GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Un rendez-vous romantic cu Parisul
TIPĂREȘTEM-am hotarat sa scriu aceste impresii aici la rubrica Paris... o minune, pentru simplul motiv ca atunci cand am avut norocul sa ajung la aceasta destinatie, am avut senzatia ca, intr-adevar, s-a petrecut o minune... atat de mult mi-am dorit!
De cand eram copila si am inceput sa aud si sa vad cate ceva despre Paris, visam sa pot calatori, sa vad lumea si in mod special acest oras. Chiar mi-am spus la un moment dat: ”sa vad Parisul si-apoi pot sa mor... ” Si dupa aproape o viata, am reusit sa am un “rendez-vous romantic” cu Parisul, in vara lui 2006, intr-un circuit european, cu sedere de 3 zile acolo. Dupa 4 zile pe drumuri, in care am vizitat multe, iata-ne ajunsi noaptea, pe la 2 la hotelul Etap, din estul Parisului. Chiar daca era la periferie, de cum coboram din hotel, aveam imediat atat mijloace de transport la suprafata cat si metroul de la statia Porte de Bagnolet, dar si supermarketul Auchan pt. ceva cumparaturi. Hotelul fiind numai de 2 stele, nu a avut cine stie ce mare confort sau eleganta. Nici nu ne-a trebuit asta, atata timp cat am venit numai noaptea tarziu pt. a ne face un dus si a dormi. Camera mica, dupa paturi apropiate plus unul suprapus, fara dulap, o masuta pe un colt cu un televizor minuscul, o baie la fel. Mic dejun astfel sa nu mori de inanitie: ceai, cafea, croissant, un pachetel cu 2 feliute de paine prajita, gem si unt. Pentru noi, damele, hai sa zic, suficient, dar pt. domni...
Despre Paris ce sa mai scriu si eu? ! Au facut-o multi inaintea mea si poate, mult mai bine. Pentru acest “oras al luminilor” se poate scrie si vorbi la infinit... incepand cu paginile de istorie zbuciumata a acestuia si terminand, poate cu ultimul spectacol de aseara de la Moulin Rouge...
Punct stralucitor pe harta Europei, Parisul este orasul vizitat anual de milioane de turisti din toata lumea. O vizita la Paris inseamna introducerea in atmosfera incarcata de istorie si romantism a obiectivelor turistice ale acestuia, dar si cunoasterea zonelor mai putin cunoscute... pentru cei dornici de adevarate aventuri pe strazile Parisului si nu numai...
Parisul este si va ramane mereu un oras cultural universal, iar pt. oricine vine aici, este mai mult decat o simpla vizita, este o invitatie la cultura. Parisul trebuie luat la picior, bucata cu bucata, pt. ca peste tot ai ce vedea, ai ce si de unde invata. In cele trei zile, am reusit sa ne introducem cat de cat in atmosfera acestui oras si sa vizitam destule obiective turistice. De dis dimineata, cand am plecat din hotel in prima zi si am facut mai intai un tur cu autocarul, tot nu-mi venea sa cred ca in fata mea mi se dezvaluie usor Parisul. Vedeam strazile inca pustii la acea ora, fiind si duminica, cladirile somptuoase, ca Opera, Arcul de Triumf, Domul Invalizilor, Pantheonul, dar si bulevarde renumite, precum Champs-Ellysees, iar cand am vazut in fata mea Turnul Eiffel, inca mi-am zis: “Doamne, nu-mi vine sa cred, chiar suntem la Paris, uite turnul! ” i-am exclamat fetei mele... Dupa vreo 2 ore am coborat in Place de la Concorde si am inceput “cucerirea” Parisului la picior. Am vizitat piata, apoi Gradinile Tuileries, care reprezinta cea mai importanta si cea mai veche gradina franceza. Ea se intinde in centrul Parisului, din Place de la Concorde si pana la Palatul Luvru, acum muzeul renumit in intreaga lume pt. unele dintre cele mai valoroase opere de arta. Cu toate ca era inca de dimineata, coada la intrarea in Luvru, se desfasura de incercuia practic tot muzeul si se pierdea undeva, pe o strada laterala... Dupa mica suparare ca n-avem timp sa intram in muzeu, am plecat mai departe. Am vizitat catedrala Notre Dame, simbolul Frantei, constructie in stil gotic, superba, am intrat si in alte “eglises” cum ar fi: St. Eustache, Saint Germain de Pres, unde practic, mi-au dat lacrimile de emotie, ascultand un cor si un cvartet de exceptie... Am mai vizitat si biserica San Sulpice, unde, fiind duminica dimineata, am asistat pt. putin la slujba... multa lume cu bun simt, in liniste, pace, piosenie si intelegere... Interioarele, nu mai am cuvinte... poate unice in lume... Dupa ce ne-am mai linistit si incarcat sufletele cu bunatate si intelepciune, am pornit mai departe spre Centrul de Arta Pompidou, o constructie moderna, deosebita, cu intrarea din tuburi colorate, prin care sunt scari rulante ce dau in incinta centrului. Dar in piata, lume multa, nebunie deja, artisti care faceau portrete pt. 15 euro. Un artist i-a facut si fetei noastre un portret destul de reusit, importanta este amintirea. Intre timp am mai tras un ochi prin imprejurimi... si cateva zeci de euro din portofel la magazinele din preajma si ne-am mai plimbat pe strazi... Am admirat apoi si sculpturile de la Atelierul lui Brancusi. Tarziu, mult dupa pranz, am facut un popas mai mare in Gradinile Luxemburg, o oaza de verdeata si coloristica imbinate stralucit. Aici ne-am odihnit pe o banca, in sunetele unui “loco singer” ce canta la o chitara, avand si boxe si un mic mixer... Seara, am luat metroul si am vizitat Montmartre. Si asa cum spunea Andre Maurois, Parisul nu are doar un centru; el are mai multe centre, diferite, dar la fel de seducatoare. Ei bine, Montmartre nu este unul dintre acestea. El este mai mult decat atat, o entitate separata, un “etat d’ame”... (o stare de spirit). Este partea veche a Parisului, unde artistii, fie ei pictori, sculptori sau chansonetisti, precum Edith Piaf sau Aznavour, si-au aratat maestria de-a lungul timpului; si cand am strabatut noi stradutele acelea inguste, cu multe scari, cu usile de la casele parizienilor larg deschise, de puteai sa privesti nestingherit in interiorul lor, se simtea aerul acela parizian, boem, lejer, artistic, de alta data. Si atunci am vazut multi artisti care pictau sau incercau sa-si vanda operele turistilor care cascau gura... ca si noi, de fapt. Sus, pe colina este Bazilica Sacre Coeur, pe care am vizitat-o si noi si care, ca toate obiectivele, ne-a impresionat. Apoi am coborat spre Moulin Rouge, vazand cladirea cu moara traditionala, ne-am uitat la preturile piperate ale spectacolelor, apoi in Piata Pigalle, dar se facuse atat de tarziu ca am luat metroul si la hotel cu noi. Ziua a 2 a fost dedicata unei excursii pe Valea Loirei, dar noi am preferat sa stam la Paris. Si am vizitat pe cont propriu cartierul ultramodern si relativ nou, La Defense, pt. care as putea scrie iarasi o multime. Apoi am luat metroul spre Opera ne-am plimbat si vizitat apoi magazinele La Fayette si intru-un final o promenada tarzie pe Champs-Ellysee. Ei, in ziua aceea, pot spune ca ne-am simtit adevarati turisti, am simtit cu adevarat Parisul, cu bune, cu rele, am vazut ca totusi este un oras “pestrit”, cu locuri unde curatenia lasa mult de dorit, am vazut si niste tineri care au incercat si chiar au reusit sa scoata din pamant un panou cu un semn de circulatie, o violenta cam, sa zic, inconstienta... dar si asta spune totusi ceva... ca omul este om sau ceva mai putin oriunde ar trai el... chiar si la Paris. Dar le-am dat circumstante atenuante, fiind inca niste pustani. Ultima zi a fost dedicata palatului Versailles, pe un vant si o vreme mohorata, care ne-a cam indispus pe toti. Palatul nu ne-a lasat o impresie asa cum ne-am fi asteptat, este cu mult fast, este maiestos, luxos, cu multe “inflorituri”, care nu sunt intotdeauna pe gustul tuturor. Ce mi-a placut in mod deosebit a fost sala oglinzilor. Deci, chestie de gust. In schimb, gradinile sale grandioase, curate, frumoase, ordonate si imbracate cu flori de toate felurile si culorile, ne-au impresionat impreuna cu statuile si fantanile care fac din aceste gradini, un mic Eden. Cand s-a lasat seara, am asistat la aprinderea becurilor de pe turnul Eiffel, un spectacol ce a fost intampinat cu aplauze de toti cei care ne aflam atunci pe Champs Du Mars, asteptand sa urcam in turn. Asta a fost cireasa de pe tort, cum se zice. Chiar mai mult. Este, de fapt. incununarea unei excursii in Paris. Este spectaculos, este grandios si chiar de temut, pt ca urcand atat de sus, multi au avut ceva probleme cu altitudinea. Dar a trecut totul cand am ajuns la utlimul nivel si de acolo s-a asternut panorama unica a Parisului, cu cladirile pe care le vizitasem deja, cu La Defense, intr-o parte, ceva mai departe... cu Sena serpuind printr-un oras ramas acolo jos, undeva, atat de mic, dar atat de mare prin tot ce reprezinta el, Parisul, in ansamblul sau. Seara tarziu, in noapte am facut si traditionala croaziera pe Sena, foarte frumoasa si interesanta, cu Parisul superb luminat, cu cladirile stralucitoare ca-n povesti, de parca Zana France a dat cu bagheta-i fermecata pe intreg orasul. Poate ca asa a si facut...
Si in ceas de noapte, cand zilele s-au scurs cu atata repeziciune, Parisul a ramas asa, cum il stim, cu istorie multa, cu arta multa, cu romantism si multe iubiri, cu multe magazine, cu restaurante si hoteluri elegante si scumpe sau mai putin, cu multe gunoaie, cu multa harmalaie, cu oameni adunati aici din toate zarile lumii, dar si cu farmecul sau inconfundabil, orasul, poate, cu cele mai multe fete, cu sarmu-i irezistibil, unic, deci, intr-un singur cuvant, Paris... Si toate acestea vi le-am povestit pentru ca minunea s-a produs pentru ca si eu AmFostAcolo!!!
PS. in limita timpului liber, voi posta si poze...
Trimis de ileanaxperta* in 06.11.09 12:20:02
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (ileanaxperta*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Si dupa ce-am scris atat, imi vin in minte doar cateva cuvinte, cu care cred, ca as fi putut descrie pe scurt Parisul:
Pasiune si Placere,
Arta si Admiratie
Rafinament si Rasfat
Iubire si Istorie
Stralucire si Satisfactie
Rog așteptați...
felicitari.....un review minunat. Citind aceste randuri am retrait vacanta mea la Paris. Mi-as dori sa am si eu atata inspiratie sa pot redau in cuvinte tot ce am vazut acolo. Din pacate nu am fost niciodata prea buna la "compunere".... si m-am facut inginera. Apropo ca in bancul acela " avem o gandire clara dar nu ne putem exprima".
Foarte frumos! Jardin du Palais Royale este in general frecventat de catre parizieni, putin turisti ajung aici, gradinile sunt foarte frumoase si mult mai linistite. In fiecare zi, cel putin pina anul trecut, in jurul pranzului apare o doamna in varsta care da de mancare la vrabiute. Zeci de vrabiute poposesc pe bratele, umerii si capul dansei. Insa daca vrei sa fotografiezi, doamna se supara foarte tare si pleaca!
Multumesc pt. aprecieri.
Multumesc si webmasterului si salut imbunatatirea modului de introducere a pozelor, dandu-ne astfel posibilitatea de a le sterge pe acelea care le incarcam gresit sau duble.
Chiar daca eu n-am ajuns deocamdata la Paris, citind acest review pot spune c-am facut-o, chiar si virtual. Foarte frumos.
doamna Ileana am vrut sa va trimit acest mesaj in particular, dar nu aveti activata aceasta posibilitate, la un asa review merita si un fond sonor pe masura, indreaznesc sa va sugerez melodia Ellei Fitzgerald -I love Paris asta doar in cazul in care va place!
http://www.trilulilu.ro/evva/fa322fe7bc6551
Felicitari pentru toate reviews-urile postate de dumneavoastra
adaugat propunerea lui cristian ca ilustratie sonora. Ileana, daca gasesti un alt fragment, care sa reproduca poate si mai bine trairile tale acolo, scrie-l aici.
Multumesc, Cristian pt. alegerea facuta. Imi place f. mult. Multumesc de asemenea si lui Sefu' (WM) pentru promptitudine. Imi pare atat de rau ca nu am timp sa selectez eu melodiile pt review-uri. Am intrat doar o data pe trilulilu si sunt o sumedenie de melodii acolo, care mai de care. Deocamdata nu reusesc deloc sa-mi gasesc suficient timp ca sa aleg eu, asa ca nu ma supar nici pe viitor daca se vor atasa melodii de catre voi. Eu nu pot decat sa va multumesc anticipat. Numai bine si o seara de vis... Ah, si o duminica de distractie sau de relaxare!!!
Pentru că eu am petrecut ceva mai mult timp la Paris şi am avut astfel posibilitatea să aflu mai multe, îmi permit să adaug acest ecou, prin care să dau mai multe detalii despre o zonă a Parisului, cu nimic mai prejos decât altele şi despre care ileanaexperta a amintit aici câte ceva.
Este vorba de zona fostelor hale, demolate în 1971 şi unde s-a construit aşa-numitul Forum des Halles (staţia de metrou "Les Halles", pe linia 4), în arondismentul 1.
Chiar în latura de nord a acestuia se află biserica Saint-Eustache, de care amintea şi autoarea review-ului, la care merită evidenţiate faţada, marea orgă şi sculpturile în lemn.
În faţa bisericii, se află o statuie, prezentată de către ileanaexperta în fotografia P-03 [aug 2006], cu comentariul:
" "In mana lui Dumnezeu", sculptura marelui Brancusi de la Atelierul care-i poarta numele "
Îmi permit să fac aici o mică corectură.
Statuia nu se află la Atelierul Brâncuşi, ci în faţa bisericii de care vorbeam şi nici nu-i aparţine sculptorului român ci este vorba de statuia "L'écoute" (Ascultarea), a lui Henri Miller.
Atelierul lui Brâncuşi se află ceva mai departe, la est de Forum des Halles, venind pe strada Rambuteau, chiar lângă staţia de metrou Rambuteau (linia 11), în arondismentul 4.
Atelierul este chiar în piaţa George Pompidou, unde se găseşte şi oribila clădire ce adăposteşte Centrul Pompidou, care adăposteşte, printre altele, Muzeul Naţional de Artă Modernă, unde eu personal nu am remarcat mare lucru de valoare, singurele chestii de reţinut fiind cele pe care le prezint în fotografiile ataşate acestui ecou.
nota: fotografiile la review-ul unui alt autor NU se afiseaza direct la review daca programul gaseste suficiente poze "proprii" (ale autorului reveiw-ului) ; in schimb ele se pot vizualiza in galeria de poze de la acest obiectiv SAU in pagina fotografiilor incarcate de stancosty la acest obiectiv.
La un review aşa de amplu şi cuprinzător, nu pot să mă abţin să nu mai adaug ceva, legat de Atelierul lui Brâncuşi, care are un program de vizitare mai ciudat: între orele 14-18, cu excepţia zilelor de marţi şi 1 Mai, când este închis. Intrarea este liberă.
Am găsit un text care mi-a plăcut mult, drept pentru care l-am tradus şi îl prezint aici.
Textul este tradus şi adaptat de la adresa de aici
"Sculptorul român Constantin Brâncuşi a făcut, cum spune legenda, ruta de la Bucuresti la Paris, pe jos, şi a găsit, probabil, că o astfel de călătorie nu merita a fi făcută şi în sens invers, astfel încât el a fost unul dintre mulţii artişti care, veniţi să studieze Paris, şi-au încheiat viaţa lor acolo. A murit în 1957, la mai mult de o jumătate de secol după sosirea sa.
Artistul a fost recunoscător ţării sale de adopţie, lăsând statului francez conţinutul atelierului său, cu condiţia ca acesta să fie menţinut ca atare, o dorinţă care a putut fi atinsă prin instalarea în curtea Beaubourg a atelierului Brâncuşi, unde lucrările au fost puse cu grijă înapoi aşa cum au fost (locaţia originală se afla într-o clădire care a fost demolată, n. tr. ).
Această clădire modestă, aproape dispare în umbra edificiului gigantic al lui Piano şi Rogers (Centrul Pompidou, n. tr. ), dar merită vizitată, mai ales că intrarea este liberă.
Atelier Brancusi este, de fapt, un "scrin".
Cladirea este modernă si simplă şi este aproape invizibilă la marginea pieţei Beaubourg (Actualmente Piaţa Georges Pompidou, n. tr. ) atât de animate, nu atrage deloc atenţia şi nici mulţi vizitatori. În timp ce o mulţime de oameni se înghesuie să meargă la Muzeul Naţional de Artă Modernă, doar o mână de curioşi vin să vadă această anexă insolită din Beaubourg.
Clădirea este de fapt o cochilie, care îţi permite să te învârţi în jurul celor patru camere reconstituite ale atelierului, văzând conţinutul acestora prin ferestrele mari, care au înlocuit pereţii exteriori, vizitatorul având astfel o imagine de ansamblu a atelierului, fiind foarte aproape de anumite lucrări şi la doar câţiva metri mai departe de altele.
El poate regreta, în mod evident, că nu poate să intre în atelierul în sine, dar densitatea de lucrări, până la treizeci într-o cameră, şi fragilitatea multora dintre ele (există multe mulaje), fac această precauţie foarte legitimă.
Primele două camere sunt cele mai bogate.
Aceste două camere, luminate de o fereastră mare ca în studioul oricărui mare artist, sunt invadate de lucrări de Brâncuşi, inclusiv cele mai spectaculoase. Există o mulţime de "Grands coqs" (cocoşi), în care pasărea este redusă la o serie de trepte, simbolizând cresta şi mai multe "Oiseau dans l'espace" (pasăre în spaţiu), pasărea reducându-se la o formă geometrică evocând o aripă de avion, un pic cam ternă în versiunile în ipsos, dar superbă în versiunea sa în bronz aurit.
Portretele variază de la foarte figurativul Cap de copil adormit (1908), o lucrare de tinereţe de un clasicism care i-ar face dificilă atribuirea lui Brâncuşi fără context, la aproape abstracta Principesa X, redusă la două sfere, simbolizând sânii si o formă lansată, simbolizând gâtul şi capul, forme în care un spirit deplasat ar putea vedea cu uşurinţă un sex masculin şi cele două accesorii inseparabile, trecând pe la stilizata Domnişoară Pogany, unde tânara este redusă la trăsăturile esenţiale, exact cât trebuie pentru a recunoaşte o femeie a vremii, un minimalism eficient atât de caracteristic al sculptorului.
Proiectul pentru fântâna lui Narcis (1910-13) este foarte reprezentativ pentru această linie, se vede o formă aplecându-se, congelată în ipsos cum au fost locuitorii din Pompei surprinşi de moarte, şi se recunoaşte uşor atitudinea celui în onoarea căruia s-a inventat termenul "narcisism", în timp ce "Le baiser" (Sărutul) (1923-25) uneşte într-un singur bloc de calcar capetele celor doi îndrăgostiţi, care sunt unul, buze şi capete, statuia este simplă şi frumoasă, simbol mişcător al uniunii perfecte a două fiinţe.
Soclurile sunt ele însele opere de artă, lemn sculptat, şi ilustrând gândirea artistului, care considera soclul ca parte integrantă a operei sale, într-un demers care prefigurează o întreagă reflecţie pe care au avut-o mulţi artişti din secolul al XX-lea, desacralizând statuia prin plasarea pe sol sau integrând-o în peretele unui muzeu. Prezentarea de ansamblu este cea dorită de Brâncuşi, ceea ce face din acest atelier un fel de meta-operă, o anticipare a instalaţiilor care au făcut furori în ultimele decenii ale secolului al XX-lea, un alt atelier de artist dispărut, croatul Ivan Mestrovic, fiind de altfel prezentat, de asemenea, ca o operă, în cea mai importantă manifestare de artă contemporană, prestigioasa Documenta 11 în Kassel, în 2002, ca un ecou îndepărtat al unei idei care era aceea a lui Brancusi în 1957.
Celelalte două camere sunt mult mai utilitare.
Atelierul 3 este locul unde lucra, prin urmare se văd multe instrumente şi lucrări neterminate, o nicovală a fost spartă de violenţa loviturilor de un ciocan aplicate, un mare disc de piatră este soclul pe care artistul plasa lucrările sale monumentale înainte de a le prelucra cu instrumente agăţate cu un sistem de scripeţi şi lanţuri, acesta fiind un fel de detaliu din care ne dăm seama că sculptura este o muncă fizică, mai ales pentru lucrări de mari dimensiuni.
Atelierul 4 este o rezervă, unde există alte versiuni de lucrări majore deja văzute în primele două camere şi de asemenea o statuie monumentală din lemn, evident africanizantă, amintind că Brâncuşi a fost, ca şi Picasso, impresionat de descoperirea artelor care nu erau încă numite "primare" la începutul secolului al XX-lea şi care i-au dat, fără îndoială calea stilizării, pe care a împins-o apoi până la limita logicii şi a abstractizării.
Atelierul Brâncuşi merită să fie vizitat.
Arhitectul genovez Renzo Piano a construit la recontituire un "scrin" discret, dar elegant, aşa cum a gândit el atelierul lui Constantin Brâncuşi, vizitatorii putând astfel să se învârtă în jurul celor patru piese pline de lucrări şi să aprecieze dispunerea spaţială dorită de sculptorul român.
Lucrările prezentate sunt în majoritate mulaje, versiuni mai puţin flatante ca cele de de bronz aurit, dar ele reprezintă un eşantion foarte semnificativ din producţia artistului şi ne oferă o bună imagine de ansamblu a operei sale de la începutul figurativ până la abstractizare, trecând prin capodoperele sale cu curbe stilizate."
Ei, stancosty, ce inseamna un turist bine informat si mai mult "umblat" (vorbesc, de fapt, scriu, si in rime acum...). Iti multumesc pt. completarile foarte utile si mai ales foarte interesante. Eu am "gustat" doar o data Parisul si numai pt. 3 zile, in care am "fugarit" orasul acesta de la un obiectiv la altul. Ma mir si acum cum am putut totusi sa retin atatea lucruri. Pe unele, ca exemplul tau de la poza mea, de ex. ori asa ne-a spus ghidul ori am retinut eu aiurea. Oricum, este bine cand altcineva, de ex. tu, aici, faci corecturile de cuviinta. Si pt. asta, din nou iti spun: Multumesc.
Sarbatori fericite si la cat mai multe vacante reusite si fericite tuturor! (deci, si tie, bineinteles...)
review mutat la sectiunea Excursie Paris unde o sa fie adunate toate review-urile de acest tip (precum si cele care vor urma)
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Apr.2024 O vacanță « coquette » (Sau nu prea…) - Paris — scris în 19.06.24 de Sclemby din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Apr.2024 Mirobolantul Paris — scris în 15.04.24 de Opelantara din FOCşANI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Paris, un vis împlinit — scris în 25.12.23 de Dida2017 din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Informaţii practice despre Paris — scris în 31.07.20 de DanSta din BRAşOV - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Vacanta la Paris III - Aventura continua — scris în 23.02.20 de baron din IAşI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Vacanta la Paris II - Fugariti de Paris Museum Pass — scris în 08.02.20 de baron din IAşI - RECOMANDĂ
- Jan.2019 Paris - minivacanta de iarna — scris în 11.02.19 de Mihaela 27 din TIMIşOARA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată