile sale noi) și Gilles-Marie Oppenordt.

Bazilica Saint Sulpice este o biserică cu formă de 3 nave construită în stil gotic cu multe elemente baroc și neoclasic. Dar fațada vestică depășește orice așteptări arhitecturale, un șir de coloane pe două nivele cu cele două turnuri deasupra din stânga și dreapta. Coloanele formează două galerii deschise dacă galeria de jos acoperă scările de intrare care acoperă toată lățimea, galeria de sus este ca un coridor foarte înalt. Dimensiunile bazilicii sint lungime 118 m, lățime 58 m iar înălțimea 34 m.

Interiorul extraordinar a fost construit/sculptat/pictat/amenajat de artiștii vremii precum Louis Philippe Mouchy, Jean Babtiste Pigalle, Charles de Waily, edme Bouchardon, Francois Lemoyne, Eugene Delacroix. Orgile, aceste instrumente muzicale față de care am un interes deosebit sînt două la număr, orga principală și orga secundară. Orga principală și originală a fost construită de către constructorul de orgi Francois Henry Clicquot în 1781. În 1862 a urmat contrucția încă unui instrument de către constructorul de orgi Aristide Cavaille Coll. Dar eu nu am avut noroc să le aud, de și funcționale, cu ocazia sfintei liturghii combinate cu un concert s-a folosit un instrument electronic cu clape ceva asemănător cu pianul Yamaha pe care o folosesc pe acasă.

Vizita a început cu controlul de securitate de la intrare unde erau doi jandarmi dotați cu mitraliere și degetul arătător pe trăgaci gata să tragă oricând și în oricine. După ei erau alți doi de la securitate angajați ai bisericii aceștia aveau doar pistol și niște sprayuri paralizante. Mi-am imaginat acest lucru la mânăstirile noastre nimănui nu i-ar plăcea din fericire deocamdată nu este nevoie. După ce am intrat și am observat/fotografiat de aproape toată biserica din interior s-a adunat lumea pentru o sfântă liturghie combinată cu un concert. Abia după vreo 15 minute de muzică au intrat popa, atât pastorul cât și ministranții (cu mici excepții) erau negri.

În fața bazilicii se află o piață publică încăpătoare unde am stat/vizitat atât înainte cât și după intrarea în biserică. Dimensiunile pieței amenajate în 1754 nu sînt mai mari decât fațada bisericii adică 60m lățime cu 60 lungime. În acest pătrat central găsim atracția principală Fântâna Saint Sulpice opera lui Joachim Visconti fântână care se mai numește și celor patru episcopi s-a construit în 1848. Cei 4 episcopi sculptați se văd deasupra fântânii numele lor cât au trăit a fost Bossuet, Fenelon, Flechier și Massilon. Fiecare episcop este păzit de câte un leu fioros dar sculptat în piatră bineînțeles. Din fericire am putut să observ spectacolul apei din această fântână modul în care curge peste pereții operei de artă este deosebit. Fântâna are o soră mai mică în piață se numește Wallace Fountain, este din fontă și în anul amplasării 1872 destinația era cea de asigurare apă potabilă populației. În prezent este artă, opera lui Charles Auguste Lebourg, de fotografiat și mai puțin de băut din ea, pentru aceste îndeletniciri se poartă petul de apă sau doza de bere pe care am desfăcut-o chiar în dreptul fântânii.

Biserica care poartă numele cartierului în care se află am putut-o accesa foarte repede traversănd doar o singură stradă și ajungând pe bulevardul Saint Germain. Primul lăcaș de cult a fost construit aici în secolul 6 de către abația benedictină un ordin bisericesc al vremii. Denumirea Saint Germain vine de la Sfântul Germanus fost episcop de Paris. Clădirea bisericii pe care o vedem astăzi este rezultatul unui șir de reconstruiri în urma unor distrugeri, demolări, incendii, în secolul 17 s-a terminat cu acest gen de renovări așa că opera care o vedem acum este din acest secol. Totuși biserica care face parte din abație este considerată una din cele mai vechi din Paris.

Vizita bisericii a avut loc fără nici un control de securitate la intrare (deja m-am obișnuit) iar în interior am dat de o liniște de mormânt. Biserica gotică este extraordinară, oriunde ne uităm pe interior. Adevărat nu am vazut altarul principal, este acoperit din cauza unor lucrări de restaurări, dar am observat numeroase alte opere de artă. Orga din prezent este o lucrare mai nouă din anul 1973 făcută de către Haerpfer&Erman dar orga originală s-a construit în anul 1667. Un element deosebit reprezintă scultura făcută în cinstea lui Jean II Casimir fondator polonez al unei universități, dar nu sînt de neglijat în fotografiile noastre nici statuia care reprezintă Maica Domnului, Sfântul Anton de Padoa, și plăci comemorative privind eroii Franței. Încă un lucru care m-a mișcat un perete întreg este acoperit cu plăci comemorative cu numele unor decedați minori cu ocazia primului război mondial.

Piața Saint Germain de Pres a fost amenajată în 1715 cuprinde zona între bulevardul cu același nume, bulevardul Abației (cu fațada bisericii) și strada Guillaume Apollinaire. Ce am vazut în această piață în afară de trafic infernal, cerșetori și turiști? Multe terase, restaurante, o sculptură interesantă și un peisaj urban de unde dintr-un anumit unghi se vede turnul Montparnasse. de asemenea tot din această piață am luat metroul coborănd în stația cu același nume Saint Germain, următoarea oprire de aici fiind vizita la Sacre Coeur.

Rog WM să atașeze, mulțumesc

https://www.youtube.com/watch?v=aQUIrollGOc

---

VIZUALIZĂRI: 1910 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI