Unde mâncăm în Matmata – Restaurant Hotel Les Berberes 1*

Mutat în rubrica "Unde mâncăm în Matmata?, MATMATA" (nou-creată pe sait)

@nicole33: Or fi stiind ei de ce o stea, poate ca sunt mai multe care adunate au dat asa. Si daca tu ai iesit la fumat nu putea sotul sa faca poza si la prajiturici? eram si eu curioasa cu arata.

Altfel, cred ca ai spus bine spartan si nu basic, dar daca per total ai fost multumita, asta conteaza.

Mi-au placut cum aratau insa suvenirurile.

Felicitari, votat cu mare drag. ​​​

Să iei prânzul într-o peșteră nu se întâmplă mereu! Cred că a fost o experiență de neuitat! Locul nu arată rău, iar mușamaua ce acoperă mesele este de înțeles acolo unde „apa nu este la ea acasă”, ca să poată spăla o pânză ce ar fi putut acoperi masa.

Dacă vouă v-a plăcut și v-ați săturat, e OK!

Am avut și noi o experiență similară, dar nu cu un prânz, ci doar un ceai sau cafea, făcut la foc vizibil, într-un cort​​ în Iordania, Wadi Rum.

Dacă masa aș lua-o aici, nu știu ce s-ar întâmpla dacă am fi nevoiți să înoptăm la acest hotel!

Felicitări, am votat cu drag! ​​

​

​

Si pe mine ca cititor m-ai surprins. Inca din titlu. Ma gandeam sa iti scriu sa faci sesizare sa corecteze. Apoi am purces la citit articol si la rasfoit pozele si m-am convins ca nu era motiv de erata.  Felicitari pentru experienta si articol! Numai bine! ????​​

@nicole33: Mda! Nu arata foarte rau pestera-restaurant! Fiind sapata in stanca, banuiesc eu ca era calcar, inauntru era si racoare, sau macar respirabil!

Pranzul, intr-adevar, modest, dar, iarasi banuiesc, satios! Da, nu se compara cu plescavita de la Kladovo, dar cu asta precis m-as fi descurcat!

Dar, cum spunea @doinafil, e o experienta sa mananci intr-o pestere, bucate pe care le mananca ei, berberii! ​

Am avut şansa de a vedea cum arată una din cele şase camere ale hotelului berber de 1*, având impresia că m-am întors în timp. Confort minim, nu basic, ci de-a dreptul spartan, multe paturi în cameră, cu saltele aşezate pe suporţi de piatră, fără ferestre şi, cel mai important dezavantaj, fără baie proprie.

​​​Seamana mai degraba cu o cabana sau cu un hostel. Suficient pentru ei, se pare!

Citit, placut, votat cu drag! ​

@mishu:  

Nici nu am apucat măcar să le văd, darămite să le gust. Ar fi putut lua într-un şerveţel o prăjiturică pentru mine, dar nu i-a dat prin minte.

Să facă el poze? Mă faci să râd. El este oricum disperat când fac eu poze la mâncare, fiind mai interesat să surprindă reacţia celor din jur la "impertinenţa"mea. ​​​

Ceea ce ai văzut tu în poză erau sticluţe cu nisip din Sahara, care puteau fi personalizate la cerere. Unii doreau să-şi scrie propriul nume în nisip​.

Mai erau acolo şi magneţi, brelocuri şi trandafiri de Sahara, naturali sau vopsiţi.

Mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!

​

@doinafil:  

Într-adevăr, prânzul într-o casă troglodită a fost o experienţă deosebită şi unul din motivele care m-au determinat să povestesc despre acest restaurant.

Cel mai important pentru mine a fost că locul era curat​. Deşi foarte modest, restaurantul mi-a inspirat mai multă încredere decât alte locuri de popas unde nu am îndrăznit să cumpăr decât băuturi îmbuteliate, cele preparate acolo părându-mi-se prea dubioase pentru a risca.

Wadi Rum reprezintă unul din marile mele regrete după vacanţa petrecută în Iordania. Am avut ocazia să ajung acolo la un preţ modic, ​tot cu taxiul ca şi la Petra, dar am refuzat atunci neştiind ce pierd.

Îmi amintesc şi acum cu plăcere gustul şi mirosul cafelelor cu hel excelente​ băute în locuri în care nu aş fi mâncat, pe străzile din Aqaba sau pe marginea drumului spre Marea Moartă.

În excursiile lungi cu autocarul fac eforturi să am ceva în stomac, dar fără să mă satur, pentru că doar aşa suport mai uşor răul de mişcare. În condiţii normale, eu mănânc cu nădejde, dar în cazuri de genul ăsta prefer doar să ciugulesc câte ceva şi exclud băuturile acidulate, chiar şi berea. ​

La chestia asta m-am gândit şi eu la vederea acelor paturi. Norocul nostru că nu s-a defectat autocarul să fim nevoiţi să ne cazăm peste noapte în locaţii de acest gen.

Mulţumesc mult pentru vizită şi ecou! ​​

​

@Dan&Ema:  

A fost o premieră pentru mine vizitarea unei locaţii cu o astfel de clasificare, mult sub pretenţiile mele şi sub standardele cu care sunt obişnuită. Pentru vacanţa în Tunisia am ales, după o documentare temeinică, un Steigenberger, un hotel de cinci stele foarte bun, printre cele mai bune din Tunisia, dar în excursii nu pot alege eu nimic.

​În final a fost bine şi chiar ok, dar asta şi pentru faptul că am plecat cu aşteptări minime. ​​ La fel am păţit şi cu hotelul din deşert la care am dormit o noapte. Era clasificat la patru stele, dar nu prea şi le merita, însă eu m-am simţit ok acolo pentru că mă temeam de mai rău.

Mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou! ​

@Zoazore:  

Prima mea impresie la vederea acelor mese lungi cu băncuţe a fost aceea că am nimerit la o pomană/parastas​ din mediul rural de la noi înainte de COVID-19

​

Într-adevăr, era plăcut în peşteră şi destul de răcoros comparativ cu vipia de afară. ​ Tocmai acesta este scopul şi avantajul construirii acestui tip de locuinţe, săpate manual în piatra destul de moale pentru a fi lucrată cu uşurinţă, dar şi suficient de tare pentru a rezista fără să se prăbuşească. Asigură o temperatură relativ constantă, te feresc de căldurile insuportabile, dar şi de frigul şi vântul rece din timpul iernii.

Nu se compară, dar a fost mult mai bine aşa. Dacă-mi ofereau ceva gen pleşcaviţa şi mă refer aici atât la gust, cât şi la cantitate, aş fi plâns, la propriu, de necaz, pentru că nu aş fi putut mânca de teama răului de mişcare, dar m-aş fi ofticat maxim ştiind ce am ratat. ​

Aşa a fost mult mai bine, un prânz tradiţional berber, în mediul lor, nici prea prea nici foarte foarte, modest, dar suficient.

Nu doar pentru ei, ci şi pentru o anumită categorie de turişti pentru care nu contează asemenea detalii. Eu nu sunt acel gen. Nu agreez hostelurile şi nu concep să mă cazez într-o cameră cu multe paturi, împreună cu alte persoane necunoscute şi FĂRĂ baie proprie. ​

Mulţumesc mult pentru vizită şi ecou! ​

​​

@nicole33:

... Norocul nostru că nu s-a defectat autocarul să fim nevoiţi să ne cazăm peste noapte în locaţii de acest gen.

Chiar că noroc! Nici mie nu-mi place să dorm cu alte persoane în aceeași încăpere, indiferent cât ar fi de confortabil locul.

​S-a întâmplat să am parte de așa ceva cu mult timp în urmă, în munții Retezat, la un „prici”, cu paturi suprapuse și cu lenjeria gri-maronie de murdară ce era. Am dormit îmbrăcată, cu mănuși, șosete și basma pe cap. Am fost oripilată de ce-am văzut și mi-am jurat că nu voi mai lăsa să mi se întâmple așa ceva în viață.

În tinerețe, când eram nevoită să merg în deplasări pe distanțe lungi, în țară, preferam să aleg compartiment de „vagon-lit”, cls I-a, (cu diferența de preț din buzunarul meu, dacă era cazul) decât să aleg la „cușetă”, cum făceau colegii mei!

Și, totuși, dacă s-ar fi stricat autocarul, ce-ai fi făcut?! Aveai trei opțiuni: 1-dormeai în autocar; 2-dormeai sub cerul liber; 3-dormeai în pat, la comun cu ceilalți.

Eu aș fi ales prima variantă, cu toate neajunsurile ei! 

@doinafil:  

O "trilemă"interesantă

Varianta 2 pică din start, ştiut fiind faptul că nu poţi dormi sub cerul liber în deşert, diferenţele de temperatură zi noapte fiind foarte mari. Dacă ziua căldura este năucitoare, noaptea temperaturile scad foarte mult. Am fost surprinsă să constat cât de frig poate fi noaptea în Iordania în timpul transferului de la Amman la Aqaba când la o scurtă oprire pentru un ceai/cafea pe la 3 dimineaţa am coborât din maşină să fumez o ţigară şi am fumat doar jumătate bătând step .

La cât sunt de egoistă, cred că aş fi ales o a patra variantă: aceea de a lua camera cu cele mai puţine paturi şi a le plăti pe toate pentru a avea toată camera doar pentru noi exclusiv. Până la urmă cât de scump poate fi un pat la un hotel de o stea? ​​​

Din fericire, nu am fost pusă să fac asemenea alegeri şi am înnoptat, aşa cum era prevăzut, în Douz la un hotel decent de patru stele într-o cameră ok, curată şi cu vedere la piscină​

Cu trenul nu am mers niciodată la cuşetă sau la vagon de dormit, ci doar în vagoane normale. Nu ştiu cum se mai circulă în prezent cu CFR-ul, fiind peste douăzeci de ani de când nu m-am mai urcat într-un tren în România. Nici nu-mi imaginez cum este de când fumatul a fost interzis în trenuri. ​

@nicole33:  Până la urmă cât de scump poate fi un pat la un hotel de o stea?

N-ai vrea sa stii! Fa o simulare pe ACEL hotel.

Acum zice ca sa te interesezi la hotel de disponibilitate, Dar privind la cele din jur...n-ar fi taman ieftinut!

@nicole33: Putea fi, deci, și o „cvadrilemă”, la care nu m-am gândit!    

Să știi că pe vremea aceea, vagoanele-lit erau confortabile, aveau tot ce trebuie, ca într-o mini-cameră de hotel, cu lavoar în compartiment și cu apă caldă la robinet, mai puțin dușul și vasul WC. Lenjeria era impecabilă, iar dacă se întâmpla să fie iarnă, câldura era din belșug.

Nu știu cum este acum. Aș fi putut să aflu dacă mergeam în excursia „Caravana”, din iunie-iulie anul acesta, când intenționam să mergem până la Timișoara cu vagon-lit și, de acolo mai departe cu autocarul.

Să fim sănătoși până la anu', când s-a amânat excursia, și-am să-ți spun cum este, pentru că vom alege aceeași variantă până la Timișoara.

@Zoazore:  

​

Chiar nu ştiu şi nici nu mi-am pus problema în acel moment pentru a mă documenta la faţa locului. Mie nu mi s-a părut că era cineva cazat acolo atunci.

Degeaba încerc să fac simulare. Nu merge, pentru că totul este închis din motiv de Corona. ​​

Este posibil să coste mai mult decât estimam eu, deoarece oferta de cazare în zonă este limitată. Însă nu prea merge nici să compar preţurile la locaţii de trei stele cu această locaţie de o stea​

@doinafil:  

Offf . Nu am ştiut că s-a decis amânarea excursiei pentru anul viitor, deşi era destul de previzibil în actualul context. Îmi pare tare rău, pentru că ştiu cum este să-ţi vezi planurile de vacanţă năruite de acest virus nenorocit, dar, în final, sănătatea voastră a tuturor şi siguranţa călătoriei trebuie să primeze.