Restaurant tradițional cu clătite olandeze [Herberg de Wilde Hof, VLEDDER]

TIPĂREȘTE

GUSTUL AUTENTIC AL OLANDEI LA HERBERG DE WILDE HOF - VLEDDER

(Middenburg 12, Vledder)

Bănuiesc că v-ați prins pe unde vreau să vă invit astăzi, vreau să vă îndulcesc și vă duc cu mașina într-un restaurant tradițional de talie europeană, dar nu în bătrănul Amsterdam, ci într-un cadru rural, autentic, prin nordul Olandei la pădure, într-o adevărată casă tipică, cu clătite olandeze numite PANNENKOEKEN, mestecați bine din gură cănd pronunțați, nu scelerați limba olandeză, vă rog, o fac eu suficient în locul vostru de mulți ani.

Vorbim de clătite speciale, puternice, traditionale, stilate, nu din cele subțiri obișnuite, mergem să gustăm unele împopoțonate și dolofane, căt farfuria, o adevărată delicatesă populară națională, ridicol de minunată, care se joacă pe lista de meniuri într-o variațiune de peste 40 de feluri. E o plăcere cănd lunecă pe găt, sunt ieșite din comun și au toppinguri speciale, nu împrăștie mirosuri, îsi desfac secretele treptat si încă le port pe buze dulceata primului sărut. Pentru mine consumul adorabilei ,,pannenkoek’’a fost o ispravă titanică și în final am divorțat de megaportie, cu regrete eterne, dar examinănd acum poza, lăcrimez de dorul ei.

Inițial am vrut să vă descriu cel mai mic restaurant de clătite din Amsterdam și din Europa, numit ,,Upstairs Pancakes’’, situat în plin centru nu departe de bulevardul Rokin, într-o casă veche din 1539 pe Grimburgwal, dar are doar patru mese, e sus pe scări la etaj și nu știu dacă găsiți loc, merită să te uiți însă în tavan și să admiri 100 de ceainice atărnate și un colț cu portretele familiei regale.

Am decis în ultima seară a vacanței mele lungi cu familionul reunit, să avem puțin amuzament național și să mă bucur de o atmosferă originală olandeză într-un PANNENKOEKENHUIS, adică o casă cu clătite, fără să știu că voi avea un atac de inimă în farfurie, dar cănd esti în Olanda, fă ca ei.

Am ales un restaurant la modă, renumit, în provincia Drenthe, în satul Vledder, mergănd pe niste drumuri întortocheate, într-o zonă cu o pădure romantică, într-un spațiu ca o descătușare a sufletului, dezamăgită fiindcă nu am reușit cu o săptămănă înainte să găsesc un loc liber într-o barcă cu clătite, la Groningen în faimosul ,,Pannenkoekenschip’’; îmi rămăsese suflețelul la o clătită cu fițe, adică cu înghețată, fiindcă afară era cald... dar pofta mi s-a topit în gură, fiindcă nu am avut timp să aștept pe puntea vaporului, aveam o altă întălnire programată de mare importanță mondenă... ( asteptati la iarnă, că vine și plictiseala de muzeu modern, dar jur că e e în topul lor național si m-a uimit peste masura.)

CLĂTITELE LUI REMBRANDT ȘI PUȚINTICĂ ISTORIE DESPRE ZIUA CLĂTITEI OLANDEZE

Clătitele olandeze, ce au echivalentul de nume în ,,Pannenkoek ’’, nu seamănă cu cele franțuzești, americane sau romănești, istoria lor este desigur veche, ele apar prin secolul 17 în Olanda și marii maeștii ai Secolului de Aur au surprins în două tablouri celebre felul cum ele erau pregătite și văndute pe stradă.

Știați că marele Rembrandt s-a ospătat cu tema acestei delicatese, printr-o o gravură celebră, numită ,,Femeia cu clătite’’, care înfățișează o doamna în vărstă ce prepară clătite pentru un grup de copii, ce par orfani?

Schița lui Rembrandt a influențat apoi pe maestrul JAN STEEN, pe care l-am văzut recent la Rijksmuseum. El pictează ,,The Old Pancake Seller ‚’’, unde vedem o femeie îmbrăcată într-o jachetă roșie cu un șort bleu, care stă sub un copac si coace clătite deasupra unui foc cu lemne, într-o tigaie, iar un copil blond, alături de bunic, îi dă o monedă, fata e posibil să fi fost fetița pictorului.

Chiar de atunci, din sec 17 ele erau văndute pe străzi, ca gustări și se serveau cu măna, dar acasă olandezul le servea ca și astăzi, ca fel principal de măncare la cină.

După 371 de ani de la schița lui Rembrandt, a apărut sărbătoarea clătitei, zi de bucurie pentru copiii olandezi, care mănăncă în această zi la școală, minunata cocă.

Regele Louis Bonaparte, fratele împăratului francez, odata ajuns în Olanda, s-a îndrăgostit la nebunie de clătitele locale și a introdus în iunie 1806, ,,Ziua Nationala a Clătitei’’

.

SUPER CLĂTITELE OLANDEZE A LA GULLIVER-O FAMILIE TRĂZNITĂ ȘI BOGATĂ

Olandezii se laudă că au cele mai bune clătite din lume și nu doresc să-i contrazic, din respect pentru gradul de rudenie dobăndit.

Am călătorit cu tot felul de clătite prin diverse tări, dar cele de aici chiar sunt speciale, au în toată țara restaurante specializate, ca și în Belgia, de regulă ele sunt amplasate în ferme vechi, transformate în case de clătite numite ,,pannenkoekenhuis’’, sunt decorate cu articole agricole, jucării de copii și lucruri ciudate, puneti-vă lentilele și cititi incorect, că mie nu-mi pasă.

Ele sunt groase, ușoare, se folosește mai mult lapte și mai puțin ou în compozitia lor, iar olandezii le preferă umplute cu mere și șuncă, o combinatie des folosită acasă în familie, acest mix pare cam ciudat. Unii o stropesc cu stroop (sirop gros din artar sau mere), personal nu am agreat acest talmeș-balmeș dulce /acru, copiii lor spun că e formidabilă.

Clătita tradițională se cheamă ,,PANNENKOEK MET APPELSTROOP, e garnisită cu felii de mere, e savuroasă, te lingi pe degete, dar se servește elegant cu cuțitul și furculita, nu se rulează. Ele sunt extrem de populare, mari în diametru, seamănă cu o pizza si sunt servite seara la cină.

Domniile lor au evoluat fantezist, se umplu astăzi cu sos de ciocolata, banane, ananas, struguri, mere ,,pere, brînză de Gouda, cascaval, spek, gem, spanac, ciuperci, ceapă, roșii, etc... există deci un stil dulce si unul mai cu substantă, ca să concluzionez, familia de panenkoeken este mare, în principiu sunt patru feluri traditionale, fiecare dolofană are personalitatea ei, da cine are timp să le încerce?

CUM A FOST ,,CTITORIT’’ RESTAURANTUL DE CLĂTITE VIZITAT, PE LOCUL UNEI DEFUNCTE FERME AGRICOLE

Restaurantul ,,HERBERG DE WILDE HOF’’, excelează prin aglomerație, faimă și exigență gurmandă, este un local tipic pentru familiile olandeze, și odată ce i-ai trecut pragul, interiorul este o încăntare pentru ochi si suflet, el trădează imediat istoricul locului.

Mai venisem aici cu mașina acum doi ani, într-o seară, dar a fost imposibil să găsim o masă liberă, să nu uităm că olandezul servește cina la ora 18, ar fi trebuit să așteptăm două ore la coadă, în weekend nu se fac rezervări, prinde loc cine îsi mișcă gambele mai repede.

In acest restaurant clătitele se fac după o rețetă proprie, secretă și cu făina produsă într-o moară la țară.

Actualii proprietari, sunt deja la a treia generație, în anii 50 aici era sediul unei companii agricole de unelte agricole și mașini, proprietarii de atunci au fost nevoiți să renunțe la afacerea care șchiopăta și să transforme casa de lemn în cămin pentru grupurile de studenți care veneau vara în regiunea Drenthe.

Soția patronului a început să joace rolul bucătăresei și s-a specializat în domeniul clătitelor, obtinănd chiar diplomă de maestru culinar. Hambarul a fost apoi transformat în restaurant și a preluat numele proprietarei, adică Wilde HOF, Gradina Sălbatică.

Tănărul Henrico Jansen ne-a întămpinat la ușă cu un zămbet fermecător, și o domnișoară blondă ne-a scris numele familionului pe un registru de piele, Van den Bergii trebuie să aștepte că e vineri și au riscat, venind fără rezervare, dar e ora 17, avem noroc.

INTERIOR DECORAT CU CIUDĂȚENII, ANIMALE, ROȚI DE CĂRUȚĂ, OBIECTE SCANDINAVE, ȘI ATMOSFERĂ RUSTICĂ

SALA DE RESTAURANT e împărțită în mai multe zone... este extrem de întunecată și plouă în tavan în mod inventiv cu tot felul de lămpi, vad niște tărne de la bunica si niște roti de căruța pe post de candelabre, pierdute printre alte lampi cu găurele. Le văd pe deasupra capului și mă minunez... trag o poză pe furiș, bine că lumina e diafană, nu-mi torturează ochii miopi.

In partea centrală domnește BARUL, lung de circa 5 metri, e în formă dreptunghiulară și arată cool, e ornat cu de toate, cu ghivece de flori, cu portocale, cu obiecte ciudate, iar pe stănga are scaune foarte înalte pentru bebeluși, care vor asigura partea muzicală a spectacolului turistic... văd zeci de pahare, oare căt timp le ia sa le spele, lucesc ca niște cristale.

Suntem imediat invitați pentru 30 de minute în salonul lateral vestic al restaurantului, cu vedere în parcare, la niște mese cu față de masă roșie cu alb, în pătrățele... ceremonia aceasta e desigur un tertip, să ne scurteze timpul de așteptare, pănă se coc clătitele uriașe, pardon capodoperele chef-ului.

Comandăm de băut coca cola pentru olandezul zburător la volan, un pahar cu apă chioără pentru diabeticul de la bord și un pahar cu bere pentru mine, că sunt om normal.

Încep să mă plictisesc evident și retina mea începe jucăușa să înregistreze decorațiunile ascunse prin toate colțurile. Mă ridic de la masă, sunt precis singurul turist străin si încep să fac căteva poze prin pub, sub privirile zămbitoare și tolerante ale celor șase chelneri, musterii mă ignoră.

Imi bag nasul prin oalele străine, văd un pian, un acordeon vechi, o sculptură de lemn ce dansează în tavan alunecănd pe o sfoară, o sobă veche si o copaie, o drăcie din piele pusă pe bar, parcă ar fi un leagăn de bebeluș, întreb ce e, nimeni nu știe, e din Scandinavia, locul pe unde proprietarii îsi petrec vacanțele. Pe pereti sunt niste poze la intrare, văd o vulpe împăiata sus pe perete lăngă tabloul unui vănător, mai încolo observ o casă veche de marcat si un căntar. Merg și la toaletă, ascunsă pe lănga bucătarie, unde în hol ard niște candele, lănga o icoană, chiar la ușa budei.

SHOW LINGVISTIC CU PANNENKOEKEN ȘI O ,,PEASANT GIRL’’ ÎN DIVORȚ CU OVERPORȚIA

In fine suntem invitați în partea din fată a localului, asezati la o masă vecină cu șase doamne olandeze, ce ingurgitau vesel clatite dulci îmbrăcate în zahar pudră într-un strat gros și garnisite cu dulceată... aoleu, eu nu vreau așa ceva că mor de atăta dulce.

Asteptăm încă 5 minute, examinez aranjamentul mesei, mă uit la șervetelele de hărtie mari cu desenul imprimat al restaurantului și apoi curioasă întreb ce e în borcan...

- ,,Fată, da neumblată mai ești prin lume, deschide și vezi, dar să nu te pătezi’’-deschid, miros, văd un lichid gelatinos de culoare închisă, zău că nu-mi place, e siropul ca o melasă pe care-l întinzi pe pannenkoek, dar nu e obligatoriu... alături văd un tub cu găurele, pentru zahărul pudră.

Examinez apoi aiurită lista de meniuri, dar eu ce comand, șovăi serios, nu pricep decăt căteva cuvinte extraterestre, încep să maltratez limba și să mestec un pic de olandeză cu molarii, ai mei se strică de răs alături de ospătar, imit și eu gazdele și comand clătite cu spek și kaas, olandezul vrea un filling cu ciuperci și ceapă... eu... SPEKPANNENKOEK, emit niște hărăieli cu sunetul ,,g’’și aleg fără echivoc, clătite traditionale cu cașcaval si suncă.

Suntem așezati chiar lăngă ciudătenia de barcuță și începem să o examinăm curioși, ghici ce e... mă uit discret și la farfuriile cu clătite ce valsează rapid în măinile chelnerilor, parcă toate sunt la fel, misterul e inăuntru.

In fine, vine, vine omul cu păpica, cu omleta, ba nu... e clătita neamului olandez, e o capodoperă, e uriașă cu un diametru de 25 de cm, măsor din ochi, că am uitat acasă centimetrul, să juri că e pizza, e aburindă si spekul sfărăie pe la mijloc, iar cașcavalul se topește duios pe coloana ei vertrebrală.

Papilele gustative încep să rădă, mi se lungiseră urechile de foame, restaurantul era full, langă noi o familie cu trei copii cuminți, primește porții mai mici, numite ,,Kinder Pannenkoeken. ’’

Fac intăi curte dolofanei, o admir lung, parcă e o curtezană, îi surăd ștrengar cu ochiul, încep prin a-i face o poză, sub privirile critice ale sorelei, care nu e prea tolerantă cu lipsa mea de maniere în public.

- ,,Madame, esti cam dusă de cănd cu Afa, oprește odată aparatul, că mă faci de răs, ne cunoaste proprietarul’’... stop cadru, nu pot să vă ofer decăt trei poze, bombănite în romănește, deh, eu eram o ,,Peasant Girl ’’în opinia neamurilor nordice.

Sărut a mea pannenkoek, e crocantă pe margini, îi arunc un rănjet larg în farfuria imensă, si intru adănc în sufletul ei cu cuțitul și furculița... lekker, lekker... e bună rău de tot, nu e dulce deloc, e savuroasă și extrem de sățioasă.

Dar overporția mă pune pe sistemul de alarmă, nu pot efectiv să frămănt atata cocă în gură, o să explodez și mă umflu ca un balon... fac o incizie pe la mijloc și încep să atac doar cașcavalul în ,,furculition’’, spre privirile ofensate ale unei chelnerite, oripilată de fragmentele inestetice ce apar în farfurie... puțintică toleranță vă rog, faceti deșteptilor porții mai mici, să nu mai aruncăm cu euroii pe fereastră, dar eu stiam de mult că olandezii sunt chititi după bani.

Ii dau apoi lovitura de grație, o dau la o parte pe la jumătatea circuitului pe trahee, simt prea mult discomfort, nu mai pot, c’est trop frumoasa mea, o ud cu un pahar cu bere locală de la tap, nu văd nici o coadă de pisică să o fericesc... ce deprimat e proprietarul, gata m-am săturat, o porție de copil ar fi fost o alegere mai inspirată pentru mine, prea multa cocă dăuneaza grav sănătătii... divorțez de restul domniei sale, dar ai mei devorează ca niște căpcăuni toată porția, intr-un ritm mai domol spre final.

Nota de plată a fost rezonabilă, în jur de 37 de euro, prețurile acestor clătite variază între 6 si 10 euro porția, iar pentru copii, prețurile pornesc de la 3.75 euro, nu plătim chelnerului, ne ducem spre iesire si achităm elegant la casă... altă ciudătenie, adică nu există bacșiș.

Am iesit afară unde este o curte superbă cu o gradină și o căsută rustică de lemn pentru fumători.

Parcarea masinilor se face printre alei, pe unde se poate și e gratuită, la umbra copacilor batrani din pădure.

Acest tip de local e o institutie națională, ele sunt răspăndite pe tot teritoriul Olandei, eu vă rog să încercati poate și ceva mai original, o croazieră pe un vapor pe care scrie ,,PANNENKOEKENBOOT’, te plimbi si mănănci clătite la discretie, e undeva în spatele luiCentral Station in Amsterdam, nu departe de Euromast, costă cam 24 de euro distracția pentru două ore.

* * *

Concluzie - Am vrut să vă împartăsesc căte ceva despre un tip de desert /cină, care e mai mult decăt o poveste într-un restaurant traditional, este un mod de viată, indiferent ce veti spune despre a mea frumoasă Pannenkoek, ei olandezii au exclusivitate asupra acestui tip de clătite uriașe.

Atunci cănd esti în Olanda, fă și tu ca ei... a trebuit să mă conformez, dar recunosc că nu prea mă dau în vănt după bucătăria lor, asupra căreia voi reveni cînd îmi va fi foame cu sfaturi economice pentru turiști.

- -

ps... rog webmaster sa creeze o rubrica noua pentru restaurante, terase, baruri in Olanda

---

VIZUALIZĂRI: 2641 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI