Turcia de la nord la sud

TIPĂREȘTE

Am plecat in Turcia acum cativa ani dornici sa vedem mereu alte locuri si lucruri noi. Bazandu/ma pe experienta catorva zile la Istanbul cu 1 an inainte, ne/am hotarat sa plecam, ca de obicei, cu masina proprie, 2 parinti si 2 copii mari, care ne mai insotesc doar in vacantele de afara.

Am plecat din Bucuresti si am traversat Bulgaria prin Dobrogea, coborand de la Ruse spre Varna si apoi trecand prin Burgas ne/am oprit la Cernomoret, pentru o zi de pauza. Desi am gasit cu greu resortul cel nou al bulgarilor, undeva pe camp la capatul unui drum neasfaltat, am avut ragazul sa facem si putina plaja si o baie mica si am descoperit ca litoralul sudic al Bugariei este mai interesant si mai frumos decat cel nordic binecunoscut turistilor romani din sud/estul tarii.

A doua zi dimineata am pornit catre Turcia si am descoperit ca si de data asta vecinii bulgari ne pregatisera o ocolire printr/o vama mai micuta, care ne/a abatut din soseaua mare/autostrada spre Edirne. Vama turceasca mai complicata, cu pasapoarte verificate, asigurari, carte verde si alte acte, dupa care s/au plictisit si ne/au lasat in pace sa plecam unde vrem.

Datorita abaterii de la drum am intrat in Turcia pe o sosea secundara, de unde nu am mai ocolit spre Edirne, ci am taiat/o pe cel mai scurt drum spre autostrada si apoi soseaua ce ducea la Canakkale, unde rezervasem o noapte la hotel. Am strabatut o zona destul de pustie, cu putine indicatoare si cateva localitati ratacite printr/un podis fierbinte, dar drumul era relativ bun si pustiu si cu 90-100 km/h am reusit sa ajungem catre pranz la ferry/ul de traversare a Dardanelelor, imbarcati direct pe vapor si fara probleme. Zona din jur si peisajul merita vazute, drumul margineste marea si ofera o perspectiva frumoasa, printre dealuri inverzite si impadurite, care ocolesc intrandurile apei catre uscat.

Traversarea cu ferry/bac/ul turcesc a fost rapida si usoara, destul de vantoasa pentru o amiaza de august, dar ne/am incalzit cu un ceai turcesc de pe vapor, la paharel cu un cub de zahar.

Am debarcat pe malul opus si brusc ne/am regasit pe alt continent, in Asia Orientului Apropiat, oras pe care il vazusem pentru o zi cu un an inainte, cu o circulatie stradala de buluc balamuc, dar am gasit rapid hotelul, am parcat in fata hotelului, contra a 5 lire bacsis si ne/am cazat rapid.

Vizita prin oras, dupa/amiaza seara se racorea deja, a fost interesanta, pe strazile principale totul este ok sunt zone turistice si ne/am oprit desigur pe tarmul marii, langa celebrul cal troian din celebrul film care dupa aceea a fost amplasat aici. Restaurantele de pe faleza erau deja aglomerate si am gasit un loc multumitor langa apa marii, cu o mancare buna si destul de ieftina.

A doua zi dimineata am plecat la drum catre Kusadasi, unde ne astepta hotelul urmator. Am optat pentru varianta soselei din vestul peninsulei, cel mai aproape de tarm, pentru a opri si la Troia, sau Truva cum apare pe hartile turcesti, si cum il arata si indicatoarele de pe sosea. Aici dupa taxa de intrare am gasit un sit istoric destul de modest dar interesant ca atmosfera, cu un nou cal troian, mai mare dar mai artizanal, in care puteai urca sa faci poze.

Dupa o ora de vizita am plecat la drum catre Kusadasi, pe o sosea care semana cu o autostrada dar traversa dese localitati unde limita de viteza era indicata la 50km.

Prima parte a drumului margineste marea si sunt peisaje atat de frumoase ca am oprit de vreo 2 ori sa le vedem, minunate de la intaltimea soselei spre panorama albastra a marii. Soseaua era cu 2 benzi pe sens dar pentru a nu risca am adoptat viteza celei mai lente masini locale si astfel am strabatut drumul care trecea prin Izmir pana dupa/amiaza, cand am ajuns la Kusadasi, prin intrarea de nord in statiune, unde se afla si hotelul nostru.

Amplasat chiar pe faleza statiunii, in fata portului cu marina de vase de agrement, hotelul era curat dar fara pretentii, la un pret bun, cu 2 mese incluse, foarte multumitoare. Mai greu a fost cu parcarea, caci trebuia sa lasi cheia masinii la receptie, care o tot muta in functie de ce masina voia sa iasa afara din inghesuiala aia numita de ei parcare.

Dar pentru ca am descoperit o plaja mica, la 2 papuci, chiar in fata hotelului, am trecut la mersul pe jos, care consta doar in traversarea strazii pentru a intra pe nisip. Plaja modesta dar apa buna, calda si linistita, unde am exersat cu tineretul noi variante de inot si pluta in Ak Deniz, cum spun turcii Mediteranei.

Am cautat si o plaja mai mare, celebra, Kadin Beach sau plaja femeilor, dar am nimerit o zi cu valuri si nu ne/a placut apa tulbure si agitata, plaja aglomerata si cam murdara, si locul inghesuit, asa ca nu am mai revenit.

Kusadasi/ul nu mi/a lasat o impresie deosebita, desi noi am stat intr/un hotel ultracentral cu vedere la mare, plaja si apusul de pe balcon sau terasa hotelului. Este o statiune supraaglomerata, cu plaje insuficiente si foarte populate, care nu exceleaza prin nimic, iar hotelurile de multe stele ridicate undeva pe dealuri, departe de mal, nu vad ce bucurii mi/ar aduce, sa bat atata drum pentru o piscina si o imbuibare la all/inclusive. As putea practica asta si acasa, la costuri modice.

In schimb am mers sa ne facem planul de vizita pentru care ne/am oprit la Kusadasi, si anume Efes si Pamukkale. Temperaturile lui august erau dogoritoare si doar in masina ne racoream, pe drum spre locatiile cautate.

Drumul spre Efes este relativ bun si bine indicat, se poate ajunge fara probleme iar situl istoric merita vizitat fara discutie. Noua ne/a luat vreo 3 ore sa ajungem, cu cateva ocoliri datorate autostrazii care era atunci in constructie. Amfiteatrul urias de la intrare, aleea marginita de coloane si ruine antice, de la biblioteca la templul din capatul celalalt, sunt lucruri care merita vazute. Noi am plecat tarziu pe la 10 si ne/a prins pranzul in plin soare, ne/am descurcat cu palariile si putina umbra din zona, si apoi ne/am racorit la masa de la o terasa cu o minunata bere rece Efes desigur.

Pamukkale e ceva mai departe dar drumul se face fara probleme, experienta de sofer roman te ajuta mult in drumurile turcesti, mai bune oricum ca ale noastre in zonele turistice. Merita sa vedeti locul acesta, e ceva cu totul deosebit. Noi ne/am documentat ca de obicei si am luat un rucsac unde, dupa ce un mic turcalet din parcare ne/a aratat intrarea in parcul natural, am adunat incaltarile tuturor. Eram pregatiti cu costume de baie, si am urcat desculti si aproape dezbracati pe panta lina plina de apa calduta calcaroasa. Ne/am oprit sa ne imbaiem de fiecare data in bazinele cu apa prafoasa si calduta, sau sub siroaiele care se scurgeau pe versantii albi ai dealului. Peisajul semana cu un munte de sare, doar ca albul e dat de calcarul depus pe pamant, iar peste toate curg siruri mici de apa termala calda si prafoasa.

Sus pe culmea dealului am iesit din zona cu ape termale pe un pietris prafos si ne/am incaltat si imbracat la loc, pentru a ajunge in complexul turistic de la Hierapolis, unde am gasit restaurante, fast/food, mancare si bautura rece. Si un alt bazin rasfirat printre ruine, cu alta taxa de intrare, pentru cine voia sa faca o baie calda in amiaza torida. Am refuzat atata acumulare de caldura si ne/am plimbat prin parc dar numai la umbra, admirand de departe ruinele anticului Hierapolis.

Pamukkale are bazinele de apa calcaroasa dispuse pe 2 laturi ale versantului, si pe celelalte le/am gasit goale si am presupus ca sunt folosite pe rand pentru a nu distruge cu turisti minunatia naturala a locului.

Excursia ne/a mai ocupat o zi de drum si ne/'am intors la timp pentru a prinde cina la hotel, bogata si variata, inclusa in biletul de cazare, si din nou apusul privit de la balconul camerei.

Dupa 5 zile de locuit la Kusadasi am pornit din nou catre sud, mai jos de Bodrum, la Fethiye, o localitate la capatul sud/vestic al Anatoliei, unde incepe celebra Coasta de Turcoaz a Mediteranei turcesti.

Relatez tot aici o ultima experienta din Kusadasi, pe care am avut/o la intoarcere, cand am oprit din nou pentru o noapte, de data asta la hotelul Caravanserai. Este o experienta foarte interesanta, pe care v/o recomand tuturor, la un pret rezonabil.

Hotelul este, asa cum spune si numele, un fost Caravanserai construit prin anii 1600 de un mare vizir si arata exact ca atunci. Intri printr/o poarta mare de piatra intr/o curte plina de verdeata si palmieri, unde altadata poposeau camilele, si dupa ce urci o scara cu trepte destul de abrupte dai de o constructie circulara care inconjoara aceasta gradina. Coridorul de la etaj marginit de coloanele care dadeau in curte, mi/a amintit de manastirile frantuzesti vazute prin filmele cu spadasini. Din acest coridor se intra in camere, care nu aveau numere ci nume. Camerele erau ciudate, mici si foarte inalte, o parte din ele fiind transformata in baie/dus toaleta, putin incomoda dar necesara.

Nu este un hotel in care sa locuiesti in vacanta, dar o noapte acolo ni s/a parut foarte interesanta, mai ales ca seara am prins si un spectacol de noapte turceasca, pe care l/am vazut de pe terasa hotelului, de data asta gratis, caci platitorii erau in curtea de la parter, inghesuiti la niste mese ca de cantina.

Spectacolul frumos in partea traditionala, cu dervisi rotitori, cadine si alte dansuri turcesti, l/am parasit cand a intrat in repertoriul international. Camerele mobilate cam arhaic dar comod, mobilier vechi dar curat, insa tv plasma pe perete, telefon internet etc. Micul dejun inclus in pret l/am savurat in gradina de palmieri si leandri a hotelului, printre tufe de portocali si lamai.

Odata iesiti pe uriasa poarta de piatra a Caravanseraiului, am regasit aceeasi statiune de plastic si gips-carton din Kusadasi, simpatica, ieftina si fara mari asteptari. Singura atractie a fost bazarul micut de langa hotel si terasele de pe marginea marii, cu mancaruri traditionale si peste foarte bun.

Drumul spre sud, locurile de aici si ce am facut si vazut, in episodul urmator. Pe curand.

---

VIZUALIZĂRI: 3413 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI