Continuând vizita în Luteția de altădată

TIPĂREȘTE

Așa cum am promis în articolul anterior în acest articol voi continua descrierea obiectivelor turistice de văzut/vizitat pe traseul făcut de mine. Ieșind din leagănul Parisului (insula Ile de Cite-denumit astfel de către Victor Hugo) am continuat vizita în cartierul latin. Pentru vizită ne trebuie în primul rând picioare bune, orientare turistică și ceva euroi prin buzunare (asta mai mult pentru intrările la obiectivele turistice, pentru potolirea foamei deoarece este un tur de forță, și stingerea setei cu o bere)

Continuănd drumul pe bulevardul Saint Michel nu trebuia să merg prea mult până la Piața Sorbonne. Complexul Sorbonne este primul obiectiv descris în acest articol.

Sorbonne este un complex în arondismentul 5 Paris cartierul latin compus din universitate, capelă și observator astronomic. Se poate intra dinspre bulevardul Saint Michel trecând prin piațeta superbă Sorbonne în capătul căruia observăm capela universității Sf Ursula, sau dinspre Rue Saint Jacques și Rue de la Sorbonne.

Cine a fost Robert de Sorbonne? Începuturile niversității ii putem datora teologului Robert Sorbon care a trăit între 1201-1274. El a înființat primul colegiu în 1257. Robert de Sorbonne a copilărit într-o familie săraca dar s-a mișcat bine pe lângă regele Ludovic IX obținând anumite beneficii și reușind să înființeze acest colegiu pentru studenții creștini cu mai puțină dare de mână și neputând permite cursuri la o universitate renumită precum Notre Dame sau altele pentru bogații Luteției.

Universitatea de Sorbonne este o facultate publică în prezent, originea este din anii 1200, în prezent pe lângă clădirile istorice mai sînt și câteva noi, probabil datorită revoltei studenților de atunci în luna mai 1968 soldat cu mulți răniți atăt în rândul studenților căt și jandarmilor și în urma căruia universitatea s-a divizat în alte 12 facultăți.

Ce mai putem vedea aici? Capela Sf Ursula văzută dinspre bulevardul Saint Michel și Piața Sorbonne, construită între anii 1635-1642 este de confesiune romano-catolică, și în trecut aparținea doar universității Sorbonne. A fost construt în stil arhitectural renașcentist și baroc aceste elemente se pot observa foarte bine. Foarte interesantă și plăcută ochiului este și cupola centrală în vârful căruia se află un turnuleț și o cruce. Mobilierul din interior este opera lui Francois Girardon iar orga lui Louis Paul Dallery. Observatorul astronomic îl putem observa dacă o luăm e jos pe Rue de la Sorbonne la stânga de la capelă, într-un un turnuleț sub un acoperiș verde se află telescopul cu care facem o călătorie pe Lună de exemplu doar în imaginația noastră contra unei sume de 15 eur.

În Piața Sorbonne atât la stânga cât și la dreapta este plin de terase ne putem potoli atât foamea cât și setea, prețurile încep de la 5 euro sandvis și bere de 0,35l (poți muri de sete în Paris nici apă nu primești sub 5 euro (doar în supermarket așa un mic pont de la mine îți iei în rucsac apa cu 50 cenți sau berea cu 1 eur. luate din magazine și se schimbă situația)

Continuând din nou drumul pe bulevardul Saint Michel am ajuns la intersecția cu giratoriu între acest bulevard, Rue de Medicis și rue Soufflot în capătul căruia am zărit clădirea impozantă a Pantheonului din Paris. Tot la acest sens giratoriu obsevăm una din porțile pe care intrăm la Grădinile Luxemburg, căteva momente am oscilat ce să vizitez mai întâi Pantheonul sau grădinile.

Am plecat pe Rue Soufflot și în scurt timp am ajuns în fața fostei bisericiSainte Genevieve. Istoria ne povestește că în acest loc a existat o biserică în ruine aparținând abației Genevieve, iar biserica actuală care este memorial în prezent a fost reconstruită din contribuția regelui Ludovic la XV lea. Clădirea construită în stil neoclasic este opera arhitectului Jacques Germain Soufflot, bulevardul pe care m-am plimbat până la Pantheon a fost denumit după artistul de atunci. Și încă ce artist, opera lui din 1790 ne uimește. Înălțimea cu cupolă cu tot are 83 de m.

Biserica transformată în cimitir. Și totuși lăcașul de cult s-a transformat într-un memorial mai mult cimitir zic eu, un fel de mausoleu. Din 1791 până în prezent multe personalități au fost înmormântați aici. Câteva persoane din cele 73 de personalități mai cunoscute sînt: Voltaire, Victor Hugo, Emile Zola, Marie Curie, Alexandre Dumas. Contra sumei de 9 euro vedem ceva frumos și interesant. La momentul vizitei mele în fața Pantheonului într-un cort scenă câțiva artiști se pregăteau de un spectacol. Programul de vizitare este luni-duminică 10.00-18.30

Biserica St Etienne du Mont se află în imediata vecinătate a Pantheonului și merită vizitată. St Genevieve este ocrotitorul Parisului sub hramul lui se află această biserică romano-catolică. Stilul arhitectural este gotic iar construcția a fost clădită între 1494-1624, cam mult (în acestă perioadă a avut loc războiul hugenoților și a frânat mult construcția) dar măcar a ieșit o operă de artă numai bună de admirat de către localnici și turiști. Fațada are multe elemente din perioada renașterii. În interior s-a folosit marmura albă, vitraliile sînt opera firmei Pinaigrier specializat în așa ceva. Avaând în vedere că în momentul vizitei mele chiar a început sfânta liturghie se cânta la orga montată în 1630 (renovată în 1991) de către Pierre de Pescheur. A și să nu uit un mic amănunt, la intrare erau 3 jandarmi fiecare cu o mitralieră și degetul așezat pe trăgaci gata oricând să tragă (era cu 2 zile după atentatul din aprilie) plus control de securitate mai sumar. La Pantheon pe lăngă prezența jandarmilor era controlul de securitate mai riguros făcut.

Ieșind din biserica Saint Etienne Du Mont de la intersecția cu Rue de Clotilde și Rue Clovis la dreapta bisericii și visavis de Pantheon vom observa o altă clădire istorică este liceul Henry IV. Este una din cele mai renumite din Paris și a fost construită în anul 1795. În trecutul mai îndepărtat a existat o mânăstire benedicană aici (anul 502) Piesa de atracție (de asemenea poză atașată) este Turnul Clovis ridicându-se cu încă trei nivele deasupra acoperișului școlii. Pentru a ajunge înapoi la sensul giratoriu de la bulevardul St Michel și sa-mi încep vizita în incinta Grădinilor Luxemburg m-am întros pe partea cealaltă a Pantheonului și pe bulevardul Soufflot. Poate nu este nevoie să precizez că și bulevardul Soufflot este plin de terase și restaurante atăt pe trotuarul din stânga cât și cel din dreapta. Prețurile sînt asemănătoare cu cele din tot centrul Parisului adică de la un 5 euro un banal sandviș până la sute de euro o cină romantică sau altă masă copioasă savurănd singur sau cu cineva (preferabil de sex opus) în acest oraș.

Grădinile Luxemburg mănâncă un spațiu de 26 hectare din suprafața Parisului mai exact din arondismentul 6. În prezent publică în trecut grădină privată a fost prima dată amenajată în anul 1611 din ordinul Mariei de Medici (1575-1642) a doua soție a regelui Henry IV. În afară de decorațiile oferite de plante, diferite specii de arbuști, opere de artă principala atracție sînt lacul din fața Palatului de Luxemburg, și diferite canale, lacuri amenajate, fântâni arteziene. Amenajările privind alimentarea cu apă au început încă de pe vremea Mariei de Medici persoana responsabilă era Thomas Francine. Sculpturile renumite de toate felurile sînt ceva comun în acest parc, atât la fântânile grădinii cât și pe uscat pe suprafața parcului. Așa că va trebui neapărat să enumăr fântâna observatorului (Fontain of the Observatory) fântâna Medici (Medici Fontain), fântâna Leda acestea sînt fântâni arteziene. Cât despre statuile, sculpturile amplasate pe uscat trebuie neapărat să enumăr Statuia Libertățiila o scara muult mai mică decât cea din New York dar cel puțin originală și prima statuie cu această denumire (opera lui Frederic Bartholdi din 1870), statuia lui Ludwig van Beethoven (Antione Borduelle din 1978), Charles Baudelaire (Pierre Felix Masseu) În jurul bazinului central și din fața Palatului Luxemburg se află statuile reginelor Franței și a unor personalități feminine din istoria Franței. Așa că de la dreapta bazinului (cu fața spre palat) la stânga o vedem pe Bathild, Bertha, Matilda, Genevieve, Mary I of Scotland, Jeanne III of Navarre, Clemence Isaure, Anne Marie Louise d Orleans, Loise of Savoy, Margaret of Anjou, Laure de Noves, Marie de Medici, Marguerite de Navarre, Valentina Visocnti, Anne of France, Anne of Austria, Anne of Brittany, Clotilde.

Din punct de vedere personal, am petrecut aproximativ 1,5 ore în parc, la intrarea dinspre bulevardul Saint Michel am vazut mulți comercianți, negri care vindeau apă la 1 eur 0,5l, cerșetori, cerșetori muzicanți unul chiar și-a cărat pianul până în parc. Într-unul din pavilioanele parcului a avut loc un concert, în fața pavilionului am vazut spectatori pe scaunele așezate pe gazonul parcului. Ca și în celelalte parcuri din Paris și aici am vaut numeroși parizieni la picnic pe iarbă verde, dar în anumite locuri paznicii parcului chiar ii ridica și ii trimitea pe scaunele metalice pe care majoritatea stătea în jurul lacului. Am stat și eu alături de ei pe un scaun, și observam tot ce mișcă în jur. Așa am vazut și acele ambarcațiuni în miniatură pe lac, deliciul copiilor. Pe partea cealaltă a bazinului atracțiile continuă, terenuri de sport găsim aici, tenis mai ales, un loc de unde se poate închiria un ponei (la un preț de cca 10 ori mai mult ca în România) pentru a plimba copii noștri.

Poate nu are rost să exlic prea mult că și palatul Luxemburg s-a construit în stil arhitectural baroc la ordinul Mariei di Medici în anul 1620. Proprietatea privată folosită de membrii familiei regale franțuzești în prezent este vizitabil doar în anumite condiții (deloc favorabile pentru turistul obișnuit) Pe bază de programare vizita este posibilă doar unui grup de maxim 30 de persoane cu aprobarea (țineți-vă bine) unui senator doar luni și vineri bineînțeles fără taxă (probabil cu sfânta șpagă bănuiesc) Oricum am fost supermulțumit văzând palatul din exterior, nici nu aveam timp s-o mai văd și pe interior)

Ca orice parc și palat regal care se respecta avea și o orangerie adică o clădire care adăpostește multe plante în special fructifere aduse de pe melagurile cu multe grade plus de pe tot parcursul anului. Orangeria din Paris din gradinile Luxemburg adăpostesc nu mai puțin de 180 de plante exotice din care aproximativ 60 sînt doar citrice. De acolo și denumirea de orangerie. Pentru a vizita trebuie să scoatem din buzunare 9 euro asta este taxa de intrare la Muzee de l, Orangerie, dar exista tot felul de combinații cu alte muzee avantajoase unde salvăm câțiva euroi pentru o bere sau altceva.

Inchei articolul aici dar nu inainte să promit continuarea acestuia cu vizita a încă câteva obiective turistice din această zonă, pentru vizita descrisă mai sus recomand aproximativ 5-6 ore, pentru mai puțin nu merită va fi totul pe fugă. Rog Wm să atașeze (este vorba despre un videoclip cu palatul Luxemburg exterior dar mai ales interior (ceea ce nu am vazut si nu este accesibil oricui), mulțumesc.

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1190 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI