Pasha Beach - desfătare și trădare. Chestii turcești

TIPĂREȘTE

Acest regim trebuie abolit! Chiar de mâine.

Despre regimul “all inclusive” este vorba.

Pentru că în ianuarie ajunsem la dimensiuni neînchipuite și în ciuda eforturilor creșteam lună de lună în greutate m-am speriat. Și am hotărât să fac ceva să stopez această evoluție nefastă.

Tot în ianuarie încep de obicei să îmi fac planurile de concediu (și rezervările). După ce am abandonat Portugalia (nu prea încăpea în buget) și Grecia (toți partenerii mei de drum s-au revoltat – tot Grecia?). Cum au trecut 5 ani de la ultima incursiune în Turcia am acceptat (credeți că aveam de ales?).

Ei au acceptat condiția pe care o pun de fiecare data – cel puțin două locații. Cum acum câțiva ani am ales Kusadasi și Bodrum acum am hotărât Marmaris și Fethyie (și apoi Istanbul ).

Apoi dă-i, caută hoteluri. Eu sunt adeptul demipensiunii dar însoțitorii mei doreau all inclusive. Așa că am negociat: jumătate din timp all inclusive. Eu nu sunt adeptul all-inclusive-ului din fire pentru că te leagă oarecum de glie. Nu obligatoriu, și eu care mă hotărâsem să slăbesc… Norocul a fost că până la concediu am slăbit aproape 25 kg.

E al treilea all inclusive. Primul a fost la Ephesia Kusadasi acum 5 ani, al doilea (acum vreo 3 ani) la Roda Garden Village în Corfu (care merită povestit, sper să reușesc vreodată). Două all inclusive-uri complet diferite.

Așa că sunt un novice în all inclusive, drept pentru care cer scuze experților dacă mă aflu în contrast cu părerile lor.

Cum am ajuns la hotel ne-a fost indicat un loc de parcare. Deși parcarea era plină în permanență am avut totuși loc de parcare pe toată perioada sejurului (cu toate că am ieșit cu mașina 5 din cele 7 zile). La recepție am fost întâmpinați frumos. Ni s-a propus un apartament motivând că nu au cum să ne dea camere una lângă alta (normal, doar am făcut rezervarea cu 5 luni în urmă). Circumspect de felul meu am cerut să văd apartamentul înainte și bine am făcut. Chiar dacă erau camere destul de mari era o singură toaletă în prima cameră. Cealată era despărțită de prima printr-un glazvant. Apartamentul era în deja celebrul corp A. Am refuzat apartametul așa că am primit o cameră în corpul B una la etajul 1 și una la etajul 5. În sfârșit nu am încercat să îmi creez probleme din acest motiv. De abia a început sejurul, nu avea sens să îmi fac draci. Ulterior am aflat chiar că am fost norocoși. Hotelul era într-adevăr arhiplin. Unii au fost nevoiți să se cazeze pentru o noapte la Grand Pașa Beach (chiar dacă de 5* este neplăcut să te muți de la un hotel la altul).

Imediat ce ne-am cazat ne-am dus în cameră, nici nu am descărcat bagajele și ne-am dus la masă. Era 15:15 și vroiam să prindem după drum ceva de mâncare. Cum puteam beneficia de snack service până la 16:00 (ne-au anunțat și la recepție). Acolo un mic recital de masă „după masă”. Hamburgeri, cartofi prăjiți, carne de kebab, legume și tot ceea ce trebuie pentru un kebab delicios. Și altele...

După ce am mâncat și am băut o bere (Efes) și apoi ne-am dus în cameră. Camera foarte frumoasă, destul de mare, nimic de reproșat. Balconul măricel, dotat cu scaune și masă era cu fața spre munte cu un peisaj plăcut. Televizor LCD măricel în cameră, frigider, paturi moi și condiții foarte bune din punctul de vedere al cazării. În frigider aveai câte o sticlă cu apă (0,5l) ca bonus la intrarea în cameră. E adevărat că nu prea am folosit televizorul (eram terminați după o zi întreagă de plajă, umblat, mâncat, umblat, plajă, umblat). Paturile erau indiferent de cameră unul dublu și unul simplu. Poate acesta era unul din motivele pentru care (promoțional ce-i drept) 3 persoane erau la același preț cu 2. Baia curată, destul de frumoasă, prosoape curate, nimic de reproșat. Poate că la capitolul curățenie stăteam mai prost decât la partenerii noștri de drum de la etajul 1. Femeile de serviciu de la etajul 5 erau un pic ma obosite, cine știe urcau pe scări. Pe de altă parte nici acasă nu schimbăm așternuturile mai des de 3-4 zile... Per ansamblu a fost însă foarte bine.

Hotelul este convenabil situat chiar pe malul mării (pe o parte) și pe strada principală (pe de altă parte). Plaja este una destul de bună, șezlongurile și umbrelele sunt incluse în preț. Poți lua tot ce-ți dorești de la bar dar pentru plajă trebuie ca paharele să fie de plastic. Chiar am avut o discuție pe această temă cu bodyguardul. Primisem de la bar o tavă cu pahare de sticlă și pe plajă mi-au spus că nu am voie. Eu i-am explicat omului că are dreptate însă barmanul m-a văzut că sunt în slip așa că ar fi trebuit să mă servească în pahare de plastic. Dar cum omul avea dreptate m-am întors și am transferat băuturile în pahare de plastic. Repet, măsura mi s-a părut corectă – în cazul în care un pahar de sticlă se sparge pe plajă atunci există un pericol destul de mare de rănire pentru oaspeții hotelului.

Intrarea în apă era destul de bună însă existau și pietre. Trebuia un pic de atenție dar cu siguranță nu se impuneau papuci de apă. Exista și un ponton de pe care te puteai arunca direct în apă. Cel mai incomozi erau peștii care te pișcau de picioare. Acesta este un fenomen pe care l-am descoperit pentru prima dată acum 3 ani în Grecia la Gerakina Beach. Până atunci deși mai fusesem în Marea Egee (în Halkidiki sau Bodrum/Kusadasi) dar nu am întâlnit acest fenomen. Dar de acum 3 ani am întâlnit fenomenul peștilor „pișcători’’ și în Thassos și acum în Marmaris (și apoi în Fethyie). De data asta am avut dovada și din partea unor compatrioți întâlniți la fața locului. Mie mi se pare un fenomen îngrijorător însă nu am mai văzut astfel de comentarii.

Apropo de compatrioți. Din comentariul de aici reiese că nu am resentimente față de compatrioți ba dimpotrivă. Excepție fac cei ce ne fac de râs peste tot în lume. Așa cum un grup de turiști (de pe lângă Galați sau Brăila – nu am reținut exact) s-au îmbătat (deh – băutură era din belșug la bar) și au început să facă „show” pe plajă. Închid paranteza aici fiindcă nu îmi face plăcere să duc mai departe acest subiect. Totuși este vorba despre o excepție.

De pe plajă poți alege și destule atracții acvatice. Cele care presupun mai multe persoane nu erau accesibile căci ar fi trebuit să găsești „gașcă” pentru a le putea utiliza. Practic ar fi trebuit să găsești tu numărul minim de participanți. Așa ca bonus...

De aceea am hotărît (nu cu ușurință) să „ne dăm” cu FlyFish. Văzusem pe câțiva care se dau și consideram că sunt cel puțin nesănătoși. Dar nevoia de adrenalina a depășit cu mult rațiunea.

Așa că am hotărît că o voi face (trebuie să recunosc că fata mea mă tot bătea la cap – hai tatiiiiiiiiii!!!). Tremurând m-am lăsat „legat” de porcăria aia gonflabilă și am pornit. Să vezi cum era să zbori pur și simplu. Iar nebunul ăla forja din ce în ce mai tare. La un moment dat „peștele zburător’’ s-a dezechilibrat și ne-am dus foarte mult într-o parte. Normal, oarecum, din cauza diferenței de greutate. Ne-am dat și un pic cap în genunchi dar am reușit să ne ținem. A fost momentul cel mai greu. Este o experiență interesantă pe care nu o regret totuși (dar nici nu cred că o voi repeta).

Recunosc, nu înțeleg cum de sunt persoane care spun, aici pe forum, că mâncarea era proastă sau de neajuns. Nu sunt adeptul discuțiilor pe baza gusturilor dar aici chiar cred că este exagerare. Sau dacă e așa încep să înțeleg vânătoarea U. A. I. din Antalya (chiar dacă pe mine mă depășește). Încerc să redau din memorie (deși la câte opțiuni erau, nu cred că aș fi putut face asta nici măcar în ziua respectivă).

Eventual poate cineva contesta gustul sau modul de preparare sau orice altceva dar nu varietatea și belșugul. Nu degeaba am pornit cu titlul de mai sus. Spuneam că nu sunt un expert al all inclusive-ului dar nici un novice al realității.

Micul dejun era fenomenal. Numai dacă ne referim la brânzeturi erau vreo 12 tipuri dimineață de diminineață. Brânză de vacă, capră, oaie, cașuri și cașcavaluri. Mai poți spune că mânncarea era nediversfificată. Chiar dacă, recunosc, doar vreo 3-4 feluri din cele „x” îmi plăceau la gust gama era extrem de variată. Plus o grămadă de alte opțiuni. Acum recunosc mezulurile turcești/grecești/bulgărești nu mă încântă – dar erau. Legume o grămadă și nu lipseau nici mâncărurile calde: ouă fierte, ochiuri, cârnăciori, cremwurști, etc (bineînțeles nu de porc). Apoi stația de omletă: trebuia doar să spui cu ce vrei – brânză, șuncă, ceapă, roșii, etc. Trebuia doar să spui cu ce îți dorești să fie.

La prânz și seara era deja festival. Două tipuri de ciorbe/supe-creme. E advărat că nu toate foarte bune, dar la un moment dat am prins o supă-ciorbă de cuș-cuș. Acrită cu lămâie și folosind o parte din cele 40 de tipuri de condimente aflate în imediata apropiere a făcut-o să fie dumnezeiască. Feluri de mâncare extrem de variate cu și fără carne (pui, vacă, oaie, pește), salate diverse. O spun cu maximum de sinceritate, nu puteam nu să gust din fiecare – ar fi fost absurd – dar de cele mai multe ori nici nu aveam răbdarea să le vizionez pe toate. Despre desert nu pot spune foarte multe căci am încercat pe cât posibil să îl evit. Totuși din povestirile comesenilor erau multe feluri, dar gustul era asemănător „pe grupe” de produse. Pe de altă parte pot spune cu tărie că oferta de fructe era demențială: aș începe cu smochinele, apoi pepene, portocale, struguri, piersici, etc. Am făcut cură de smochine proaspete în adevărul sens al cuvântului.

Seara beneficiai de toate cele de mai sus + o stație de preparat pește prospăt (deși într-o seară s-a dovedit a nu fi chiar așa), o stație de paste și mâncare tip chinezească și una cu diverse; carne de kebab, chiftele turcești, etc.

Joia (așa cum am experimentat) se organizează seara festivă. Care pe lângă toate cele de mai sus îți oferă ocazia de a te bucura de produse „și mai tradiționale” turcești, indiferent că vorbim de baclava, kebap sau „plăcinte” turcești preparate tradițional de o ‚mamaie’ cel puțin la fel de tradițională.

Aici trebuie spus că la aceste ‚stații” de obicei „se organiza” o coadă, însă vina în mare parte era a oaspeților. Dorința de integrare în absolut se transforma în integrare la coadă. Cu puțină răbdare însă puteai trece de acest ritual care nu era neapărat românesc, contrar celor ce se spun despre noi. Ba dimpotrivă. Cred că ar fi cazul ca din când în când să ne considerăm.

De băuturi nu te puteai plânge, indiferent dacă vorbim de cele alcoolice sau nealcoolice. Bere, vin, băuturi tari locale ‚asemănătoare” cu whisky, brandy, rom, raki (băutura tradițională turcească – se aseamănă în anumită măsură cu ouzo, pati, mastică, etc). De asemenea băuturi nealcoolice destul de variate dar nu de cea mai bună calitate. Puteai să-l rogi pe unul din barmani să facă și cocktail alcoolic sau nealcoolic. Dacă puneai ceva și în „tips box” aveai șanse (nu obligatoriu) să arate și foarte bine. Sigur foloseam și eu această cutie, mai ales de când am aflat că o întâlnești cel puțin la fel de des chiar și în Regatul Unit.

Divertismentul era jalnic. Aici nu am semne de întrebare și o recunosc cât se poate de deschis. Pe de altă parte nici nu au fost multe ocazii în care să întâlnesc spectacole de bună calitate la nivelul hotelurilor. Îmi aduc aminte de un spectacol extraordinar la Ephesia Beach în Kusadasi (când am văzut un spectacol tradițional turcesc de o calitate extraordinară care a depășit cu mult condiția belly-dance-ului) și eventual un spectacol de muzică și dans grecesc la Gerakina Beach sau un spectacol Flamenco bunicel la un hotel din Santa Susana. Recunosc că aveam pretenții mult mai mari de la un hotel de mărimea Pasha Beach dar pretențiile mele s-au risipit rapid. Nu numai că spectacolul a fost îndoielnic, de proastă calitate dar era prestat și cu lipsă de talent. Plus temele erau pe măsură: miss Pasha Beach cu cei 3 bărbați din trupă sau spectacol de Belly Dance cu aceeași distribuție uimitoare. Tot ei organizau și mini disco pentru copii. Mie mi-ar fi fost frică să-i las pe mâna lor. Când am văzut pe unul/una dintre ei urcându-se cu fusta mini pe scuter am început să spun că hotelul este unul cu accente gay. Cele 2 lesbiene pe care le întâlneam obsesiv pe plajă mi-au confirmat această impresie. Dar nu o luați în seamă – este o elucubrație.

Piscina este mare dar după gustul nostru conținea cam mult clor. De acord, știu, apa din piscină nu se gustă dar nu la asta mă refeream. Exista și un tobogan dar orele de funcționare erau 10:00-12:00 și 14:00-16:00 ore la care noi eram plecați hai-hui (și chiar dacă eram loco sunt orele de maximă radiație pe care le evităm). Apoi trebuie să recunosc: dacă mă duc la mare prefer să fac baie în mare nu în piscină. Chiar dacă piscina este foarte mare :).

Internetul era groaznic. Era wi-fi disponibil în holul hotelului (la recepție) și în lobby bar (doar în corpul B). Însă calitatea a fost cea mai slabă întâlnită în toate cazările de anul acesta (5). Trebuia să te mulțumești dacă puteai să faci browsing. Nu vorbesc de upload și download – nicio șansă. Dacă mai intra și câte un mail...

Recunosc – acccesul la internet a fost cea mai mare dezamăgire a mea.

---

VIZUALIZĂRI: 4891 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI