Cum poti trece de la agonie la extaz! (2): Sejurul la Strand Heights

TIPĂREȘTE

Hotelul este atat de spatios, atat de intortocheat incat am ocolit ft mult pana am ajuns la camere. Daca ne-ar fi explicat de la receptie care ar fi fost drumul cel mai scurt, am fi scutit mult timp si oboseala.

Cum am deschis usa camerei, un spatiu foarte generos ni s-a aratat. Holul mai micut insa baia, camera, patul, imenseeee, insa cand am deschis usa la balcon sa verific daca este privelistea promisa, balconul mi-a intrecut asteptarile, camera fiind pe colt aveam 2 laturi de balcon cat tinea camera si baia ca lungime.

Din balcon, fiind noapte marea nu se vedea foarte bine, doar se zareau mult in departare acele luminite din Israel, Iordania si foarte bine se aratau la cativa metri de ochii nostri piscinele! Copilul nu se mai oprea din wow, wow, pot sa fac o baie acum? Pot sa ies afara, pot sa verific apa? Pot sa... ??

Sotul meu s-a apucat despachetat iar eu nu gaseam mai repede sticluta cu palinca de acasa care o aveam in geamantan pentru orice eventualitate. Mi-am zis ca daca beau o dusca, ma mai calmez, ma relaxez si adorm bustean. Puteti sa credeti ca am baut cam 300 ml tuica si nici nu m-am imbatat, nici nu am adormit bustean, nici frica nu m-a lasat? Imi amintesc doar ca ma ardea pe gat si in stomac si ca inima incepuse s-o ia razna. Probabil teama a fost mai puternica decat palinca. :)

Am adormit cand aerul conditionat si-a facut treaba. Abia dupa ce a inceput AC ul sa functioneze bine, am inteles ce-i cu invelitorile alea groase de pe paturi. Cand le-am zarit prima data, in arsita aia de acolo, am zis ca vor zacea in dulap pana la plecare.

Camera era dotata cu seif ascuns in dulap, seif pe care nu l-am folosit deloc, dulapurile generoase cu multe umerase, un mini bar dotat bine, cu cana de incalzit apa pentru cafea, nes, ceai, 2 bidoane de apa plata imbuteliata, cu masa mare intinsa pentru tv, veioze cu becuri bune pentru citit (dar cine mai avea stare pentru citit?). Dupa prima noapte in acel pat, am decretat ferm ca asa comfortabil ca asta nu am gasit in nici un hotel. Atata loc, suprafata tare, rece... patul era 2 m pe 2 m!

Dimineata am avut asa un moment de respiro, fiindca m-am trezit prima, am facut un dus intr-o cabina extrem de spatioasa, nu ca in alte hoteluri unde abia ai loc sa te intorci, apa calda a venit imediat, oglinda pe tot peretele de te vezi din toate pozitiile, spatiul de toaleta este bine delimitat de oglinda si de cabina de dus, tablouri in baie si geam care asigura o aerisire rapida concomitent cu AC –ul. Pe chiuveta de la baie o sticla de apa plata imbuteliata ptr spalat pe dinti, acareturi mici cu gel de dus, sampon si sapun! Prosoapele nu erau noi, dar curate!

Am stat pe fotoliu in balcon si am inceput sa evaluez daca disperarea mea de cu o zi inainte isi mai avea rostul. Vad bine ca hotelul este grandios si se afla intre muntii Sinai si Golful Aqaba. Din fotoliul de pe balcon meu vad in stanga pe colt cele 2 piscine mari, una langa alta, curate curate, scaunele portocalii libere toate, pesemne ca nu erau turisti matinali ca mine, iar in fata mea printre ceva veegetatie luxurianta se zareste plaja si Marea Rosie. Parca era la picioarele mele, atat de aproape se vedea. Ma cuprinde emotia revederii cu Marea si imi doresc sa sar peste balcon sa fug direct la plaja. In utimul moment imi amintesc ca e mai bine sa fiu mai rezervata, ca daca in timp ce eu lipsesc se trezeste sotul, sa nu cumva sa alerteze staff ul ca m-au rapit teroristii pe acolo. Nu incetez sa ma minunez de marimea impresionanta a balconului in forma de L.

În fiecare zi am lasat AC ul pornit pe 18 grade si a functionat continuu, la intoarcerea de la plaja gaseam camera rece si ne odihneam ca in Rai. Desi in fiecare zi s-a facut curatenie in camera, fara bacsis, nimeni nu a inchis AC pentru economie si mereu am gasit patul amenajat frumos!

- Se trezeste si familia si toti hamesiti de foame, vrem sa luam micul dejun mai repede. Sunam la telefon la camera amicului sa vedem daca mergem impreuna la micul dejun... si nu stiu de ce, dar ma asteptam sa refuze, amintindu-mi in ultima secunda ca ei nu sunt matinali, ca sigur vor sari peste micul dejun. Ok zic, mergem singuri!

Ajungem in receptia hotelului care pur si simplu m-a lasat, muta cu spatiul grandios, credeam ca am nimerit in Citadela lui Saladin, aerisit, curat, rotund si atat de bine pus la punct, incat la o singura privire roata vad 2-3 agentii de turism, punct de politie, canapele si fotolii comfortabile si o cupola de am zis ca am nimerit la Catedrala Neamului! Cu toata foamea noastra i-am zis sotului sa ma astepte fiindca nu pot inghiti mancare daca nu obtin informatii la receptie despre ce optiuni de intoarcere am.

Fiindca erau liberi toti receptionerii prezenti m-au sfatuit sa inchiriez de la o firma de transport autorizat o masina doar pentru noi, masinile fiind serie noua din 2016-2018 cu sofer profesionist, in siguranta maxima! Imediat m-am indreptat catre agentiile de turism din holul receptiei cu gand sa rezerv imediat indiferent de cost. Merg la prima agentie si le-am zis scurt ca nu am timp de negocieri, de povesti si ca vreau raspuns imediat cat costa drumlul Taba-Cairo pentru noi 3. La fel de scurt mi-au zis 220 dolari dar ca trebuie cu o zi inainte de plecare sa prezint pasapoartele la agentie pentru o copie, fiindca firma cerea autorizatie de la politie de transport pentru persoane straine. Si ca asta dureaza o zi!

La a doua agentie spun iar ca vreau raspuns rapid referitor la pret si aici costa 200 de dolari. Simturile mele erau inca in alerta maxima si deodata ma strafulgera un gand grotesc dar nu absurd: de ce sa imi ceara lucratorul ala pasapoartele pentru copie? Nu cumva sa imi fure datele? Sa le furnizeze unor grupari teroriste in schimbul unei sume de bani? Nu cumva anunta prieteni ca transporta crestini si ca e rost de rapiri si de recompense? Nu cumva ne deturneaza de la traseu si ne tine ostateci prin nu stiu ce hrube? Nu cumva in saracia lor ar accepta orice intelegere cu vreo grupare de stat islamic? Nu stia nici ambasada Romaniei ca suntem in Egipt! Si daca ne rapeau, cine Dumnezeu sa plateasca recompense pentru noi? Simteam cum mi se taie picioarele si cum apetitul mi-a disparut instantaneu. In dimineata aia eram asa speriata de ceea ce am trait pe drumul pana in Taba incat mi-am sunat parintii si doar atat le-am putut spune: sa se roage mult pentru noi. Evident ca s-au speriat dar nu m-am putut abtine sa nu zic asta!

Din nou, incerc sa ma controlez in fata copilului si sa ne indreptam spre restaurant. Am bajbait putin fiindca restaurantul era la alt nivel. Incercam sa mergem precum Garfield motanul dupa miros.

Ajungem la restaurant si ma copleseste dimensiunea, ospitalitatea. Inca de la intrare ne-au intimpinat 2 anagajati si probabil seful de sala care ne-a urat celebrul Welcome to Taba, welcome to Strand hotel! Mese destule libere inauntru nu stiam daca e aproape gol hotelul sau daca e din cauza orei destul de matinale pentru restul turistilor. Desi am tot fost la hoteluri cu all inclusive, aici am simtit ca intr-adevar e risipa mare de mancare. O mare varietate de cafele, ceaiuri, lapte simplu, de capra, de vaca, iaurturi de la cele simple pana la cele cu fructe, cereale de toate neamurile, patiseria care practic te tragea de nas sa gusti macar un pic din toate, cornuri, covrigi, lipii, painite de secara, colacei, omlete gustoase, de branzeturi nu mai zic cat de multe sortimente erau. Eu nu m-am atins de branzeturi fiindca nu am tupeu sa testez noutati, insa sotul le-a declarat cele mai grase si untoase! Sucurile in schimb erau pe terasa la dozator cam vreo 5 feluri: sprite, pepsi, orange, lipton, si schweps. Si nici preparatele lor nu erau pe gustul nostru. Desi ceilalti turisti puneau pana la prea plin farfuria de preparate, semn ca lor le placeau, noua nu ne-au placut deloc, probabil din cauza condimentelor si din cauza ca lipsea carnea de porc. Ramanem la concluzia ca porcul este mai bun in preparate! :) dar acolo pauza porc!

Desi la all inclusive te servesti singur, pe noi ne-au abordat baietii care debaraseaza mesele si s-au oferit sa ne aduca ei bauturile. Probabil asteptau bacsis, or fi vazut ca nu suntem musulmani, ca suntem crestini dupa imbracaminte. Dar nu, niciodata nu au cerut bacsis, nu asteptau nimic, doar mi-au zis scurt ca le plac blondele si ca isi doresc o poza cu mine. Erau teribil de tineri pe langa mine, practic nu aveau mai mult de 20-22 ani, iar eu nu am fost frumoasa nici cand eram tanara, nici nu aveam varsta sa starnesc astfel de emotii. La inceput m-am fastacit, nu am stiut cum raspund, cum sa gestionez situatia, si am refuzat si sa imi aduca ei bauturile la masa si sa faca poza! Ma gandeam ca cine stie pe unde ajunge poza cu mine, pe unde naiba se lauda, unde posteaza, dar mai ales ce comenteaza. Noroc ca sotul nu este gelos, ba mai mult decat atat insista sa fac poza, ca cica oricum daca vor, ma pozeaza de la distanta si cu zoom.

Am servit masa pe terasa restaurantului, cu toate ca la ora aia matinala era o zapuseala mama-mama, insa aveam o priveliste spre mare rupta din povesti! Ne-am grabit sa terminam, ca sa fugim la plaja. Copilul vroia direct la piscina, eu la plaja, sotul la bar pentru bere receeeee! Ok zic, mergem intai la piscina pana se trezeste amicul meu, si apoi il lasam pe el sa vada de copil cat dam noi o fuga sa facem o baie in mare. Primim contra unui card prosoape, un pic cam uzate, dar curate! Din fericire la acea ora avem de unde alege locuri bune cu umbra. Incet, incet pe la ora 10 apar turistii la piscina si cam pe la 10.30 incep animatorii programul de dimineata, desteptarea, dans, muzica de toate felurile, aproape toate genurile: indiana, latino, araba, moderna. In fiecare dimineata, alta muzica, alte coregrafii, alti animatori care faceau probabil cu schimbul. Barul de la piscina destul de dotat, doar ca suntem dezamagiti de calitatea bauturilor tari, spirtoase. Berea in schimb era buna, rece! Mie mi-a fost rusine sa merg singura la bar sa cer bautura tare, simteam nevoia sa beau orice, numai sa imi dispara frica aia ce mi s-a instalat in toti porii de la primul fir de par din cap pana la unghia mica de la picior!

Pe la ora 12 apare la piscina si familia amicului meu. Zici ca au tras la plug asa aratau de obositi. Imediat am fugit la plaja, care era pustie, doar noi si terenul arid, nu era nisip fin, separeuri mici cu umbrelute si scaune de plaja toate goale ma imbiau sa aleg macar unul. in dreapta, camile asteptand cuminti langa apa, ne priveau de parca eram primii oameni vazuti de ele. Nu am rezistat mult pana am intrat in mare.

La mal o fasie de pietre mici, fac putn mai dificila intrarea. Intrarea in mare nu este adanca dintr-o data, putine pietre mai mari la mal, alunecoase, putin periculoase daca nu ai tenesi speciali, dar apa e atat de limpede incat vezi clar de tot pe unde sa calci, sa ocolesti pietrele din apa si daca ai si tenesi de plaja, nu ai deloc deloc probleme. In apa mergi mai bine de 50 m cu adancime pana la burta Apa incredibil de calda, cam 28 de grade avea, ulterior am vazut un poster unde era afisat zilnic info cu temperatura de afara, temperatura din piscina, si temperatura din apa marii! In schimb nici o urma ca s-ar practica snorkelingul acolo, nimeni nu avea tub si ochelari. Eram totusi nedumerita de ce nu practica acolo direct la hotel, asa cum se facea in Hurghada!

Pentru putin timp am uitat de sperietura de pe drum si mi-am propus sa ma linistesc si sa profit de zilele astea din Taba.

Din mare se vedea o intindere si mai mare a hotelului, a intregului resort si ce vad deodata in lateralul hotelului? Ies ca hipnotizata din apa si mergeam parca ma atragea ceva inspre lateral... o imensa laguna cu apa din mare, un verde smarald, atat de clara incat vedeam adancimea pana la peste 2 metri. Ajung langa laguna, vad un debarcader si merg, merg, cu ochii atintiti in apa unde practic era un imens acvariu, pesti, meduze, cativa turisti deja faceau snorkeling in acea laguna. In fata lagunei era marea, in spatele, lagunei muntii Sinai, in laterale corpuri din resort, un restaurant... ce mai... era bestiala amplasarea si mai ales imaginea care mi se afisa. Nu stiam cum sa fug mai repede dupa aparatul foto sa surprind din toate unghiurile minunatia aparuta in fata ochilor mei.

Tot din mare am zarit un teren de tenis, teren de fotbal in apropierea plajei, la iesirea de pe plaja au cadite cu dusuri unde te poti curata de nisip.

In exterior de-a lungul sejurului am mai vazut: terase, gradini, paturi cu saltele destule, umbrele de paie, zona cu piscine micute pentru copii mici, cu mini personaje, la parterul resortului pe alocuri unde nu erau camere, erau magazine cu de toate, coafor cu servicii de cosmetica incluse, manichiura, pedichiura, masaj, de toate felurile, tratamente de tot felul, dar nu am intrebat de preturi tocmai fiindca stiu ca vor negociere si nu vroiam sa pierd timpul doar pentru informatie, atat timp cat nu doream serviciile! Am zarit pe afara mese de biliard, panouri pentru darts, squash si mese pentru tenis de masa.

In interiorul hotelului, pe langa receptia somptuoasa, pe langa agentiile de turism, mare mi-a fost mirarea sa zaresc o sala de lectura. Nu m-am putut abtine si am intrat. Cateva comode cu rafturi pline de carti, am frunzarit cateva carti, erau in araba, rusa, engleza.

Cand am inchis usa, am constatat ca sala era bine antifonata, era o liniste asurzitoare, iti puteai auzi gandurile. Canapelele si fotoliile erau foarte moderne. Asta mi-a placut: ca s-au gandit si la oamenii mai putin petrecareti, care vin in concediu sa citeasca, sa se relaxeze in felul lor. Aveau camere pentru copii mici, un fel de spatii de joaca, cu carti, dvd –uri, puzzle, muzica pentru copii, animatoare si probabil si servicii de baby sitting. Undeva scria piscina interioara, dar eu nu am zarit intrarea si nici nu cred ca era cineva acolo, atat timp cat erau animate piscinele de afara.

Langa restaurantul principal unde am luat micul dejun, era o scena mare, cu multe scaune pentru spectatori, in jur de 150 scaune, iar seara acolo aveau loc activitati cu tematici diferite, cam de 2 ori pe saptamana, parca vinerea si martea, iar langa scena era si o discoteca, nu foarte eleganta dar nici de abandonat. Am intrat intr-o singura seara in discoteca, am zabovit inuntru vreo 15 minute, timp in care doar am privit atmosfera. Muzica era tinereasca doar ca, fetele dansau separat, baietii erau in grupuri separate, consumau ceva, dar mi-e greu sa cred ca beau alcool, si aruncau ocheade fetelor, care erau preponderent din mediul arab. Am iesit cu gandul ca se tine cont de regulile lor stricte inca.

A doua zi, am putut sa evaluez originile turistilor care populau hotelul: 50% musulmani nu foarte bogati, familii decente, 20 – 30 % erau evrei si 10% cei ca noi, rusi, palestinieni. La restaurant femeile evreice imi admirau fara sa se ascunda tatuajul meu cu hena facut in Cairo, ma intreabau unde l-am facut, cat a costat si astfel am intrat in vorba cu ele. Se vedea de la o posta ca sunt bogate, cochete, ca socializeza foarte bine si ca isi doreau stiri noi, cunostinte noi. Ne cunoasteam si la piscina, datorita costumului de baie, datorita faptului ca noi nu ne ascundeam trupul sub costume care acopera tot ce se poate acoperi in afara de ochi si nas. La piscina am jucat cu copilul si alti turisti polo, am facut repede echipe si nici nu ne dadeam seama cand zburau 2 ore. Abia cand ne frigea soarele pe umeri ieseam din apa. Am fost singura mama care am jucat polo cu copiii, in rest, numai tatii jucau. M-am simtit din nou copil si mai ales am uitat o vreme de gandul intoarcerii.

Mancarea de la pranz si cina, era indestulatoare, multe varietati, insa asa cum am precizat mai la inceput eu nu sunt tupeista cu incercatul mancarurilor, mai ales ca ma deranjez usor la burta si in Romania, darmite acolo cu condimentele lor! Copilul care acasa nu mananca condimentat si noutati, acolo in Egipt, ne-a lasat pe toti masca cu dorinta lui de a gusta cam din toate si de a face combinatii ciudate cu mancarurile. Mi-a fost rusine sa fac multe poze, nu cred ca si-ar fi imaginat ca le postez pe AFA ci mai degraba m-ar fi etichetat drept ciudata.

Am putut observa mancaruri traditionale, internationale, fara gluten, zeci de feluri de muraturi dupa care toti se dadeau in vant, salate din legume foarte proaspete, si acum simt in nari mirosul de ardei gras care era delicios. Am vazut paste carbonara si bologneze, orez, cus cus, fasole, varza, fructe de mare, carne din vanat, pasare, vitel, oaie multa si desigur ioc porc! Contimentele erau puse separat in boluri mici si fiecare isi condimenta dupa gust meniul. Cu ciorbele si supele nu ma pronunt, deoarece eu nu am gustat, doar sotul, dar vedeam in fata mea ce limpezi si saracacioase in legume erau. Aratau de parca erau strecurate, mi se parea apa chioara sau putin colorata, fara zarzavaturi si legume si fara carne. Sotul meu a zis ca erau gustoase, probabil erau fierte cu tot ce trebuie si apoi strecurate.

Despre deserturi, imi amintesc cu mare pofta, o paleta de culori ca la ora de pictura, atat prajituri toate de casa, cat si inghetate la fel de colorate. La un moment dat am vrut sa imi pun in farfurie cate o bucatica din fiecare prajitura sa gust, ca sa nu raman cu gandul la ele, de teama ca a doua zi apar altele, insa la un moment dat cand m-am uitat in farfurie deja pusesem 10 feluri de dulciuri si brusc mi s-a facut mare jena ca se uitau unii la mine cum nu ma mai opream sa pun si sa tot pun. Nu am reusit niciodata sa gust toate prajiturile, dar atatea cat am incercat au fost de la superlativ in sus! Dementialeeeee, e greu pentru oricine sa se abtina de la asa ceva! Nu doar ca iti gadila privirea, ci si papilele gustative!

Mai tot timpul se plimba prin restaurant seful de sala, te intreba daca esti multumit, ce mai doresti, daca esti multumit de servicii. Mare lucru... baietii debarasau mesele foarte repede, fiindca la orele de varf era greu sa gasesti masa libera si ori de cate ori ma vedeau cautand cu privirea o masa libera, se invarteau ei mai rapid si ma indrumau acolo unde se elibera repede!

Si la ei am observat ca unii isi umpleau farfuriile pana la refuz, erau ca niste munti de mancaruri amestecate, care nu reuseau niciodata sa termine tot din farfurie. Se arunca multa mancare... si asta ma durea, numai cand ma gandeam la saracia din Cairo, din orasul mortilor sau pe langa piramide. Nu inteleg nici acum de ce hotelurile cu all inclusive fac atata risipa! S-ar face multa economie la restaurant daca undeva s-ar pune o regula de bun simt: daca iti umpli farfuria cu atata mancare esti oarecum obligat sa o si consumi, in caz ca ramane in farfurie multa mancare, sa fie platita de cel care o risipeste! Precis asa s-ar mai schimba mentalitatea si oamenii ar fi mai cumpatati daca ii pui sa plateasca risipa facuta de ei!

Desi hotelul avea ca si regim de mancat doar all inclusiv, pentru toti turistii, totusi noi strainii aveam culori diferite la bratari. Am intrebat la receptie care este diferenta. Raspunsul a fost ca doar culoarea portocalie ca a noastra are dreptul la bauturi alcoolice la bar, in rest toti cu bratari albastre aceleasi drepturi, exceptand alcoolul. Intr-o zi s-a intamplat ca un tip, parea arab, nu alta natie sa il roage pe sotul meu sa ceara la bar o bere pentru el. Probabil era curios, ii era pofta, sau pur si simplu a vrut sa il testeze sa vada reactia lui.

Hotelul are 3 restaurante, Un restaurant principal unde majoritatea turistilor serveau masa, mic dejun, pranz si cina in regim bufet, un restaurant la laguna cu meniu a la carte si unul langa hotel, dar toate cu vedere la Marea Rosie. Restaurantele sunt spatioase, bine intretinute, bine manageriate, cu cantitati uriase de mancare chiar si cei intarziati gaseau mancare destula. Hotelul era ocupat ochi deoarece la ei in Egipt nu incepuse scoala. Asa mi-am explicat faptul ca erau o groaza de copii, parca vroiau sa nu se mai termine vacanta! Farfuriile sclipeau de curate, uneori erau asa de fierbinti, gata scoase din masinile de spalat vase, de nici nu le puteai tine in maini. Nu se raceau nici cand terminai de stat la coada si puneai mancare in ele. La fierbinteala aia, sigur nu erau spalate manual!

Ca si minus la dotari ar fi ca:

- in camere si nici langa hotel nu ai semnal pentru internet, singurul loc cu semnal mai bunicel era langa receptie, exact sub router, dar era asa o mare inghesuiala acolo, unii vorbeau tare la telefon, altii pur si simplu butonau pe diverse aplicatii de comunicare, cert este ca si acolo uneori se intrerupea.

- Faptul ca in dreptul hotelului, si nici la alte hoteluri din Taba, in apa nu se practica snorkelingul, ci doar in locuri departate in alte orase unde ajungi cu excursii de o zi.

- Mobilierul putin cam invechit in restaurant

- Statiunea mica, are vreo 6-8 hoteluri dar asta Strand Hotel si EL WEKALA sunt cele mai solicitate si mai animate. In afara resorturilor este pustiu de iti vine sa urli ca lupul!

- Magazinele din interiorul resortului au preturi cam maricele, dar gasesti orice!

- In afara de bere, bauturile alcoolice sunt slabe de tot, parca ar fi contra facute.

- Foarte cald in restaurant, AC ul nu facea fata sau nici nu aveau! Iar pe teresa restaurantului erau locuri putine si era departe de spatiul cu mancare. Cei mai multi preferau terasa ca sa poata si fuma!

- Cartela de acces in camera se demagnetiza destul de des si numai drumul pana la receptie, dupa ce veneai de la plaja era destul de aiurea. Ne tot trimiteam unul pe altul la receptie.

Ca si plusuri in afara ce am mentionat referitor la comfort si calitate mai precizez:

Staff ul foarte tanar si foarte prietenos. Doar ca engleza o vorbeau la nivel standard!

- Isi dau toata silinta sa te simti cel mai important client

- Iti ofera sfaturi ajutatoare si dezinteresate

- Mancare pentru toate gusturile, nu ramai nemancat decat daca esti super pretentios si snob

- Patul de nota 10 +

- AC ul din camera functiona non stop si perfect

- Curatenie in camera se facea zilnic fara sa solicit si fara bascis

- Shuttle bus ul are curse regulate in imprejurimi din 45 in 45 de minute din fata hotelului gratuit, si poti opri la orice alt resort din apropiere, doar ca are putine locuri cam 10-15 locuri.

- Animatorii super

- Tigarile foarte bune si ieftine, dar in camere nu se fuma. Doar pe balcon!

- In afara de pretul sejurului la agentia din Cairo, nu am cheltuit deloc bani in resort (exceptand o minge pentru copil). Am achizitionat doar o excursie de o zi in orasul Dahab.

Cum m-am intors? Pana la urma amicul meu a inchiriat un microbuz de 8 locuri, nou, cu toate dotarile, doar pentru noi si familia lui si astfel in loc sa ajungem in 11 ore in Cairo am ajuns in 8 ore.

Nu vreau sa va mai povestesc ca nici la intoarcere nu am fost linistita, nu m-am putut odihni, cel putin nu pana am ajuns la Canalul Suez.

Si la intoarcere, aceleasi controale, peste 25 de opriri, doar ca soferul microbuzului avea niste biletele pe care notase dinainte numele calatorilor si copiile actelor noastre si cum ne oprea patrula, el dadea bilelelele, si asa am scapat mai repede cu punctele de control. Soferul a oprit ori de cate ori a fost nevoie, doar ca noi de frica coboratului din masina nu am mancat si nu am baut mai nimic inainte de plecare.

Microbuzul ne-a costat 200 dolari, suma care s-a impartit la 2 familii, si astfel am ajuns cu totii teferi in Cairo. In acea noapte am avut avionul catre Istanbul si desi lasasem pe ultima suta cumparatul de suveniruri, am facut pe fuga ceva shopping in zona unde locuia amicul nostru.

Va rog sa nu ma criticati prea aspru ca m-am intins precum tampitii in descriere, dar deja ma cunoasteti multi si va amintiti din alte impresii postate ca nu stiu sa fiu concisa.

Voi atasa si poze, sper diferite de ceea ce gasiti pe internet, care sa va ajute sa obtineti o impresie cat mai aprope de realitate si dintr-un punct de vedere al unui roman care stie ce cauta alti romani cand isi planifica o vacanta!

---

VIZUALIZĂRI: 1227 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI