Tirana, cum sa...

TIPĂREȘTE

Tirana, cum sa…

Am luat bilete de avion pentru Tirana din dorinta de a vedea tara prietenei mele, fara sa am prea mari asteptari.

Asa ca am plecat avand in gand intrebarea “ce facem patru zile in Tirana?”

Nu am de gand sa va spun ce sa faceti, ci CUM sa faceti.

Am intentionat sa inchiriem o masina, gandindu-ne ca va face deplasarea mai usoara, iar pretul era o nimica toata. Altfel sta treaba cu garantia perceputa (intre 800 si 1100 euro), ceea ce ne-a facut sa renuntam.

In aeroport, chiar la iesire, pe partea stanga, se afla insirate mai multe bancomate, de la diverse banci. Tot ce trebuie sa faci este sa te hotarasti catre ce banca vrei sa platesti comision (de la 500 leke in sus). 100 de leke = 1 euro = 5 lei.

Acum, ca avem bani, pasul doi. In fata se afla Vodafone. Exista cartele pentru turisti, 100 GB de net si apeluri locale, 29.000 leke.

Dupa ce avem si bani si internet, ne indreptam catre autocarul care ne duce in oras. LUNA Travel percepe un tarif de 400 leke. Este singurul mijloc de transport in comun la care se poate plati si cu cardul.

Dupa aproximativ 1 ora (timp in care am concluzionat ca renuntarea la masina a fost o decizie buna, avand in vedere traficul, ulterior am constatat ca nici locurile de parcare nu sunt la discretie), am ajuns in Tirana si am atins primul obiectiv turistic, respectiv Piata Skanderberg, pentru ca in spatele ei opreste autocarul. Practic nu ai cum sa o ratezi.

In continuare, timp de patru zile ne-am bazat pe transportul in comun, foarte bine pus la punct, dar care si el, se chinuie sa faca fata traficului, ingrozitor. In fiecare autobuz exista un taxator, care, in schimbul a 40 leke de persoana ne-a dat bilete.

Intr-una dintre zile am hotarat sa mergen in Durres. Deci am luat autobuzul pana la Terminal A, care este un fel de autogara in constructie. Spre marea noastra dezamagire, autocarul tocmai pleca, dar, surpriza placuta a fost ca soferul ne-a deschis totusi usa si am urcat. Acelasi vesnic taxator ne-a incasat cate 200 leke de fiecare si am pornit la drum, prin traficul de cosmar.

Tot spun ca traficul este ingrozitor. Cine isi mai aminteste traficul din Bucuresti de prin 2007, sa adauge la el motociclete, scutere, biciclete si trotinete, pe niste strazi mult mai inguste.

Un alt aspect care ne-a usurat zilele calduroase si obositoare a fost faptul ca pe aproape fiecare strada sunt insirate cafenele, restaurante sau baruri, deci nu ne-am facut griji cu cautarea unui loc in care sa ne odihnim sau sa mancam ceva.

Una peste alta, cele patru zile au trecut foarte repede, dar mai ales foarte placut, pentru ca este un oras in care ai ce face, indiferent ce fel de turist esti.

---

VIZUALIZĂRI: 67 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI