Portugalia în farfurie la Mercado da Ribeira — 35 de mini-restaurante sub același acoperiș

TIPĂREȘTE

Privesc retrospectiv experiența culinară lusitană din 2016, chiar dacă eu nu sunt deloc fan al bucătăriei portugheze, am trăit o experiență turistică unică în cea mai mare piață acoperită a capitalei, în Mercado da Ribera , nu e o piață obișnuită unde mergi doar cu sacoșa, ea a fost revitalizată pe baza un concept modern și novator, fiind redeschisă în 2014 sub pălăria unei reviste și e cunoscută sub numele de Time Out Market … 35 de mini restaurante se ascund sub cupola ei istorică, într-o veche hală modernizată care m-a lăsat cu gura căscată.

Prima mea întrebare, ce caută numele unei reviste cunoscute Time Out Lisboa, sub acoperișul halei industriale, de ce o echipă de jurnaliști conduce acest spațiu cool?

Am aflat despre această vitrină culinară a Lisabonei de abia la a doua vizită lusitană, aici am descoperit floarea gastronomiei portugheze și cinci nume de renumiți chefs, prezenți cu mini –restaurante, oferind produse portugheze proaspete la preturi modice, după baierele pungii … am aflat că aici se servește cel mai bun hamburger, cea mai bună friptură sau cea mai bună înghetată Santini din Lisabona, așa o fi... unele statistici confirm faptul că 10 000 de oameni trec zilnic prin Mercado da Ribeira, 70 la sută sunt turisti.

Mercado da Ribeira e un loc special unde cumperi, mânanci, socializezi, interactionezi cu mesenii internationali, chiar poți rasfoi o revistă la etaj, dacă ajungi pe malul fluviului Tejo, în zona portuară peste drum de Cais do Sodré, de unde am luat odată trenul spre Cascais.

Obiectivul se află pe Avenida 24 de Julhio și la inaugurarea lui în 2014, el a devenit un fel de capitală a scenei gastronomice din Lisabona... acum realizez că obiectivul poate să îti salveze vacanța culinară, poți veni aici solo sau cu familia și prietenii... prețurile generale variază între 5 si 15 euro... și un lucru extrem de important, piața e deschisă gurmanzilor până la miezul noptii.

Am ajuns în Mercado da Ribeira cu tramvaiul 15, venind dinspre Belem direct de la mânăstire și muzee, aveam fluturi în stomac la orele 16.30.

Cobor din tramvai în Cais do Sodre, după ce am fost strivită ca o sardină fiartă în cutia pe mai multe roți, sunt lovită năpraznic de căldura africană ce pogorâse asupra Lisabonei imprevizibil... muream de sete și visam la un pahar cu Super Bock, berea lor blondă.:((

Admir moleșită printre gene o cupolă orientală cu turlă și cu felinar, e intrarea la mercado, chiar deasupra portalului principal de intrare remarc un orologiu vechi de origine franțuzească care măsoară timpul... cu mare lene fotografiez exteriorul, îmi venea să arunc aparatul foto din mână la 36 de grade, cele 26 de grade prinse pe unu septembrie erau istorie. :))

Observ că halele vechi sunt acoperite cu țiglă roșie, clădirea veche a fost inaugurată în 1882, un mare incendiu a distrus o parte a edificiului după 11 ani, de-a lungul istoriei fosta Mercado Ribeira Velha s-a tot reinventat și restaurat.

Am intrat în clădirea cu un etaj, la parter calc evident pe un mozaic alb negru desenat în hol, ce reprezenta parcă o balanță, am traversat un hol si am deschis ochii larg spre o hală modernă din sticlă și oțel acoperită care ocupă 5000m. p., ea este bine compartimenta în două secțiuni principale.

Fiind duminică secțiunea veche cu piața de fructe, pește și flori era închisă spre marele meu regret, am intrat în secțiunea nouă luminată cu lămpi Edison și m-am uitat uimită la mesele de lemn lungi, la comun, cu scaune înalte pentru clienți... parcă eram la un mare picnic popular cu 500 de clienți.

La etaj Time out are un bar, un ghiseu de informare ce vinde bilete la nu stiu ce spectacole și o galerie de artă, există și o terasă cu 250 de locuri.

Prima impresie... m-a asurzit zumzetul și forfota de oameni, nu era nici măcar un scaun liber la orele 16.30, ascult buimăcită vocea interioară a pietei, am senzatia că sunt într-o mare cantină populară, chiar nu mă înșel... disting clar clinchetul de tacâmuri... spectacolul uman mă face să deschid ochii ce-mi par mie, mai mari decât stomacul.

Fiecare spatiu e bine organizat, fiecare mini –restaurant are stilul și personalitatea lui, deoarece oferă produse diferite, numele brandului e trecut sus pe firmament cu alb si negru.

In latura mică nordică sunt firme cu mai multe steluțe Michelin... încep acțiunea de pescuit a ofertelor culinare, spionând initial mișcările clientilor.

Comanzi la pupitru păpica dorită, bucătarul primește porunca... astepti și vine apoi un semnal de alarmă, pleci cu tava neagră la vânătoare de scaune prin uriașa sală daca esti o sole mio... simplu și eficient, însă eu m-am lăsat păgubașă, era o bătălie prea dură... am aspirat pe gratis miros de carne friptă, pește, burgeri, am tras cu ochiul spre farfuriile pline ale turistilor invadatori, realizând în fugă un studiu al meniurilor.

E o atmosferă formidabilă, personalul de la pupitru de preparare a mesei e tânăr și amabil, eu răman confuză, nu stiu efectiv ce să aleg că am devenit vegetariană de un an din motive de sănătate... papilele gustative intră însă în sărbătoare.

Citesc amețită numele standului Marisqueira Azul , un raion care vinde fructe de mare... vine apoi Cozhina da Felicidade , o fi bucătăria fericirii, îmi face cu ochiul o caracatiță portugheză, urmează firma Monte Mar care se laudă cu pește atlantic și creveți.

Mă opresc mai mult la un mini restaurane trendy Sea Mea , cu un mix de

petisqueira modernă (snack–bar) și marisqueira, fructe de mare, e un brand născut în Chiado care oferă pește de calitate, dar și scoici sau sardine fripte pentru 5,50 euro... astept însă prea mult la raion.

Acest mini restaurant oferă produse de pește portugheze și internaționale... mă uit pe lista de meniuri afișată pe un panou, exact ca vițelul la poarta nouă, mânanc puțină limbă portugheză și rup din alfabetul portughez.

Pastal de caldeirada au massa tehro =4,50 euro, Pasteis de Bachalau com abroz de tomate, cred că e o prăjitură din cod cu sos de roșii, Salada de Carangueja Real, un fel de salată regală de crab =7,50 euro... vai de capul meu, ce să aleg, strâmb din nas și defilez mai departe, după ce împușc vreo două poze suvenir și radiez din priviri niște melci într-o farfurie.:((

.

Trec în revistă Asian Lab cu meniuri japoneze, o supă orientală e 3,5 euro, dar nu e pe gustul meu, savurez doar vizual cea mai bună friptură din Lisabona la Sao Bento Cafe și mă îndrept spre latura din nord, spre clasicii portughezi.

Alexander Silva ... un nume de răsunet... citesc Cozinha de chef-e o figura populară pe la televiziunea portugheză, el este câstigătorul de la Top Chef , faimos pentru produsele sale portugheze creative, descopăr ulterior că dumnealui e proprietarul faimosului Bica do Sapato din Lisabona... preturile din mercado variază de la 5 la 20 de euro... alături e alt chef Henrque Sa Pessoa , un fel de Jaimes Olivier al portughezilor... am intrat de tot în ceața gastronomică.

Marlene Vieira , altă vecină oferă snack –uri traditionale portugheze, în timp ce concurentul ei Miguel Laffan oferă preparate de pui.

Popas de trei minuțele la standul Manteigaria Silva cu Nossa Casa Portuguesa NOSA, unde citesc cu incantare refrenul în portugheză al Amaliei Rodriguez , o strofă tipărită atărnă deasupra unor jamboane apetisante, vai de mama lor ce fain arată, dar eu fac atac de cord în farfurie... sorry, trecem mai departe, am uitat de Pata Negra.

Pe latura vestică depistez după miros standul rege al hamburgerilor cu cartofi prăjiti numit

Honorato ... optez însă rapid pentru niște crochete de cod, că nu era coadă la standul

Trec voios și suspinând pe lângă standul Arcadio , ăstă e un celebru ciocolatier din nordul orașului Porto și deși am interdicție la colesterol îmi rezerv pe final o celebră înghetată

Santini , că pofteam rău de tot, e un produs faimos creat prima dată în Cascais în 1940... o testasem acolo și în 2013, e demențială.

Amatorii de dulciuri franțuzești stationează în fața tăvilor cu dulciuri la standul L'Eclair , aflat undeva în pozite centrală.

În Mercado da Ribeira avem desigur și standuri cu băuturi ca niște mici insulite.

Garrafeira Nacional vinde băuturi pentru acasă. Brandul a apărut în 1927 și deține o colectie uriașă de vinuri rare... scurt popas la Beer Experience Super Bock , cu berea portugheză blondă mă împac bine... mai există și o Casa da Ginja și un club de gin.

Conserveira de Lisboa e un magazin specializat care vinde conserve de pește drept suvenir, magazinul original e aproape de Praca do Comercio și se cheamă A vida Portuguesa , am cumpărat trei cutii Trihana ambalate în stil retro de vânzator.

Norocul meu mare e că nu sunt deloc o fire pofticioasă la mâncare, la dulciuri da... altfel aș fi făcut atac de cord în farfurie.

Am tot schimbat mingea de ping pong de la un ,,chioșc’’ la altul, total indecisă... apetitul oricărui mofturos ca mine poate fi răsplătit dacă ai răbdare și timp.

Mercado da Ribeira este o experiență turistică inedită, personal iubesc piețele pentru culoarea locală și sufletul lor... am regretat lipsa negustorilor in piata clasică și am admirat doar florile.

Arta de a trăi bine a portughezilor e la mare preț, mergeti odată acolo și veți deveni poate prieteni cu băieții cu șort, pe tricoul lor scria pe spate cu rosu ,,Mr Pig’’...:((.

Sfatul meu este să evitati orele de vârf la prânz sau la cina sau vă bateți pe scaune... eu nu am reușit să prind nici unul... poate în extrasezon.

In Mercado da Ribeira se ajunge cu tramvaiul 15 si 18 sau cu metroul în Cais do Sodre, linia verde, dar și cu autobuzul 706,721,728,732.

Piata cu produse alimentare proaspete e deschisă luni –sâmbătă între orele 6-14, e ideală daca ați închiriat un apartament sau hotel pe aproape, iar Time Out Market are următorul program:

luni–miercuri 10. a. m -12 pm

joi–sambata 10-20 a. m.

duminică 10. am -12 pm.

Mercado da Ribeira poate fi vizionată excelent pe site –timeoutmarket.com/en.

Sper ca acest articol să fie util turistilor care merg în premieră la Lisabona, eu am descoperit piața modernă la sfatul unor portughezi tineri.

---

VIZUALIZĂRI: 4917 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI