ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 27.01.2011
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Timisoara
ÎNSCRIS: 16.12.08
STATUS: PARTENER
DATE SEJUR
JAN-2011
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii

GRAD SATISFACȚIE
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
0.00%
Sub orice critică

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
0.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 9 MIN

Dincolo de inuman

TIPĂREȘTE

Initial vroiam sa pun doar un ecou la review-ul lui popescu. borsa, insa ar fi mai multe chestii de spus, asa ca o sa postez un review separat.

N-o sa intru in detalii, analize si filozofeli pe marginea Holocaustului, vreau doar sa va prezint in ce consta vizitarea muzeului dpdv strict turistic si eventual scurte opinii personale sau ce am retinut din spusele ghidei.

Gasisem inca inainte de plecare, pe site-ul muzeului, orele la care sunt organizate tururi de vizitare cu ghid de engleza, astfel ca pe la 9 am plecat din Zdiar, unde eram cazati cu destinatia Polonia, Oswiecim, strada Leszczyńskiej. Odata ajunsi pe aceasta strada deja vedeti indicatoare spre muzeu. Atentie, daca doriti parcare mai ieftina, mergeti in parcarea de vis-à-vis de muzeu, acolo este 3 zloti/ora. In curtea muzeului din cate am observat este 8 zloti/ora pt autoturisme.

Asadar am ajuns, am cumparat biletele. 78 zloti (aprox 20 eur) pt 2 persoane inclus Auschwitz si Birkenau + shuttle bus intre cele doua care sunt la distanta de aproximativ 5 km. Tot in holul muzeului am gasit si o casa de schimb valutar, deci am putut sa ne procuram biletele fara probleme. Turul nostru incepea la 12:20 insa pe la 12 am mers in The cinema room unde se vizioneaza un film de aprox 15 minute. Un rezumat la rezumat referitor la ce s-a intamplat in perioada 1940-1945 la Auschwitz si Birkenau. Dupa care se incepe turul. Ca fapt divers, sotia zice ca filmul ar fi de ajuns pentru orice om normal... daca aveti ocazia sa mergeti acolo si sa vizionati pelicula in cauza, alcatuita 90% din filme originale, unele ale SS-ului, altele ale celor care au eliberat detinutii la terminarea razboiului, veti vedea ceva socant. Oamenii eliberati nu se bucura, nu plang, nu aplauda, nu sar in sus, nu se pupa cu eliberatorii, nu alearga, nu sunt veseli, nu sunt tristi, nu sunt nimic. Sunt atat de chinuiti si atat de dezumanizati incat nu cred ca realizau ce li se intampla. De fapt, nu cred ca mai sperau la altceva decat moartea ca eliberarea finala de nenorociri si suferinta. Nici nu-mi pot imagina daca, dupa perioada petrecuta acolo si dupa ororile vazute si traite, oamenii respectivi au mai putut avea o viata normala.

De mentionat ca primul transport de detinuti (pe langa evrei din mai mult de 10 tari mai erau adusi si prizonieri de razboi polonezi, prizoneri de razboi rusi, tigani, intelectuali polonezi) a ajuns aici pe 13 iunie 1940 iar Muzeul Auschwitz accepta aceasta data ca ziua in care lagarul si-a inceput functionarea. Documentele existente gasite aici, indica un numar de aproximativ 1.500.000 oameni inchisi aici si fortati sa presteze diverse munci silnice (in mine, fabrici, etc.). Totusi, se estimeaza un numar intre 3 si 6 milioane de persoane ucise aici avand in vedere randamentul ridicat (aproximativ 20.000 oameni pe zi) al camerelor de gazare (3 la Auschwitz si 4 la Birkenau) cu crematoriile aferente si, in special, faptul ca oamenii trimisi direct la gazare, de pe peronul garii lagarului, nu mai erau inregistrati nicaieri.

Desigur, se intra pe celebra poarta “Arbeit Macht Frei” (falsa afirmatie “Munca te elibereaza”) si dupa cateva explicatii introductive ale ghidei (se utilizeaza sistemul de casti si microfon + statie de receptie individuala cu comutarea pe un anumit canal), se viziteaza cateva cladiri de caramida (blocuri) care sunt deschise publicului. Lagarul a fost creat pe locul si in cladirile unor baraci militare poloneze dezafectate. Blocurile vizitabile sunt 4,5, 7 si 11.

In blocul 4 (Extermination Block) din cate-mi amintesc este o expozitie de poze, de la detinuti sau de la soldati germani care au riscat sa fotografieze, poze desigur mult marite si cu explicatii elocvente precum si o expozitie care prezinta recipientele in care era tinuta substanta Zyklon B, folosita pentru exterminarea in masa in camerele de gazare. Tot aici te izbesti si de socanta imagine a nu mai putin de 2 tone de par uman. Un dicton de baza dupa care se ghidau nazistii era “ORICE ESTE FOLOSITOR”. De aceea se folosea absolut tot confiscat de la persoanele inchise sau ucise, incepand de la haine, incaltaminte, valize, obiecte de uz personal, pana si parul care era folosit in industria textila. De aceea cei trimisi la gazare erau mai intai tunsi si apoi dezbracati pentru a se asigura de faptul ca hainele lor vor fi refolosite.

In blocul 5 sunt cateva expozitii cu evidentzele fizice ale crimelor. Valize, unelte de zi cu zi (vesela de bucatarie), periute de dinti, pantofi, haine de bebelusi, toate stau marturie la faptul ca oamenii respectivi erau mintiti ca merg intr-un loc mai bun si, de aceea, ei luau absolut tot ce credeau ca le va fi util in noua “viata”. Dar, odata cu ajungerea la Auschwitz, soarta le era decisa. Randul din dreapta – barbati apti de munca – la munca silnica, conditii inumane, tortura, lipsa drepturilor si libertatilor, infometare, moarte lenta. Randul din stanga (femei, copii, batrani) – catre dusul letal. Cele mai socante aspecte mi s-au parut documentele si pozele care indicau urme de atrocitati asupra copiilor, care nimereau, in aproape toate cazurile, in randul ce ducea la gazare.

In blocul 7 sunt prezentate conditiile de trai ale detinutilor. De cum intri, pe holul principal, te izbesc sute de fotografii ale primilor transe de detinuti (anii 1940-1942). Fiecare fotografie la fel, zeghea si cele doua date: data ajungerii si data mortii. Poze prezendand oameni normali, tineri si batrani, speriati, unii chinuiti, altii razvratiti. Toti decedati intre trei luni si un an de la data ajungerii in lagar din cauza conditiilor precare de viata si muncii silnice la care erau obligati. Dupa 1942, conducatorii lagarului au adoptat pentru detinuti insemnarea cu tatuajul pe mana. Astfel, fiintele umane erau reduse la simple serii, simple insiruiri de cifre.

In cladire, camere cu zeci de saltele, spalatoarele comune care se rezumau la niste vase cu apa rece tip adapatoarele pentru animale (nici vorba de sapunuri sau prosoape), wc-uri cu intimitate zero, si altele din aceeasi categorie. Chiar daca acum toate camerele sunt goale, deci este destul de greu sa-ti faci o idee despre cum aratau atunci, pe pereti sunt poze foarte mari facute chiar in timp ce acestea erau pline cu detinuti, deci esti oarecum transpus inapoi in timp. Oricum, ghida ne-a asigurat ca e imposibil sa ne facem o idee despre cum arata de fapt acel loc la momentul respectiv, putem doar sa intuim. In primul rand din cauza mirosului care acum nu are cum sa se mai simta, insa atunci cu siguranta ca era infernal. Sobolani, insecte, oameni bolnavi, transpirati, cu hainele neschimbate de saptamani, majoritatea aveau un singur rand de haine pe care le purtau atat la munca si in care si dormeau.

Pe langa aceste incaperi, mai existau si unele mai rasarite, cele ale detinutilor care acceptau sa efectueze anumite activitati administrative, de tipul condusului spre locul de munca a celorlalti detinuti, adunarii cadavrelor oamenilor gazati si ducerea lor la crematorii, etc. Deci au existat si acolo si atunci tradatori, persoane care au obtinut unele avantaje nemeritate. Dar sa nu judecam din afara, nimeni nu are cum sa stie ce era atunci in sufletul lor. Oricum, nici cu ei soarta nu a fost mai blanda, nazistii omorand aceste persoane la intervale regulate de timp (4-6 luni) pentru ca, desigur, fiind martori la atatea crime stiau deja prea multe si erau considerati periculosi. Erau recrutati alti detinuti pentru efectuarea respectivelor sarcini, din randul noilor veniti.

In final am ajuns la Blocul 11 (The Death Block) care este si cel mai “hard” ca sa zic asa. Acesta era cunoscut si sub numele de “inschisoarea in cadrul inchisorii”. Aici erau de obicei adusi cei care erau suspectati de implicare in actiuni de rezistenta sau tentative de evadare. Prizonierii de obicei erau condamnati la moarte prin infometare, sau erau tinuti in intuneric in niste celule de un metru patrat in care timp de o noapte erau inchise patru persoane. Ziua erau dusi la munca silnica iar noaptea reveneau din nou in celula in care trebuiau sa stea in picioare patru persoane persoane (celule care de asemenea sunt vizibile in cadrul turului). Majoritatea mureau din cauza sufocarii. Sunt si celule mai mari, de aprox 4 mp. Unele chiar sunt sunt pastrate in forma originala si se pot vizita aducand fiori oricarei persoane care ajunge acolo pentru prima data. Pe langa coroana adusa de Papa Ioan Paul al 2-lea in celula infometarii, intr-o alta celula mica se poate observa un portret al lui Iisus scrijelit pe un perete (probabil cu mana goala si probabil pe intuneric) de unul dintre detinuti. Absolut cutremurator. Cat despre celulele minuscule destinate statului in picioare pentru patru oameni, nu mai pot spune nimic. Este dincolo de inuman.

Chiar langa blocul 11 exista si o curte unde de obicei se faceau executiile. “The Death Wall” – aici de obicei erau impuscati in cap detinutii pe care SS-ul ii considera periculosi: prizonieri politici polonezi, oameni de stiinta, prizonieri de razboi rusi.

Unul dintre blocurile care nu se viziteaza este 10 (daca nu ma insel). Motivul este pastrarea in stare intacta a laboratoarelor, cabinetelor, instrumentarului, documentelor care releva faptul ca aici aveau loc teribilele experimente pe care multi medici SS, in frunte cu Carl Clauberg si Joseph Mengele, le faceau pe detinuti care jucau rolul de cobai. Experimente de sterilizare, atat la femei cat si la barbati, experimente pe copii, pe gemeni, transfuzii de sange fara nicio baza medicala, operatii rudimentare de schimbare a sexului, interventii chirurgicale de indepartare a anumitor organe si membre. Dupa care, in multe cazuri, urma omorarea subiectilor pentru studierea efectelor experimentelor asupra organelor interne si nu numai. Ma opresc aici.

In finalul turului se face o scurta intrare printr-o incapere stramta, intunecoasa, cu mici deschizaturi in partea de sus. Aici a functionat una dintre camerele de gazare, acolo unde erau exterminati majoritatea detinutilor. O placa neagra cu litere albe ne indeamna sa tinem cont de faptul ca acolo au murit multe mii de oameni si sa pastram linistea in memoria lor. Desigur, acestora li se spunea ca urmeaza sa faca dus, dar de fapt ii astepta o moarte lenta (dura cam 15-20 min) prin sufocare cu temutul gaz de care vorbeam mai sus. 5-7 kg de Zyklon B erau necesare pentru exterminarea unei “serii” de aprox. 1000 de oameni. Tot aici sunt si cele patru crematorii care ardeau victimele din camerele de gazare. Asadar cei care intrau la dusuri... nu mai ieseau niciodata, nici macar morti, erau gazati dupa care arsi. La cateva zeci de metri de camerele de gazare, in imediata vecinatate a gardurilor taberei se inalta o falnica vila, cu curte, parc propriu si tot luxul aferent, unde comandantul general SS peste lagarele Auschwitz-Birkenau locuia bine-merci cu sotia si cei 5 copii. No comment! Ar mai fi multe de spus dar ma opresc aici.

Dupa terminarea turului ghida ne-a dat vreo 15 minute de pauza si apoi cei care au vrut au mers cu autobuzul la Birkenau (Auschwitz 2, de aproximativ 20 de ori mai mare decat Auschwitz 1), pentru vizitarea celeilalte tabere de exterminare, unde, ni s-a spus, conditiile de trai erau si mai oribile din cauza inexistentei cladirilor de caramida si construirii celor de lemn, niste baraci fragile cu fan pe post de pat si niciun sistem de incalzire. Nu stiu daca este deschisa publicului si cea de-a 3-a tabara, cea de la Monowitz, ramasa inca in stadiul de inceput datorita sfarsitului razboiului. Noi nu am mai mers la Birkenau pentru ca ne grabeam, aveam la dispozitie aprox doua ore in care trebuia sa ajungem la Zakopane (la 140 km) pentru etapa de sarituri cu schiurile pe care vroiam sa o prindem. N-am mai prins-o, dar asta e altceva.

Sper ca acest review sa fie util celor care au de gand sa viziteze acest obiectiv. Nu spun ca ar trebui sau nu sa o faca (personal nu regret absolut deloc), doar ca vreau sa-i avertizez ca urmatoarele zile o sa aiba un subiect destul de serios la care sa se gandeasca.

In final ma simt nevoit sa repet ce am spus si in review-ul despre Zvolen. Ca o concluzie la cele povestite si nu numai, un citat care se afla la intrarea in primul bloc care se viziteaza: “Cei care uita istoria sunt condamnati sa o repete” (George Santayana).


[fb]
---
Trimis de cristi_an3000 in 27.01.11 11:10:37
Validat / Publicat: 27.01.11 11:53:20
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 8335 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

27 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (cristi_an3000); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Impresiile fiind subiective, AFA nu poate garanta calitatea, relevanța, exactitatea, persistența ori conformitatea impresiilor si recomandărilor (cu asteptările și preferințele fiecarui cititor); deasemenea, responsabilitatea legală pentru afirmațiile făcute in articol revine integral și in mod exclusiv autorului (cf "Termenilor și conditiilor de folosire"); AFA sau administratorii săi neputând fi făcuti răspunzători în privinta corectitudinii ori efectelor de orice natură.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 intrarea in holul muzeului
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 40700 PMA (din 44 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest review

27 ecouri scrise, până acum

Dragoș_MD
[27.01.11 11:19:49]
»

Exact de ziua holocaustului... coincidenţă? !

Oricum, super frumos scris.

cristi_an3000AUTOR REVIEW
[27.01.11 11:20:40]
»

poate n-o sa ma crezi, dar... coincidenta

catalinalupu
[27.01.11 12:24:31]
»

Nimic nu e intamplator pe lumea asta!

Sunt lucruri inexplicabile la nivelul perceptiei.

“Cei care uita istoria sunt condamnati sa o repete” (George Santayana).

Asa este...

anadragusin
[27.01.11 12:25:00]
»

Nu cred ca am sa fiu vreodata in stare sa vizitez acest lagar, de-abia am putut citi pana la capat cele scrise de tine...

Alex_Macedo
[27.01.11 12:38:46]
»

..... m-am tot uitat..... . citit..... . recitit..... Abatorul Groazei..... o aducere aminte a unor timpuri care par de pe alta planeta... dar..... vorba lu'Eisenhower: "Chiar daca sunteti oripilati de ceea ce vedeti (la comanda lui s-au luat imagini si fotografiat tot!), facem asta ca sa nu vina un imbecil peste 60 de ani si sa spuna ca nu a fost adevarat! "-..... si totusi a venit cineva si a spus asta dar, imaginile istoriei nu pot fi invinse!!!

Clar, elocvent, direct si felicitari, Cristi!!!..... si n-avem voie sa uitam...

Uitarea (re) naste monstri si nu dorim..... o ASEMENEA REPETITIE!!!

cristi_an3000AUTOR REVIEW
[27.01.11 12:47:42]
»

corect Alex! merci all!

Dragoș_MD
[27.01.11 13:00:32]
»

@catalinalupu > chestia aia pe care ai citat-o mai sus, se spune că i-ar fi zis-o şi lui Bulă profu' de istorie, înainte să-l lase repetent...

[asta ca să destindem puţin atmosfera; nu mă luaţi prea tare în serios! ]...

sev7
[27.01.11 15:05:47]
»

impresionant... Felicitari pt review!

Alina Morar
[27.01.11 20:26:18]
»

Desi e oribil si infricosator acest loc, imi doresc sa ajung sa-l vad. O idee mi-am facut la cel de la Mauthausen, care nu e foarte mare... si e renovat, nu s-a pastrat chiar tot cum era atunci, dar totusi m-a ingrozit si in ziua aceea si multe altele, n-am mai fost buna de nimic. Asa mi-am inceput concediul de anul trecut... cu vizitarea acelui lagar.

Poate ca multa lume nu vrea sa vada asa ceva... eu imi doresc.

Nu stiu cat si cum se invata acum la scoala, dar nu tin minte sa se fi povestit prea multe, detalii de genul acesta am auzit de la parinti, din carti si din filme.

Dar zi-mi ceva. In crematoriu nu mirosea? La Mauthausen, in incaperea unde era cuptorul mai vechi si mai mic, am simtit un miros...greu...ciudat...sau poate am avut doar impresia... Citisem inainte de a merge cum ca s-ar mai simti miros de carne. Brrrrr.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
magdalena
[27.01.11 22:08:58]
»

Mi-ai adus aminte de vizita mea la Terezin (click aici si click aici), in Republica Ceha, unde am zabovit o zi intreaga inmarmurita de tot ceea ce vedeam si de toate povestile de acolo...

Pe mine m-a socat ratia de paine zilnica...Absolut inuman! Si totusi, atat prizonierii, cat si cei care ii tineau acolo, erau oameni...

Vorbesti de "wc-uri cu intimitate zero"...Noi ne intrebam cum puteau sa stea 500 de oameni la coada la doua wc-uri??

Cred ca in primul rand te torturau mirosurile...

Ma intrebam daca ultimul drum nu era considerat ca o salvare!

krisstinna
[28.01.11 09:20:04]
»

Am fost acolo acum multi ani, am vizitat, am fost socata, dar nu as putea descrie nimic din cauza durerii provocate. Citind randurile tale m-am ingrozit din nou, am trait minute de tensiune, parca eram din nou acolo...

Felicitari pentru puterea de a descrie o cruda realitate!

Imi amintesc ca la iesirea din ,,muzeu" era un mic restaurant unde am servit ceva... Mancarea avea mirosul din interiorul lagarului. A fost cumplit!

Felicitari!

cristi_an3000AUTOR REVIEW
[28.01.11 09:51:49]
»

merci pt aprecieri!

@Alina Morar, nu mirosea absolut nimic, nici in blocurile vizitate, nici in camera de gazare (unde erau incineratoarele). doar la intrarea in holul muzeului, unde e casa de schimb valutar si casele de bilete, acolo miroase a dezinfectant, exact ca-ntr-un spital din RO.

@cristinaoranici, n-am vazut niciun restaurant la iesire din muzeu, doar peste drum, langa parcarea de vis-a-vis, unde am lasat masina, acolo erau vreo 2 pizzerii, dar nu am intrat, nici nu stiu daca erau deschise pt ca totul parea cam pustiu pe acolo.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
mirelutza
[28.01.11 11:56:49]
»

Dupa ce am vizitat inchisoarea de la sighet (maramures) am fost tensionata si revoltata cateva zile bune, apoi am simtit cum iubesc si apreciez mai mult Viata. Trebuie sa ajung si la auschwitz-birkenau... Asemenea locatii maturizeaza sufletul cat in 3 vieti... , intelegi ce trebuie apreciat cu adevarat si desertaciunea lucrurilor.

krisstinna
[29.01.11 13:12:52]
»

Am fost acolo acum 25 ani, pe vremea raposatului.

ninaa
[29.01.11 22:54:49]
»

Extrem de dureros numai sa privesti fotografiile, dar sa-ti inchipui ce au putut indura acei oameni. Eu personal nu as putea sa vizitez un lagar de exterminare. Am citit carti, am vazut filme si am auzit povesti de la supravietuitori ai Holocaustului care au avut inspiratia sa se ascunda atunci cand au inceput sa-i deporteze. Am vorbit cu o batrana care a stat ascunsa in sura servitoarei pana la terminarea razboiului si care si-a asteptat cei 72 membri ai familiei inca 5 ani dupa, sperand ca intr-o zi se va intoarce macar unul acasa. Cand a realizat ca erau toti morti a emigrat in Israel. In tara venisera comunistii la putere, alt regim de exterminare...

Privind in urma, este greu de acceptat ca au existat asemenea Monstri cu chipuri de oameni printre noi... Si cand ma gandesc ca toate acestea au fost infaptuite cu binecuvantarea Papei... Ca sa parafrazez un evreu ateu as spune: "Unde era Dumnezeu cand s-au intamplat toate astea? Cum a putut sa permita sa se intample asa ceva? "

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
creivean
[30.01.11 22:00:26]
»

Am mai spus-o: AmFostAcolo şi-mi sunt şi azi, cât se poate de actuale memoriile, ce mi-au rămas după această vizită.

Nu cred că o să mai merg, deoarece sunt convins că n-o să-mi pot convinge fetele să facă o astfel de vizită şi, nici nu le-aş obliga. Totuşi, sentimentul de oripilare cu care rămâi după o vizită acolo este prea mare.

Dar, review-uri ca acesta sunt necesare, pentru a nu uita... ce suntem în stare să facem, noi oamenii... semenilor noştri!!!

L.E. : Eu am văzut şi Birkenau .

TraianS
[30.01.11 22:55:22]
»

fara cuvinte

ceasornicarul
[18.04.11 10:05:05]
»

Impresionant totul, voi ajunge si eu acolo in luna Mai cu toata opozitia sotiei, stiind ororile intamplate acolo refuza sa vada ceea ce niste minti bolnave au putut pune in aplicare pe niste nevinovati, pacat pentru toate ororile acestui cumplit razboi. Ce este si mai grav ca, dupa acest infernal razboi mondial tot n-am invatat ceva si suntem la fel de rai si inumani...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
ceasornicarul
[18.04.11 12:43:10]
»

Apreciez foarte mult la impresiile scrise de tine amanuntele legate de locatiile vizitate, asa am putut intra si eu pe pagina de web a muzeului si dupa cate se pare se poate vizita si pe cont propriu pana in ora 10 am si dupa ora 15 pm, multumesc inca o data pentru detalii.

cristi_an3000AUTOR REVIEW
[18.04.11 12:50:23]
»

da, se poate si gratis, pe cont propriu, doar ca nu beneficiezi de asistenta ghidului. in prima faza nu pare mare lucru, dar dupa terminarea turului m-am bucurat ca am ales varianta cu ghid. ti se aduc pe tava o gramada de informatii pentru care altfel ai avea de cautat mult si poate ca tot nu le-ai gasi atat de complete si bine puse la punct.

ceasornicarul
[18.04.11 12:53:19]
»

ai dreptate, singur mergi pe bajbaite, ghidul te informeaza in detaliu

ceasornicarul
[20.05.11 19:40:25]
»

Descrierea facuta de tine este mai mult decat completa si alte comentarii pe marginea acestui sinistru si blestemat loc sunt de prisos, odata ajuns la Cracovia am decis sa vizitez si acest urat loc, la Birkenau n-am mai ajuns. Camerele in care sunt prezentate obiectele ce apartineau detinutilor sunt foarte greu de descris in cuvinte. Cum oare niste minti bolnave au putut face asa ceva este foarte greu de inteles, sa vezi jucarii, valize, cosuri, rame de ochelari, incaltaminte, obiecte de uz personal,par ce au apartinut unor oameni nevinovati si extrem de brutal reprimati este fara cuvinte...

Singurul lucru pe care am putut sa-l fac pentru a cinsti memoria lor, a fost sa aprind doua candele impreuna cu sotia la zidul mortii, loc in care erau executati o parte a detinutilor.

Se poate vizita si liber muzeul fara taxe si ghid intre orele 8-10 si 15-18, intre orele 10-15 accesul se face doar organizat cu ghizi. Se pot alege grupurile in functie de limba solicitata bineinteles cele de circulatie internationala.

Atasez si cateva poze pe care cu greu am decis sa le fac...

P. S. pot spune ca, a fost un ecou care nu mi-a facut placere sa-l scriu

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
sigcristina
[18.02.12 20:59:49]
»

Felicitari pentru descriere. Noi am fost acolo in noiembrie 2009 si am mers apoi si la Birkenau. Daca la Auschwitz ne-au incearcat o multime de sentimente, cand am ajuns la Birkenau am simtit ca nu mai avem aer. Desi era o zi superba de noiembrie, cand am zarit sinele de cale ferata care aduceau trenurile mortii, sirurile de baraci (multe nici nu mai sunt in picioare) am realizat cat de norocosi suntem ca traim vremurile de acum LIBERI.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
aoadrian
[23.05.12 08:40:39]
»

Pentru cristi an3000

Dumneavoastra spuneti "Falsa afirmatie arbeit macht frei" - sa ne documentam putin inainte de a scrie chestii din acestea. Afirmatia nu a fost inventata de nazisti. Este un vechi proverb german si a fost "dezvoltat" si discutat de Hegel. Ideea este ca omul se elibereaza prin munca de conditia sa (oricare ar fi ea) si poate sa tinda mai sus, sa devina propriul stapan si stapanul naturii.

De asemenea afirmatia sta la baza eticii protestante a muncii. A fost folosita de nazisti nu doar aici, ci inca de la preluarea puterii, atunci cand somajul era in floare si tratatul de la Weimar era "cuiul" din talpa fiecarui german patriot. A capatat notorietate aici, la fel ca si zvastica, spre exemplu. Care a fost si ea folosita de nazisti, dar nu este nici pe departe un simbol care le apartine.

Urmeaza sa merg in Polonia pentru 4 zile si Auschwitz este primul obiective pe lista. Dar mai inainte citim, ne documentam, plecam cu un bagaj de cunostinte. Nu doar din auzite...

Am citit fiecare review si ecou. Chestii utile, pentru care multumesc.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
cristi_an3000AUTOR REVIEW
[23.05.12 09:14:15]
»

@aoadrian: cred ca tu esti cel care nu a citit atent ce am scris. Eu am spus doar Desigur, se intra pe celebra poarta “Arbeit Macht Frei” (falsa afirmatie “Munca te elibereaza”) . Arata-mi unde am scris ca acest slogan a fost inventat de cineva anume sau unde am spus ca a fost sau nu dezvoltat intr-un anumit cadru.

ak-ar de rumÂn †
[13.06.12 22:35:50]
»

AmFostAcolo, la Auschwitz - Birkenau, în 2009, împreună cu familia, noi cei bătrâni, pentru a trăi răul profund, fără sfârșit, creat de oameni, din păcate repetabil, în speranța păstrării unui echilibru în viața alienată pe care o trăim, după 1990, iar cei tineri, copiii de 20 și 18 ani, pentru a înțelege ororile create de minți bolnave, dorința de putere cu orice preț, "soluția finală".

Mersul acolo a fost o rugă de iertare, un martiriu pentru cei ce-au suferit și murit, vinovați și nevinovați.

Pentru a nu uita!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
florentin_dobre
[30.07.12 15:11:23]
»

Buna, ti-am dat un vot pentru puterea de a scrie atat de detaliat despre ororile de care sunt capabili oamenii sa le faca semenilor. Mi-am aruncat un ochi cat sa observ descrierea ordonata si detaliata, dar nu am avut puterea sa citesc pana la capat mai ales din cauza faptului ca nu pot scapa de sentimentul puternic ca aceste lucruri se pot intampla din nou oricand. Ajunge sa te uiti in jurul tau, sa vezi de cata ura sunt capabili oamenii cand e vorba de etnii, religii sau bani si-ti dai seama ca ajunge un singur nebun carismatic sa mobilizeze masele mari contra unui grup de o anumita religie de exemplu si se poate intampla oricand un masacru de proportii mai mici sau mai mari, asemanatoare holocaustului.

Am avut okazia sa merg in acele locuri dar nu am avut taria necesara mai ales ca eram si insarcinata.

E greu sa te gandesti ca vecinul pe langa care treci astazi si va salutati politicos, maine se poate simti indreptatit sa-ti dea in cap tie sau copilului tau, e greu si dureros dar totusi asta e realitatea.

Gresesc?

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
14 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
ak-ar de rumÂn, Alex_Macedo, Alina Morar, anadragusin, aoadrian, catalinalupu, ceasornicarul, florentin_dobre, krisstinna, magdalena, mirelutza, sev7, sigcristina, TraianS
Alte impresii din această RUBRICĂRemember Auschwitz - Birkenau:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.09092903137207 sec
    ecranul dvs: 1 x 1