Odihnă bună și un mic dejun grozav, la Ringsaker

TIPĂREȘTE

După ce-am mâncat de prânz în Suedia, am mers la un Magazin „Lidl” ca să ne luăm câte ceva de mâncare și băutură – apă și bere. Am pornit spre Norvegia la ora 16.30 și, după vreo două ore am ajuns acolo. Am oprit în orașul Hamar, unde este cazarea noastră, și anume la

Scandic Ringsaker Hotel - Hamar, o clădire cu șapte etaje plus parter

Nu este singurul hotel în Norvegia cu numele „Scandic” . Cred că este o rețea hotelieră cu acest nume, pentru că noi am mai fost cazați, în orașele din Norvegia, la hoteluri cu același nume. Acesta a fost inaugurat în 2010.

Autocarul ne-a adus până în parcarea generoasă din fața hotelului care, pentru autoturismele personale este fără plată, dar nu știu dacă și pentru vehiculele mari, de tipul celor cu care am călătorit noi.

Adresa exactă este: Kårtorpvergen 1,2320, Furnes, Norvegia, iar pentru automobiliști, coordonatele GPS sunt:

Latitudine: 60°, 50' , 48" – N

Longitudine: 11°, 5' , 14" - E

Ca și la hotelul „Good Morning” , nici aici nu am văzut un înscris cu nr. de stele cu care este cotat. Abia acasă l-am consultat pe Google și am văzut că are patru stele. Hotelul are șapte etaje în care sunt 176 camere, iar la cerere și contra cost, poate fi pus la dispoziție un pat suplimentar. Intrarea în hotel este în lateralul din dreapta lui.

Recepția Am ajuns la hotel pe lumină, chiar dacă era ora 21.30. Recepția arată destul de simplu, ca să nu spun cam sobru, fără vreun obiect de decor s-au vreo plantă care să aducă puțină frumusețe și „căldură” locului. Repartizarea pe camere a întregului grup era, deja, făcută, deci n-am așteptat decât în fața lifturilor câteva minute.

Camera Nu-mi mai amintesc ce număr de cameră am primit, dar cred că era pe la nivelul doi sau trei. Toată camera era mochetată, iar holul de la intrare era tipic majorității hotelurilor; în partea stângă era baia, iar lângă ușa ei era o nișă, „mobilată” cu patru polițe, unde puteai să pui pe ele orice vrei tu. În dreapta era o masă pentru bagaje, iar lângă ea un schelet metalic care ține loc de dulap pentru haine. Deasupra, pe „capacul” lui am văzut pături și perne suplimentare, pe care nu le-am folosit, pentru că nu a fost nevoie. Sub „capac” era o bară metalică pe care erau vreo patru umerașe, și – în spatele lor – o placă îngustă pe care erau montate niște cuie/agățători.

Patul mare este unul făcut din două alăturate, fiecare cu salteaua și lenjeria lui. Atât saltelele cât și lenjeria – impecabilă - sunt de foarte bună calitate, iar somnul nostru a fost odihnitor. La capul fiecărei perne este o veioză care are și un spot de lumină, reglabil. Noptierele sunt diferite, una este din lemn, fără sertar, care seamănă mai mult cu un scaun, iar cealaltă este din metal, cu blatul de formă pentagonală. Pe aceasta am folosit-o pe post de scaun atunci când am cinat, deoarece în cameră nu era decât un scaun din lemn. Acesta era așezat sub o poliță improvizată dintr-un blat de formă triunghiulară, ce ținea loc de masă, sau birou, așezată lângă geam. Deasupra ei peretele era „îmbrăcat” cu un tapet în culorile alb și oliv, culoarea cu care erau vopsite și polițele din nișa de pe hol. Sub blatul mesei, într-un cadru de lemn, era un minifrigider ce funcționa foarte bine și de care ne-am folosit până a doua zi. În colțul mesei am văzut nelipsita veioză din ferestrele caselor din Țările Nordice. În această excursie, în orașele pe unde am umblat, atât în Suedia cât și în Norvegia, am observat că la ferestrele caselor - sau blocurilor de locuințe - într-un procent de cam 90%, erau așezate, la loc vizibil din afara lor, veioze de diferite forme. Acestea - conform unor legende - atât în vremuri de demult, dar și în cele de azi - în Suedia, mai ales, dar și în Norvegia, trimit un „mesaj” în vremea amurgului și seara către cei din afară.

Mă abat puțin de la tema review-ului ca să fac un mic rezumat a ceea ce am citit, pe net, despre acest obicei: conform legendei, multe familii, în urma unor tradiții locale, ce implicau relocarea cabanelor în care locuiau pe alte terenuri arabile ce urmau a fi lucrate, făceau ca acestea să nu mai aibă vecini atât de apropiați, iar casele să fie împrăștiate pe arii îndepărtate una de alta. Cabanele erau construite din lemn și se puteau demonta și remonta pe alte terenuri, erau considerate bunuri mobile, doar terenurile erau, conform legilor de-atunci, imobile. Ca urmare a acestui obicei, satul plin de căldură sufletească, unde toată lumea se cunoștea cu toată lumea și era aproape de vecini, a dispărut... În această situație este perfect de înțeles cum a apărut acest obicei al luminii care să licăre în geamul oricărui suedez, (sau nordic – părerea mea) pentru că în iernile geroase de aici, era un minim semn de legătură cu oamenii să vezi o lampă aprinsă în semn de prietenie și bună vecinătate. De partea cealaltă, oamenii care puneau lămpile în geam transmiteau către vecini și prietenii care acum nu mai locuiau lângă ei că totul este bine și că sunt sănătoși.

Să continui acum cu ce mai era prin cameră: pe peretele opus patului era montat un TV modern „Samsung” cu diagonala de 82 cm, la care n-am prea avut timp să ne uităm. Lângă Tv era o oglindă înaltă, înrămată, în care te puteai vedea pe toată înălțimea. În colțul din stânga camerei era așezat un lampadar, pe care nu l-am aprins, pentru că nu a fost nevoie. Suprafața vitrată a camerei – fereastra – ocupa tot peretele exterior, dar deschiderea - pentru aerisire – era posibilă doar a unui canat și doar în plan vertical. Prize pentru încărcare erau și în cameră și pe hol, iar multiplul șteker, adus de-acasă, ne-a fost de mare ajutor.

Baia era una obișnuită, dar mi-ar fi plăcut să fie puțin mai larg spațiul unde era montat vasul de WC, mi s-a părut cam înghesuit. În rest, totul a fost O. K., atât curățenia, cât și dotările: caloriferul, uscătorul de păr, prosoapele impecabile, consumabilele de la lavoar și de la cabina de duș. Armăturile (robinetele) și suportul de la duș erau de foarte bună calitate. Un minus era că ușa de la baie nu se închidea foarte bine, nu era etanșă, asta – probabil – pentru că era toată din sticlă mată. Un alt minus era că ventilatorul (dacă era cumva ascuns după vreo grilă, că nu se vedea din interior), nu funcționa, un lucru impardonabil la un hotel de patru stele! ☹

Micul dejun a fost unul deosebit! :p, cum nu de multe ori am avut parte în locurile pe unde am umblat. Cum era de așteptat într-o țară nordică, am avut și somon afumat, proaspăt și bun, parcă mai altfel la gust decât cel pe care-l cumpărăm noi acasă, la București. Oferta era destul de bogată la toate cele obișnuite unui mic dejun copios: mezeluri, brânzeturi, ouă, iaurturi, legume, fructe, etc. Am apreciat și cafeaua, care mi s-a părut foarte bună, (mă știți cât sunt de cârcotașă când e vorba de cafea ????), dar și un alt fel de băutură (în afară de ceai sau lapte), ceva răcoritoare, de data asta: este vorba de niște sticluțe mici, cam de 150 ml, așezate pe un pat de gheață ca să le mențină proaspete și reci, umplute cu sucuri naturale din grapefruit, fructe de pădure sau portocale. Îmi pare rău că nu le-am fotografiat, erau solicitate și n-am vrut să deranjez turiștii cu pozatul. Erau și sucuri naturale la dozator sau la cutii de carton, din care am luat câte un pahar și, cu mâna pe inimă vă spun că nu se compară cu absolut nici un suc pe care l-am băut prin alte părți. Se vedea și se simțea la gust pulpa fructului respectiv.

Ce am observat aici, deosebit față de alte locuri, a fost că a lipsit ceva dulce, „pour la bonne bouche” , cum spun francezii. Poate că au fost și nu le-am văzut eu, nu mai știu! :-?? , dar fructe erau, cum erau și iaurturi, lapte sau cereale, pentru aceea care și le doresc la micul dejun.

Despre conexiunea Wi-Fi, nu pot să vă spun nimic pentru că noi nu am testat-o, dar pe situl hotelului scrie că este disponibilă și gratuită. Tot acolo scrie că se pot da informații cu privire la planificarea unor excursii, că există loc de joacă pentru copii și centru de închirieri de biciclete.

Recomand fără rezerve acest hotel, chiar dacă are și două minusuri!

---

VIZUALIZĂRI: 501 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI