Paris, a bientot! (hotel Ibis Cambronne)

TIPĂREȘTE

O zi de mai, plecam grabiti spre aeroport in speranta ca Parisul ne va oferi acel farmec al oraselor boheme.

Dupa un zbor care a trecut f repede, ajungem in Paris, coboram rapid pe peronul metroului unde e imposibil sa nu gasesti ceea ce vrei. Ne descurcam cu brio, schimbam liniile, metrourile si iata-ne in Paris. Ne cazam si plecam rapid sa il descoperim, plini de vise si indragostiti peste masura…deci Parisul ar trebui sa ni se potriveasca.

Inarmati cu diverse harti, pentru inceput incercam sa cautam ceva sa mancam…strazile mici din imprejurimi nu ne ofera prea multe alternative. Intram in diverse braserii insa raspunsul este mereu acelasi: era prea tarziu pt masa…iar dorinta noastra de a cutreiera parisul se transforma treptat intr-o nevoie rudimentara a omului primitiv iar simturile nu se pot concentra decat in acel loc numit stomac. In sfarsit, dejunam langa Champ de Mars si mancam parizian: plate de fromages, canard frite et vin rouge…probabil ca parizian era sa mancam branza la sfarsit, insa noi eram prea infometati pentru a ne integra atat de bine inca din prima zi. Acum putem pleca linistiti. Ajungem la Les Invalides, Muzeu şi loc de veci pentru mulţi soldaţi francezi şi pentru Napoleon. Plecam spre Luvru…Place de la Concorde ne da ceva bataie de cap in a ne orienta si a descoperi Les Jardins des Tuilleries. Ajungem obositi si ne odihnim, ca orice parizian veritabil, in sezlongurile orientate dupa dorinta fiecaruia, sepre soare, spre Luvru, nu conteaza…ne simtim francezi. Cele trei zile in care trebuie sa ne familiarizam cu orasul si el cu noi ne indeamna sa ne ridicam si sa mergem mai departe. Descoperim Luvrul si piramidele lui (inca nu am inteles ce au Piramidele cu Rennaisanceul, ma voi documenta). La Luvru nu intram, era prea mare pt noi si noi prea obositi pentru el. Plecam sa vedem apusul din Defense…iesim grabiti din metrou si urcam pe Esplanade de la Defense…ma simt ca la New York, nu ca as fi fost acolo…ne alegem fiecare cate un “zgarie nori” cu care ne-ar placea sa schimbam birourile mohorate din micul paris. Soarele apune incet in spate de Grande Arche, ne asezam sa il privim, pe el si tot Parisul din departare. Plecam grabiti spre Tour Eiffel, ajungem noaptea, insa avem puterea sa stam la o coada interminabila, dezamgiti ca nu mai putem urca decat pana la etajul2. Panorama orasului luminat ne alunga urma de dezamagire si ne promitem ca data viitoare vom urca pana sus. Plecam obositi spre hotel, cu gandurile catre regi, regine, muschetari, D’Artagnan si toate cate ni le imaginasem citind pe nerasuflate Alexandre Dumas.

A doua zi ne trezim de dimineatza, cu dorinta de a lua micul dejun in una din acele braserii in care mesele micutze sunt pe trotuar iar oamenii isi beau linistiti cafeaua. Asa si facem, gasim un loc frumos si ne asezam. Comme il est beau, le Paris, je suis une vraie parisienne…Comand ‘’une grande chocolate’’ si o savurez privind jocul de umbre si lumini pe care soarele il face printre frunzele copacilor…ca intr-un tablou de Ingres (Ingres nu e impressionist si nici nu imi amintesc cine pictase tabloul pe care il recompun mental, dar muzicaltatea acestui nume se potriveste perfect decorului).

Plecam spre Disney. Dupa ce schimbam doua metrouri luam trenul si numaram statiile. Drumul destul de lung, mizeria din statiile de metrou si tren ne tin crispati in scaunele RER ului. Ajungem si descoperim surprinsi ca biletele de tren pe care le aveam nu erau cele bune, cateva minute cautam un mod de evadare si in final fortam discret usile spre marea aventura. Incepem in forta regretand ca nu am luat biletele de intrare din Paris. O zi la Disneyland e si reconfortanta si agitata, trebuie sa ai rabdare sa stai la acele cozi care sunt atat de lungi, insa in final pleci multumit. Daca achizitionati Fast Pass aveti sansa de a intra ff repede la acele distractii unde in mod normal asteptarea este f lunga…Nu am ratat Space Mountain (cu toate ca imi promisesem data trecuta ca nu ma mai urc niciodata) si nici Thunder Mountain, am mancat tipic American, am intrat in lumea povestilor, insula piratilor, casa fantomelor…ne-am cumparat pozele cu noi speriati si fericiti, razand si sperand ca vom ajunge teferi la final. Se insereaza, se innopteaza, plecam obositi spre Paris nemaiputind face nici un plan.

Ultima zi in care incercam sa mai bifam cateva destinatii de pe harta…Plecam spre Sacre Coeur, Montmatre ne dezamageste pe amandoi in aceeasi masura, nimic din spiritul de altadata, multa, f multa mizerie si mirosuri insuportabile. Ne grabim sa parasim cartierul pentru a nu fi pe deplin oripilati. Mai trecem o data Sena si dupa ce ne invartim prin aceeasi zona gasim in sfarsit Notre Dame. Caldura insuportabila nu ne lasa sa urcam in turnuri, animalele fanstastice raman pt alta data. Gasim metroul si plecam spre Versailles. Caldura este din ce in ce mai mare, soarele arde fara sa ii fie mila de noi, sarmanii turisti. Versailles. . merita toata osteneala, duminica fiind, Les Grandes Eaux Musicales ne incanta pe amandoi…racoarea fantanilor ne readuce la viata. Ne odihnim pe peluzele inverzite si privim cum apune soarele peste Gradini…Plecam spre ultima destinatie: Champs Elysee. Ajungem cu gandul ca a doua zi vom pleca, dar nu ne mai putem gandi la nimic…ne simtim in sfarsit bohemi, parcurgem bulevardul si intr-un sens si in celalalt, privim lumea eleganta si ne cautam un loc in care sa degustam un vin frantuzesc…gasim un local Italian, insa ne-am simtit parizieni. Terminam romantic mica noastra escapada de weekend sperand ca vom admira Parisul intr-o zi tarzie de toamna si vom reusi atunci sa descoperim si tot ce nu am reusit acum. A bientot!

---

VIZUALIZĂRI: 2718 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI