Popas de tranzit superb - Hotelul Srbija-Tis

TIPĂREȘTE

Dorul de casă este o boală pe care te-ar putea lovi şi pe tine, drag cititor AFA!

Nu, nu-i o dramă personală sau suferinţă naivă! , doar că începusem după aproape două săptămâni de simţiri intense, atât pe coasta Dalmaţiei, cât şi pe cea muntenegreană, să am nostalgia patriei.

Sigur, acu´ ne ostoim dorul celor de acasă prin skype, dar oricâte orizonturi on-line am avea, nimic nu se compară cu prezenţa sui-generis a celor absenţi.

Aşa am perceput şi iou absenţa plaiurilor şi a celor dragi! Pe cuvânt! Sau mai bine nu-mi dădeam cuvântul, că poate aşa mă credeaţi, nu?! :)

Îmi lăsasem acasă infantele , casa în grija vecinei care niciodată nu... mă rog, toate aceste griji cotidiene!

Mi-era dor de colindătorii de impozite, de facturile ce săreau din cutia poştală, de soacră-mea s-o mai duc la analize, de... drumurile naţionale şi de autostrăzile veşnic în derulare!...

Aşa că, m-am luat de resorturi - în traducere, energie fizică morală, nuuu sector de activitate turistică, da? :)) şi am parcurs cel mai lung traseu al vieţii mele de, ... non-şofer!

Traseul :

Lăsând în urmă pletele unduitoare ale râului Tara (vezi impresii), aşa cum spuneam, focul dorului de casă mi-a dat putere, ceas de ceas.

Am trecut prin Pljevlja, oraş situat în nordul Muntenegrului cu cel mai mare bazin carbonifer din ţară (vezi foto), aflat în apropiere de graniţa sârbă şi de cea a Bosniei - Herţegovina.

După ce am trecut de hotarul şpăgarilor vamali sârbi (vezi rw vezi impresii) am urmat traseul E - 763 prin Prijepolje, unde se află o mare carieră şi Nova Varos - loc de referinţă al biodiversităţii sârbe, numit Zlatarsko Iezera.

Singura dilemă care mi-a confruntat ego-ul a fost decizia din Užice : rutele spre oraşele Čačak sau... spre Smederevo?!

Prin Smederevo mai trecusem (vezi impresii), aşa că am simţit nevoia unei schimbări de itinerariu, spre o altă ţară vecină şi приятелка, Bălgaaaria.

C-o seară înainte mă setasem să ajung în zona Kraljevo, la poalele munţilor Kotlenik sau Krusevac, oraş considerat al cneazului Lazăr, ce în anul 1371 a folosit-o drept fortificaţie militară.

Bunuţu' mi-a dat tărie şi n-am oprit nici măcar în Paracin, ocolind porţiunea de autostradă, urmând drumul E 761 spre districtul Zaječar.

După mai bine de nouă ore în trafic, am oprit langă cea mai înaltă clădire din inima acestui oraşel de graniţă sârbo-bulgar, Hotel Srbija-Tis.

Hotelul Srbija-Tis coordonate GPS 43.90319000 N / 22.27787500 E : - pagină web : srbijatis.co.rs

Parcarea :

După acest simţ de orientare rapidă, am ocolit hotelul pe lângă o stradă aflată în stânga acestuia ca să ajung în parcare.

După ce am primit un bileţel cu data şi ora intrării, parcagiul mi-a ridicat bariera spre o zona spaţioasă dedicată a cel puţin 100 de maşini în staţionare.

Mai târziu aveam să aflu că dispune de monitorizare video disponibilă, la un cost suplimentar de 1 euro / pe noapte.

Recepţia :

În anii ´80, hotelurile comuniste erau construite stereotip, cu o intrare generoasă ce precede restaurantul /terasă, sala de mese, liftul, acum... internet cafe şi evident, recepţia.

Serviciul hotelier este multifuncţional, nu face doar repartizarea în camere a solicitatorilor, ci se ocupă şi de schimbul valutar (мenjagniča ) , dispune de un mini-market, oferă un serviciu de concierge în care-ţi explică oportunităţile turistice zonale, totul luminat de două candelabre planturoase de pe vremea inaugurării hotelului, chiar dacă a fost privatizat în anul 2003. :)

Am fost întâmpinaţi de o domnişorică angelică extrem de politicoasă, care ne-a prezentat într-o engleză fluentă, ofertele de cazare şi facilităţile hotelului.

Simţeam nevoia unei desfătări după acest periplu al ţărilor ex-iugoslave, aşa că am ales un apartament, din cele 10 de care dispune unitatea.

Apartamentul :

Aşadar, am ajuns în faţa uşii camerei 208, pe care am deschis-o cu cheia, nu cu acea cartelă magnetică cum ne-am fi imaginat.

Am intrat într-un holişor ce are un loc de depozitare a bagajelor. Încăperea face legătura cu baia, dormitorul şi sufrageria.

Baia este placată cu faianţă şi gresie de culoare roşie-închis, prevăzută cu cadă, feon, cosmetice de bună calitate, prosoape imaculate şi... telefon în caz de urgenţă.

Dormitorul conţine un pat matrimonial acoperit c-o lenjerie viorie, două noptiere, un şifonier, masă de birou şi un fotoliu asortat cu draperia şi lenjeria.

Atât dormitorul, cât şi sufrageria sunt mochetate în culoarea albastru-gri.

Sufrageria are în dotare o bibliotecă în care găseşti pahare, un seif electronic- în care poţi păstra obiectele de valoare, un televizor mai vechi cu tub în culori şi un frigider în care este amplasat mini-barul foarte bine aprovizionat.

Iată câteva preţuri în moneda sârbească :alune (50 grame) 50 de dinari, mix -snack 150 dinari, juice (0,5 l) sau cola (0,3) 100 dinari, apă la 0,5 80 dinari, apă la 1,5 100 de dinari, bere Jelen (0,5) 130 dinari, brandy, votcă, bitter şi alte tării autohtone la sticluţă de 0,11 ml 140 de dinari, whisky la 0.5 - 400 dinari, vin Medveja roşu sau chardonnay la 0,2 - 140 dinari ş. a. m. d.

Camera are în dotare aer condiţionat şi două paturi despărţite de o măsuţă de cafea din sticlă.

Toată gama de mobilier inspiră un design de tristă amintire, dar ce-i drept, menţinută într-o stare foarte bună.

Conexiunea wi-fi este gratuită după ce soliciţi parola de la recepţie şi permite un semnal excelent pentru inter-operabilitate.

De menţionat, vederea de la etajul doi dă spre piaţa centrală care are o fântână cu apă captată de la izvoarele naturale din zonă. De asemenea, se observă Muzeul National ce patronează o expoziţie muzeistică dominată de picturi pe bază de ceară.

Restaurantul:

Conform pliantului de promovare luat de la recepţia hotelului, restaurantul are o capacitate de 400 de locuri, repartizate pe mai multe secţiuni, ce se desfăşoară astfel : cafeneaua, lobby-bar, salonul albastru (40 de locuri), sala de banchet (40 de locuri) şi terasa.

Meniul este diversificat, având feluri din gastronomia internaţională şi din cea tradiţională, la preţuri accesibile.

Sortimente de băuturi, precum : aperitive (brandy, vodka, Stomaklija, bitter, vermut), sucuri naturale (caise, piersici, cireşe, mere, capsuni), băuturi răcoritoare (toată gama cola), vinuri locale (Zupa, Rubin, Riesling Vinex, Smederevka Coka, Vranac, Stallion Coka), bere Zaječarsko, apă minerală (Vrnjci, Heba şi Prince) şi o diversitate aromată de cafea.

Alte facilităţi :

Hotelul oferă servicii de catering, organizări de party, are o sală de fitness, aerobic, sală de tenis de masă, frizerie şi coafură, cazino şi un remediu odihnitor al băilor de aburi.

Sauna are o capacitate de 6 persoane, fiind modernizată în anul 2009, având proprietăţi terapeutice, ce vitalizează şi ameliorează oboseala unui drum lung.

Srpska Kuča (sau Cрпска Kућа -Taverna Sârbească):

Am petrecut clipe minunate în taverna rustică sârbească!

În scopul de a oferi vizitatorului o imagine folcloristică, managerii au hotărât în 2009 să amenajeze acest colţ popular cu o capacitate de 100 de locuri.

Am fost încântat de creaţiile câmpeneşti :) în care predomină esenţa etnografică cu pardoseală de scânduri dure, pereţi acoperiţi cu lambriu semi-rotund ce susţin fuioare, costume tradiţionale, roţi de căruţă şi alte obiecte întemeiate pe tradiţie.

Barul este înzestrat cu funii de ardei iuţi şi usturoi, curcurbitacee lăcuite, vase din lut şi ulcele - toate aranjate printre... băuturile moderne! :)

Mesele sunt realizate din bucăţi din lemn masiv executate la presă, iar băncile şi scaunele nu au perne de şezut, acestea sunt acoperite cu blănuri autentice.

Spre uimirea noastră, am avut parte de un chelner personalizat :) care cunoştea parţial limba noastră... -i o comoară!

Din spusele ospătarului pe nume Viktor, cică ar fi fost căsătorit cu o muiere cicălitoare de lângă Dunăre, astfel a învăţat graiul nostru şi arta de a fi... servil. :)

De ghinionul lui am profitat noi, aflând mai multe din meniul scris doar în litere chirilice.

Dornic de o ciorbiţă, mi s-a sugerat una din burtă de vită, servită la masă într-un ceaun cu suport de proţap. Interesant, nu?!

Felul doi a constat din specialităţi ale Timocului, precum: ,,Влашка шyбapa'' (bacon învelit în carne de porc la grătar), ,,Тимочски сан" (un platou apetisant ce inmulţesc caloriile) sau o portie de ,,дабров реп '' (ce are în compoziţie minunata şuncă pršut), biftec tradiţional... etc, al căror preţuri le puteţi viziona printr-o fotografie inserată articolului.

Cel mic şi mofturos şi-a dorit o pizza! Păi, cum să serveşti măi pizza într-un local cu specific sârbesc? Foarte simplu!

Viktor m-a îndrumat spre pizzăria Da Vero, local situat vis -a- vis de Muzeul National, astfel că, ... doleanţele infantelui au fost îndeplinite.

Desertul ne-a umezit bolta palatină cu aromele unui strudel de casă cu cremă de vanilie, un tikvenjak pe care doar ,,colega de cameră '' vă poate da mai multe amănunte şi o baclava.

În mod făţiş am fost răsfăţaţi, atât de serviabilul Viktor, cât şi de cei ce asigurau zgomotul de fond. Orchestra formată din doi menestreli a continuat fără pauză să ne ofere o ambianţă confortabilă, cântând chiar dacă, la un moment dat eram singuri în tavernă! Au fost momente când m-am simţit într-adevăr privilegiat!

Breakfast :

De obicei se serveşte în restaurantul hotelului, dar datorită unui mare număr de copii aflaţi în cantonamente sportive, am profitat de favoarea unei alte reîntâlniri cu Taverna sârbească.

Am beneficiat de aranjamentul unui bufet suedez rece (tartine, rulouri, mezelărie la greu...) şi cald (chifteluţe, preparate din ouă, bacon perpelit :)) şi deserturi ce conţineau prăjituri de casă sau fructe.

Nu există băuturi carbogazoase!

Se servesc doar sucuri naturale, ceai de Rtanj (renumit pentru efectele sale terapeutice), lapte şi cafea - toate în cantităţi rezonabile.

Locuri de vizitat :

De la Muzeul National (pagină web : muzejzajecar.org), ce are un program de vizită intre 08:00-18:00, sambăta/duminica 09:00-18:00, se poate rezerva un bilet combinativ, ce include muzeul şi conacul Radul-bey, ce-ţi scoate din portofel 300 de dinari.

Tichetul de 400 de dinari cuprinde vizita celor de mai sus şi, ce-i mai important, complexul Felix Romuliana.

Feliks Romuliana se află la doar 11 kilometri, acolo unde se găsesc urmele unui palat fortificat din epoca antică târzie.

Izvoarele termale din jurul castrului, în care, după spusele bucătarului din Srpska Kuča (taverna hotelului) se spune că, ... dacă pui un ou, îl găseşti fiert peste 5 minute! , drept care, m-a făcut să nu folosesc această balneo-terapie! :)

În consecinţa recenziei, recomand cu mare drag această locaţie cu un staff de valoare ce exercită cu înverşunare, o continuă competiţie cu sistemul actual.

Vacanţe frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 2573 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI