Cinci „fotografii” din ţara vodcii

TIPĂREȘTE

Dacă ar fi să sintetizez imaginea St. Petersburgului de azi doar în câteva cuvinte, atunci curăţenia, ospitalitatea, spiritul civic, aerul occidental (o copie aproape fidelă a Amsterdamului), istoria, arta, investiţiile străine, trecutul nesigur şi prezentul aparent cert ar completa tabloul călătorului obişnuit să descifreze ipostaze umane în evoluţia lor specifică.

Fiecare popor de pe planeta noastră încă verde îşi datorează izbânzile şi aspiraţiile câtorva nume de lideri care au pus mai presus de orice o temelie trainică propriilor naţiuni sau imperii. Puţini dintre ei, însă, par a fi lăsat în testamentul lor îndemnul ca, la marginile regatului, să fie păstrate conflictele deschise, pentru a crea cale liberă acestora să crească neîncetat...

Petru cel Mare domină detaşat lista numelor mari care au pus umărul la crearea Rusiei moderne şi dominante, respectată pe măsură ca partener şi posibil duşman de temut. Spirit imaginativ şi coleric, educat în Olanda, Veneţia şi Londra, devenit apoi membru al Academiei din Sorbona, Petru a aşezat St. Petersburgul pe hartă într-o zi de mai din 1702, trasând unghiuri drepte şi străzi perpendiculare, cu multă lumină, pentru sufletul deschis al rusului de rând.

Nuanţele de roşu cărămiziu, galben închis, bej sau verde pal dau personalitate construcţiilor gotice, cu „ruperi de ritm” baroce sau antice, o adevărată simfonie în piatră, preluată fidel de toţi Romanovii care i-au urmat. Implantul edilic adus prin intermediul arhitecţilor occidentali sau ruşi este urmat de reformarea spirituală şi economică impusă de Petru: prima Academie de Ştiinţe din Rusia, cu profesori din Vest, schimbarea sistemului legislativ, crearea unei comisii de 500 de înalţi funcţionari, meniţi să depisteze corupţia din rândul nobilimii, achiziţia ultimelor tehnici nautice şi de război de la englezi şi veneţieni, confiscarea averilor bisericeşti, editarea unui cod de 200 de norme de politeţe la curtea împăratului şi „exodul” de vodcă la toate curţile regale ale Europei. În sfârşit, înfrângerea flotei suedeze transformă St. Petersburgul într-o poartă deschisă spre lumea civilizată.

Involuntar, atunci când după ora 18.00 străzile oraşului sunt inundate de tineretul MTV şi de lumea bună, care, cu un zâmbet nonșalant, de belle-epoque, dă distincţie oraşului prin ţinută şi eleganţă discretă, te întrebi în ce măsură spiritul lui Petru cel Mare s-a păstrat în timp şi cum privesc ruşii de aici spre lume. Răspunsul cel mai la îndemână ţi-l dă nivelul lor de trai: în timp ce venitul mediu lunar al ţării Federaţiei Ruse este de aproape 200 de euro, cei din St. Petersburg câştigă 460 de euro pe lună, un record pentru o ţară încă nepregătită să răspundă la întrebările istoriei.

De-a lungul Bulevardului Moscova, dominat de catedrale spectaculoase și clădiri rezidenţiale cu multă personalitate, urmate de sedii de firme cunoscute de cosmetice, electronice, modă sau construcţii de maşini, case memoriale şi temple antice, se află statuile lui Lenin – părintele sărăciei generale sau ale „blândului” Stalin, absolvent de seminar teologic şi întemeietor de gulaguri… Acestea par vizitatorului nişte figuri rătăcite în timp…

Cam ce pot spune gesturile largi ale lui Lenin, cu arătătorul mâinii drepte ridicat ameninţător, unui turist român din secolul 21?

Probabil: – Mergeţi pe mâna mea şi veţi trăi… mai ecologic!

---

VIZUALIZĂRI: 591 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI