Hotelul Plesnik: cum reușește o afacere de familie să descuie porțile paradisului

TIPĂREȘTE

Deși unele destinații sunt atât de importante și de impresionante încât nu mai contează condițiile sejurului (confortul, transferul, etc.) totuși, acestea din urmă pot contribui în mod esențial la satisfacția turistului și la eficiența unei călătorii. Și cum ar putea fi altfel, din moment ce o unitate de cazare oferă tot ce ar putea dori un călător (și cu posibilitatea de alegere, evident) la un preț foarte bun? ... (Spun asta pentru că, după ce am revenit, am verificat prețurile pe site-ul hotelului Plesnik și sunt competitive: raportul calitate-preț a fost foarte bun, chiar dacă în cazul nostru nu a fost un sejur individual.)

Așadar, cum spuneam, prima impresie asupra hotelului este înșelătoare: este un hotel mic, care (din câte ni s-a povestit) a început și s-a dezvoltat ca o afacere de familie. Așadar, clădirea nu este prea mare (trei etaje, în total 29 de camere) și degajă, de la bun început, o atmosferă caldă și primitoare. Hotelul are o extensie în curte, Vila Palenk, de care este legat printr-un pasaj cu acoperiș de lemn. Pentru că s-a lucrat și în centrul de conferințe al acestei vile, pot să spun că Vila Palenk este mai rustică, în timp ce mobilierul și decorațiunile din hotelul central sunt mai tradiționale (cu inspirație de început de secol XX). Cu privire la mobilier, mi-au plăcut tapiseriile, culorile calde și confortul deosebit (patul fără cusur, un fotoliu mic la geam pentru citit sau scris, veioze cu lumină plăcută și plasate potrivit). Aici se cuvine menționat că nu toate camerele au aceeași mărime și formă, și nici același mobilier. Spre exemplu, un coleg a avut o cameră aproape dublă comparativ cu a mea și o canapea adițională cu masă unde se putea face un joc de societate (dar nu am avut timp :) ). Celălalt coleg a avut o cameră și mai mare la ultimul etaj, din câte a povestit, cu două canapele adiționale. Celelalte membre din echipa noastră din România, de genul feminin, au concluzionat că a fost o discriminare pe față, băieții primind camerele cele mai bune :) ).

Lăsând glumele de-o parte, și camerele obișnuite au o mărime adecvată - iar peisajul nu prea îl lasă pe călător în cameră (presupun că doar o ploaie măruntă l-ar putea ține acolo :) ). Dar dacă totuși ar trebui să stea în hotel, camera se plasează la nivelul de patru stele: există halate de baie, uscător de păr și papuci, precum și pături în plus la nevoie. În baie, materialele sunt de calitate și din belșug, iar alte elemente (trusă de cusut, servicii de spălătorie) se pot cere de la recepție. Minibarul este plin de la început cu de toate (admițând că s-ar mai putea consuma ceva după mesele acelea bogate…), iar apa de la chiuvetă este potabilă. Un alt element care mi-a creat o impresie pozitivă a fost cordonul de SOS din baie – un element pe care l-am văzut în puține locuri. În fine, hotelul nu făcea deloc economie la căldură și la apă caldă, lucru binevenit pentru că noaptea temperatura ajungea spre punctul de îngheț… termometrul din fața hotelului arăta 5 grade la 7,30, când ieșeam pentru plimbarea de dimineață.

Singurul aspect ușor negativ pe care l-am identificat a fost că, datorită mărimii, camerele erau foarte aproape de terasa hotelului și, dacă se lăsa cu chef (cum s-a lăsat în cazul proiectului nostru în ultima seară :) ) cei care voiau să doarmă la o oră normală nu prea ar fi reușit. Grupul nostru a optat pentru o altă activitate în seara respectivă, așa că nu am avut de suferit.

Facilitățile oferite de hotel. Am spus mai sus că hotelul sprijină o varietate de activități: se oferă palete de badminton, mingi de fotbal/volei, ore de călărie (probabil cu poneii de la ferma vecină), patine și biciclete de închiriat - iar în față am văzut o terasă în aer liber cu grill, ca zonă de picnic.

Centrul de wellness. Hotelul oferă o piscină outdoor (în funcțiune săptămâna trecută) destul de mică, dar cu o vedere frumoasă la munți, și o piscină indoor. Cea indoor, nici ea prea mare, avea și jacuzzi, care era activ până la ora 20,00; în aceeași zonă de subsol erau disponibile mai multe tipuri de saună (colegii mei au încercat sauna bio și au spus că le-a plăcut) și un serviciu de masaj (contra cost și destul de scump, 38 de euro ora).

Mesele. În afară de prima seară, în care am primit o cină a la carte (supă de pasăre cu fidea, ciulama de pui cu legume și o prăjitură cu blat de biscuiți), mâncarea a fost în sistem bufet și de bună calitate (chiar dacă nu exista o varietate ca la marile hoteluri). Dimineața, erau disponibile o serie de mezeluri (salam uscat, șuncă etc.), o cantitate mică de brânzeturi ecologice foarte gustoase (emmentaler, cașcaval afumat, un fel de telemea cu ardei/chimen), omletă/ouă fierte, sortimente de iaurturi și brânză dulce, cereale cu lapte și o varietate de dulcețuri home-made, precum și croissante sau fructe (pentru adepții unui mic-dejun light). La prânz și seara, erau două feluri de supă (una cremă și una cu carne) și, la felul doi, un fel de carne cu sos (curcan sau pui sau porc) versus un fel de pește (cod sau păstrăv sau somon) înăbușite sau la grătar, cu minim 3 alternative pentru garnituri, plus aperitive (dovlecei pane sau somon cu rucola, de exemplu). La desert erau întotdeauna compot și o prăjitură light cu cremă/frișcă – plus cafea, suc, apă etc. Vinul și băutura adițională se puteau comanda și se treceau în contul camerei (vin la pahar, la carafă sau la sticlă, la prețuri normale – 1,4 euro un pahar de vin, 14 euro o carafă de 1l de vinul casei, sau 15-25 de euro o sticlă de vin). Și am uitat să menționez, ca parte din meniu, pâinea foarte gustoasă, proaspăt coaptă în bucătăria lor, în minim patru sortimente (cu semințe, măsline, secară/neagră și albă).

Centrul de conferințe. Am lăsat la sfârșit acest paragraf pentru că probabil nu toată lumea va ajunge acolo ca să lucreze :). Centrele de workshop sunt micuțe, nu este un hotel potrivit pentru o mare conferință - însă, pentru maxim 40 de participanți, cum a fost în cazul nostru, există spațiu de cazare, iar centrele de lucru sunt potrivite ca mărime. Unul dintre centre este jos, lângă recepție și terasa hotelului (așa că unul din grupurile de lucru a profitat și a lucrat în aer liber, evident fiind cam perturbați de aerul tare de munte :) ), iar celălalt este vis-a-vis, la vila Palenk (aici spațiile sunt puțin mai mari, înalte și oferă vedere doar spre cascada Palenk).

Un ultim detaliu (și dezavantaj) se referă la drumul până aici: nu există zbor direct Ljubljana, și se poate face doar cu escală (o alternativă la Ljubliana este Klagenfurt, însă acolo am găsit și mai puține zboruri), iar pentru Ljubljana – Plesnik se poate închiria un shuttle cu prețul de 18 euro/călător (în cazul nostru, am fost șase călători). Prețul și orarul cele mai acceptabile pentru un zbor cu escală la Belgrad le-a avut o companie aviatică dintr-o țară vecină, numai că s-au dovedit foarte neserioși la întoarcere. Respectiv, lipsă avion din Ljubljana, plecare întârziată cu două ore și jumătate, pierdut celălalt avion – care era tot al lor... în consecință, doisprezece călători au fost redirecționați prin Viena cu o companie aviatică austriacă. Cu neplăcerile de rigoare, oboseală și stres, și opt ore pierdute în plus... însă, revenind la tonul inițial al articolului, “Am fost acolo”, într-un colț de paradis, și ne-a plăcut tare mult!...

---

VIZUALIZĂRI: 1872 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI