Parcul Natural Regional Porto Conte, cel cu şapte golfuri

TIPĂREȘTE

În nord-vestul Sardiniei există un ţinut imens care înconjoară golful Porto Conte pe o lungime a ţărmului de 60 km. Este o zonă necontaminată cu superbe deschideri asupra mării, specii unice de plante şi animale, unele pe cale de dispariţie şi un număr mare de vestigii arheologice şi istorice.

Datorită biodiversităţii mediului acest ţinut a intrat în atenţia ecologiştilor şi din 1999 a devenit zonă de protecţie cu numele de Parcul Natural Regional Porto Conte. În 2002 suprafaţa sa a fost extinsă până la Capo Caccia, o stâncă ieşită din Mediterana şi care se ridică la înălţimea de 326m. deasupra nivelului mării.

Aici se găseşte cel mai mare far din Italia construit în 1864 deasupra unei clădiri cu trei etaje. De la Capo Caccia se coboară la Grota lui Neptun pe o scară cu 656 trepte numită Scala del Capriolo.

Noi am vizitat Grota lui Neptun făcând traseul pe mare cu plecare din din portul Alghero. Astăzi Parcul Porto Conte are o suprafaţă de 50000 ha şi se întinde de la Punta del Giglio până la Grotta Verde din Capo Cccia.

Teritoriul parcului este în mare parte plat, plajele a şapte minigolfuleţe alternând cu stânci abrupte şi păduri virgine. Pe bună dreptate celebrul oceanograf Jaques Cousteau a scris că ˝Parcul Natural Porto Conte este unul din cele mai frumoase locuri din Mediterană˝. Parcul are un imens patrimoniu arheologic, în Grotta Verde în care se poate pătrunde numai cu autorizaţie, găsindu-se fosile umane de acum 8000 de ani; pe coastă sunt câteva turnuri nuragice ca cel de la Palmavera şi Sant Imbenia.

Despre cultura nuragică datată între mileniile VI şi IV î. Hr. din care se mai păstrează încă 8000 de turnuri pe teritoriul Sardiniei, vă voi povesti când voi ajunge la unul din cele mai importante, cel de la Santa Antine.

Din epoca romană au rămas podul peste Calich şi vila romana de la Sant Imbenia. În anii 500 Sardinia a devenit ˝frontera de barberia˝ fiind silită să-şi construiască un sistem defensiv de turnuri de observare şi apărare. Dealungul coastei în Parcul Porto Conte mai există şi astăzi câteva turnuri de piatră cu secţiune conică sau cilindrică, unele din ele fiind recent consolidate. Dintre acestea cele mai bine conservate sunt Torre Nuovo pe care l-am văzut de aproape, Torre del Tramariglio, Torre del Bollo Torre del Pegna, Torre del Porticciola, la ele putându-se ajunge cu maşina într-o plimbare de 3-4 ore.

Parcul dispune de indicatoare şi hărţi aşa încât nu e posibil să te rătăceşti. Înafară de straturile succesive de culturi ale căror rămăşiţe se găsesc în acest parc unic, el este şi un patrimoniu unic de mediu.

Există un Centru de educaţie ecologistă care organizează pentru turiştii interesaţi itinerarii ghidate care ajung până la muntele Timidone pe care-l vedeam din hotelul în care am fost cazaţi sau pădurea Prigionette, denumită pe vremuri ˝pădurea de arcă a lui Noe˝. Un ghid bun vă poate conduce să vedeţi herghelii de măgari albi, cerbi lopătari sau cai sălbateci. Cât despre căprioare am avut norocul să le văd în habitatul lor natural. Au fost inventariate 35 specii de animale şi 150 de păsări. În privinţa florei, au fost identificate specii pe cale de dispariţie ca palmierul pitic, căpşunele gigant, florile de broască.

Cei care doresc să exploreze zonele cele mai interesante ale parcului se pot adresa Centrului de educaţie pentru mediu marin şi terestru (CEAMA. T.) din Casa Gioiosa special amenajată pentru documentare şi studiul zonei infoceamat@parcodiportoconte. it şi care vă poate pune la dispoziţie ghizi autorizaţi. Nu cunosc condiţiile de cazare în aceasta dar puteţi locui la Hotel Porto Conte unde am stat şapte nopţi vezi impresii sau în Alghero aflat la o distanţă de 20 km de una din intrările în parc.O altă variantă ar fi campare în parc în campingul de la Torre del Porticiolo.

Pentru noi autocarul a oprit la intrarea din dreptul micuţei localităţi Maristella care are mai puţin de 500 locuitori. De la primii paşi am fost uluiţi de nisipul roşu pe care călcam. Era pulbere de silicaţi amestecată cu hematită. Cărarea ne-a urcat la marginea golfului, acolo de unde puteam observa câteva mini golfuleţe care ne despărţeau de păduri întunecate şi dese întinse până la linia orizontului. Deasemeni pe un promotoriu din faţa noastră trona Torre Nuova, acel turn care făcea parte din lanţul de fortificaţii de apărare a Sardiniei. Cu o înălţime de 10 m Torre Nuova are secţiune cilindrică şi poate fi zărit de la mare depărtare. A fost renovat în 2009 dar nu este deschis publicului pentru vizitare. Priveliştea era ca un décor de teatru.

Cum stăteam noi împietriţi de frumuseţea apusului de soare care dădea o strălucire aparte nisipului roşu, ochii ne-au fost atraşi de o căprioară, apoi de două care păşteau liniştite la liziera pădurii. Nu erau speriate de noi pentru că între noi şi ele era un minigolfuleţ. N-am stat prea mult în parc dar amintirea acelei perfecţiuni nu poate fi uitată.

---

VIZUALIZĂRI: 3574 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI