Casa Capasso – un local în stil tradițional

TIPĂREȘTE

Napoli, orașul contrastelor – bineînțeles că nu am avut timp să explorăm pe îndelete urbea napoletană. Doar vreo două jumătăți de zi „am prins” prin Napoli, astfel că am mâncat unde ne-a apucat foamea, fără a căuta localuri celebre.

Într-una din seri, prinși în vârtejul animației de pe una din străzile cunoscute ale centrului vechi, am ochit un local tipic napoletan, Casa Capasso, având și norocul de a găsi o masă liberă.

Povestea localului. Abia acum, căutând câteva informații despre această trattoria, aveam să aflu că este vorba despre un local destul de cunoscut și promovat în mass-media. Totul se datorează antreprenorului Enzo Capasso, cel care în 2019 punea bazele acestei afaceri, chiar în cartierul în care s-a născut și a copilărit. Povestea lui este una impresionantă, cu „mesaj” , despre tenacitate și dorința de a-și depăși condiția socială.

Născut în 1989 în zona Spaccanapoli, cu mama casnică, iar tatăl alcoolic și împătimit al jocurilor de noroc, tânărul duce o viață grea, abandonează școala și de la 11 ani lucrează ca livrator. La 16 ani rămâne singur, mama moare, tatăl îl abandonează; anturajul și greutățile îl împing spre infracțiuni. Este prins și închis pentru 8 luni pe insula Nisida, la Institutul Penal pentru Minori. Sub supraveghere face voluntariat în afara închisorii, îngrijind persoanele fără adăpost în cantina socială a călugărițelor de Calcutta timp de doi ani, apoi se angajează la o pizzerie învățând această meserie.

De la 19 la 27 de ani și-a economisit toate câștigurile; între timp se căsătorește cu Marianna, o fată din același mediu social, care îi aducea pachete la Institutul penal. Ajunge manager la o pizzerie, apoi se mută la un local frecventat de „lumea bună” din Napoli. Aici întâlnește un agent de fotbal care îl sprijină să deschidă trattoria „Casa Capasso” , chiar pe o stradă ce purta, cu decenii în urmă, stigmatul mediului infracțional. Se întâmpla în anul 2019. Presa a relatat ani la rând povestea și reușita lui Enzo (vezi linkuri la sfârșitul articolului).

Descriere local. Fațada trattoriei nu iese cu nimic în evidență: o intrare simplă care dă într-o primă sală lungă și îngustă, cu pereți din cărămidă, iar pe stânga și pe dreapta sunt înșirate măsuțe pentru două sau patru persoane; a doua sală este paralelă cu prima și identică ca decoruri. La intrare este afișat meniul, pentru a putea fi consultat de cei interesați; există și o firmă, precum și o plăcuță care atestă că localul este Official Winner 2025 Foodish. În plus, se remarcă câteva afișe cu texte comice, probabil în corsicană. Ceea ce atrage cu adevărat atenția sunt rufele de tot felul atârnate deasupra meselor, de la cămăși și eșarfe la piese de lenjerie, însoțite de funii de ceapă, usturoi și ardei iute. Pereții sunt încărcați cu tigăi și alte vase de bucătărie, fotografii cu proprietarul și diverși oaspeți (probabil oameni cunoscuți), decupaje cu articole din ziare, tricouri ale unor jucători de fotbal etc.

Pe fiecare masă se află un suport de lemn cu numărul mesei și un scurt text (cuvinte corsicane) care simbolizează ceva (aveam să aflu ulterior). Mesele sunt acoperite cu fețe de masă în carouri, de unică folosință, iar șervetele groase, personalizate, completează decorul. Spațiul este destul de restrâns, animat de un zumzet continuu.

Comandă și preparate. Am găsit meniurile tipărite pe masă, preparate specifice zonei, paste, pizza, fructe de mare etc. Am răsfoit puțin, am comandat și după câteva minute am primit paharele de bere (3 E/200 ml sau 5 E/400 ml) și nelipsita apă, în cazul de față minerală (2,5 E/750 ml).

După nici 15 minute ne sunt aduse și preparatele comandate: lasagna napoletana (13 E), tagliatelle porcini e salsiccia (14 E), pizza capricciosa (9 E) și cotoletta con patatine (10 E). Toate au sosit fierbinți, lasagna a fost delicioasă, pizza foarte bună, crusta de la șnițelul de pui perfectă.

În timp ce savuram pe îndelete bucatele, am fost răsfățați cu un moment muzical de către un domn care a cântat vocal câteva melodii scurte, acompaniindu-se la tamburină.

Concluzii. Ne-am simțit bine la Capasso acasă (locuiește deasupra localului), atmosfera a fost relaxantă, mâncarea bună. Se poate plăti cash sau prin intermediul cardului, coperto a fost de 2 E/persoană. Un mic minus pentru una dintre ospătărițe, care părea puțin obosită sau lipsită de răbdare și se comporta ca atare.

Alegeri inspirate!

P. S. Despre povestea de viață a lui Enzo Capasso: leggo.it/alimentazione/ne ... 23-7317705.html, napolitoday.it/blog/l_oro ... o-pizzeria.html, foodmakers.it/casa-capass ... ad-imprenditore și altele.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 67 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI