La barza chioară-i face D-zeu cuib

TIPĂREȘTE

De la Kusturica - vezi impresii am pornit încetișor spre țară, era seară și-am hotărât eu să ne cazăm în Uzice, n-aveam nimic rezervat, în Mokra Gora n-am găst ceva pe placul meu iar Nana recomandată de @Țestosu era ocupată.

In Zlatibor mai fusesem - vezi impresii, n-am dorit să revin cu toate că era la 25 km de Uzice.

Am intrat în oraș pe înserat, ne-am învârtit de mama focului, vedeam numai hosteluri peste tot, centrul era blocat, foarte aglomerat.

Am oprit la caffe bar Ladovina, în fața râului Detinja am parcat mașina gratuit. Aveam nevoie de internet să caut o cazare. Barmanul, un băiat tânăr mă întreabă ce doresc, i-am explicat: eu vreau un rachiu și-o apă, o cola și-un expresso pentru soțul meu și internet pentru a căuta o cazare decentă, cu baie, pentru o noapte.

Tânărul s-a consultat cu iubita lui și mi-a recomandat Hostel MV. Nu l-am găsit pe booking, acolo figurează cu numele Uzice Hostel, fără clasificare. N-am știut acest lucru (dar scria pe ușă iar eu nu am fost atentă din cauza oboselii) asfel încât barmanul a mers cu mine până în fața hostelului, m-a lăsat acolo. Domnul C a rămas la terasa cafenelei, la feisbuluceală, să păzească barul.

Așadar, eu în fața ușii metalice, sun la sonerie. Nimic. Sun și aștept, nimic. Pe ușă erau 4 numere de telefon, am făcut poză și m-am întors la bar, în două minute eram acolo. I-am explicat tânărului barman, i-am arătat poza, l-am rugat pe el să sune și bine am făcut, oamenii ăia nu vorbeau decât limba sârbă. Sunt anunțată că au camere libere, în zece minute să mă prezint la hostel. Zis și făcut.

De la barul Ladovina am mers în dreapta pe lângă blocul cu apartamente, am trecut printr-un gang și-am ajuns la MV.

Câteva locuri de parcare erau în fața vilei, ușa de la intrare era deschisă. Oamenii mă așteptau. Am vorbit de la telefonul doamnei cu băiatul lor, mi-a spus să-mi aleg ce cameră vreau, mai aveau doar două libere. Prețul era 20 euro/camera/noapte.

Prima impresie: curățenia domnea în hostel.

Am ales prima cameră din motiv de trepte, cealaltă era la etajul doi, camera nr 1 era la etajul întâi.

Am plătit 50 euro, am primit rest 20 euro și restul de zece în dinari, cu mii de scuze din partea gazdelor. Sincer, era ora 22, ce pretenții aveam?

N-am vrut chitanță, îmi erau tare dragi oamenii aceia, se învârteau după mine ca după soare.

Mi-am recuperat soțul, am venit împreună, cu mașina, am parcat gratuit în fața vilei, oboseala ne doborâse un pic.

Împrejurimile sunt foarte liniștite, sunt două caffe-baruri lângă, restaurantul Tabana și ineditul restaurant Vagon sunt la două minute de hostel, la 100 m e un supermarket, vis-a-vis e oficiul poștal. La două străzi distanță e drumul E761, centrul orașului Uzice e la 10 minute de mers pe jos.

Hostel MV este de fapt o vilă cu două etaje, are o curte exterioară micuță, la fiecare etaj există câte un balcon amenajat frumos pentru fumători. Fumatul nu este permis în incintă.

Recepția este îngustă și curată, nota 9 de la Booking era pusă la loc de cinste, lobby e cam cât un dormitor normal, e mobilat cu trei canapele și-un dulăpior cu tv. Din recepție se iese pe un balcon dar și pe micuța terasă din grădină.

Scările sunt înguste, din lemn, holurile sunt albe și curate.

Camera 1, ca toate celelalte, este micuță, curată și drăguță. Avea un pat matrimonial cam pitic pentru gustul meu, dar avea și un pat single, deci nimerisem într-o triplă, exact ca cea de la etajul doi. O noptieră era așezată între cele două paturi, aveam și două pahare.

Saltelele au fost confortabile, la fel și pernele, lenjeria era albă, așa cum îmi place mie, prosoapele colorate erau puse pe pat, alături de pături.

Caloriferul era și el prezent, semn că există căldură în anotimpul răcoros.

Șifonierul-soldat găzduia umerașe și-o aerotermă.

Pardoseala era acoperită cu parchet, geamul era măricel, acoperit cu jaluzele.

Aveam și-un balcon franțuzesc, n-aveam frigider și nici A. C. Dar exista un TV plat, cocoțat pe perete, a funcționat foarte bine, ne-a adormit imediat. Sub geam mai era o noptieră.

Baia era pitică, mai mult lungă decât lată. Dar era drăguță, decorată vesel, accesul în baie se făcea direct din cameră, ne despărțea o ușă glisantă de buda roșie. Pentru aerisiere, baia era dotată cu un ventilator. Apa era fierbinte, cu presiune, am avut și mușama la duș, săpunul lichid și h. ig. erau prezente. Totul era foarte curat, scurgerea a funcționat perfect, nu am avut parte mirosuri ciudate.

Wi-fi a funcționat excelent, peste tot în clădire dar și în parcare. Prizele au fost multe, două lângă paturi.

La etajul unu erau două camere, pentru a fuma dimi la cafea am ieșit pe hol și după patru pași am ajuns la balcon, l-am descuiat și m-am proțăpit acolo, erau două scaune din plastic și un taburet pe post de măsuță.

Dacă luam camera de la etajul doi aveam balcon la cameră. Am renunțat la el știind că soțul meu urăște scările.

Citind ulterior pe Booking am descoperit că acolo se asigură și MD, că hotelul are și apartamente, că numele diferă un pic față de ceea ce scria pe ușa de la intrare.

Cert e că pentru un impozit mai mic, hotelul e hostel și stelele lipsesc cu desăvârșire. Dacă totul e ok, e curat, are fiecare cameră baie, e ieftin și bine poziționat, ce-i trebuie omului stele la o cazare de urgență?

---

VIZUALIZĂRI: 875 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI