Lacurile Plitvice - și în Rai se stă la coadă

TIPĂREȘTE

Nu puteam să petrecm concediul în Croația și să nu vizităm lacurile Plitvice. Ne-am pornit dis-de-dimineață din Zadar spre lacuri. Distața este de aproximativ 135 de kilometri, drumul foarte bun (DN1 al lor) cu peisaje superbe. Am ajuns pe la 9:30 ora locală. Am parcat mașina într-una din parcările amenajate, apoi am pornit spre marile lacuri.

Întrarea în parcul Plitvice se poate face prin două porți, una aflată pe la mijlocul lacurilor, denumită Porta 2, sau pe cealată, denumită Poarta 1 aflată în partea inferioară a lacurilor. Noi am ales Poarta 1 pentru că am vrut să pornim de la un capăt vizita noastră, nu de la mijloc. Parcarea costă 7 kuna/oră. Parcarile de la Poarta 1 sunt imense (probabil și cele de la Poarta 2), dar cu greu am găsit un loc liber.

Din parcare am pornit spre casa de bilete, aici a apărut prima surpriză, era o coadă de câteva sute de metri.

Până să ajngem la casa de bilete am petrecut la coadă cam 45 minute (m-am uitat la ora de pe fotografi). Am cumpăart biletele, în lunile iulie și august au cel mai mare preț, 180 kuna/persoană cam 110 lei. În alte perioade ale anului intrarea e mult mai ieftină, de la 1 ianuarie – 31 martie și 1 noiembrei – 31 decembrie prețul este de 55 kuna (33 lei), iar în perioada 1 aprilie – 30 iunie și 1 septembrie -31 octombrie prețul este de 110 kuna (66 lei). Elevii, studenții, grupurile au diferite reduceri de prețuri.

O dată plătite biletele pot spune că am pătruns într-un mic paradis. Parcul Național Plitvice este cel mai mare parc național din Croația. A fost înfințat în anul 1949, iar din anul 1979 face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Parcul are în componeță 16 lacuri de diferite mărimi care ocupă o suprafață de 296 km2.

Cum am făcut câțiva pași în interior ne-au și apărut în fața lacuri și cascade. Locurile de la această intrare se numes inferioare. Mulțime era încântată, majoritatea cu gura căscată, ne minunam de ce vedeam în fața ochilor. Noi eram undeva sus, iar jos se întindeau lacurile dar și marea cascadă. Am coborât serpentinele și am ajuns la primul lac de culoarea turcoazului.

Primul lac pe care l-am văzut se numește Novakovica brod. Este un lac mic cu o suprafață de 0,4 hectare și care are o adâncime de 5 metri. În traducere numele lacului înseamnă Trecerea lui Novakovic. Majoritatea lacurilor de aici au primit denumirea după o legendă. Legenda lacului Novakovica broad este următoarea: un haiduc pe nume Novakovic a fost aruncat de pe calul său în acest lac, iar de atunci ceilalți haiduci au dat numele lacului după cel pățit.

În imediata apropiere se află Marea Cascadă sau Veliki Slap. Apa cade de la o înălțime de 78 de metri și ne oferă o imagine superbă. Toată lumea căuta să prindă cele mai bune cadre pentru a putea arăta prietenilor ce pierd dacă nu vin să viziteze lacurile. La întoarcerea spre mașină, cam toată lumea era obosită și fără putere. Ne-am nimerit în apropierea unor turiști francezi, care probabil au intrat în parc pe Poarta 2, era o liniște aproape de mormânt se auzeau doar târâitul picioarelor, în aceea liniște, urcam serpentinele spre ieșire, atunci o fată din grupul francezilor și-a întors capul și a văzut Marea Cascadă și atunci a început să strige la colegii ei ”... le cascade, le cascade... ” până nu s-a întors toată lumea nu s-a oprit din strigat, majoritatea au început să râdă de ”disperarea” fetei de a le arăta cascada colegilor ei.

Trecerea dintre lacuri se face pe podețe din lemn, în apă, peștii se bucură de mâncarea aruncată de unii turiști. Trecem de la un lac la altul fiind încântați de ce vedem. Ajungem la lacul denumit Govanovac nume dat după un țăran care a ascuns o mică comoară pe fundul lacului. Dacă doriți să găsiți comoară să știți că lacul are 10 metri adâncime iar suprafața lui este de 1 hectar.

Pași ne duc la alt lac, cel mai mare văzut până acum, poartă numele Milanovac, lacul Milano pe limba noastră. Are o suprafață de 3 hectare și o adâncime de 19 metri. De la baza lacului se urcă puțin spre celelalte lacuri, acest urcuș ne aduce în fața ochilor o mică cascadă care trece peste niște mușchii și alimentează lacul. Priveliștea este de vis.

Ajungem la o răscruce de drumuri, unul nu știu unde duce, noi am virat la dreapta și am ajuns într-o poiană mare unde sunt câteva restaurante, fast food-uri și mese din lemn unde puteți lua prânzul, lucru pe care l-am făcut și noi. Tot aici există și toaletă. Poiana se află pe malul celui mai mare lac din parc, Lacul Kozjak – sau lacul caprei pe limba noastră. Lacul are o suprafață de 82 hectare, este navigabil. Adâncimea maximă este de 47 metri. De aici se plecă cu vaporul spre celelalte lacuri.

Pentru a putea lua un vaporaș a trebuit să stăm la coadă cel puțin jumătate de oră, deși naveta este făcută de 3 vaporașe în care încap cam 150 de persoane. Ne-am îmbarcat și noi pe unul dintre ele și am avut norocul de a prinde locurile din față astfel am putut admira priveliștea fără a avea în față ceva. Durata plutirii pe lac a durat cam 10 minute. Am ajuns la debarcader, de aici pentru a ne continua vizita a trebuit să ne îmbarcăm pe un alt vaporaș, la acesta nu a trebuit să așteptăm pentru că cursa este scurtă de maxim 300 de metri. Am coborât din vaporaș și am pornit la drum, eram la Poarta 2. Era trecut de miezul zilei, era cam ora 13:30 și mai aveam de văzut atâtea. Atunci am hotărât să luam trenulețul până la capătul superior al lacurilor iar de acolo să venim pe jos și să vedem lacurile. Lucru pe care l-am și făcut.

Trenulețul este format din două vagonete tractate de un tractor. Ne-a dus vreo 10 minute până la partea superioară a lacurilor. Am coborât din tractor și am pornit la pas să vedem și lacurile superiaore. Cel mai mare lac din acestă parte este lacul Proscanska. Are o suprafață de 68 hectare și o adâncime medie de 37 metri. Este lacul care delimitează parcul de grădinile sătenilor. Este imens cu apă cristalină. Nu de multe ori din cauza căldurii de afară mă bătea gândul să mă fac că alunc în apă pentru a mă răcorii.

Alt lac care ne-a ieșt în cale poartă numele Ciginovac sau lacul țiganului, nume dat de faptul că un țigan s-a înecat în lac. Cum să nu se înece omul când lacul are o adâncime 11 metri și o suprafață de 8 hectare. Apa este de același verde clar și limpede. Pe fundul lacurilor se văd copaci căzuți dar care nu au putrezit ci s-au conservat. Pe lângă peștii care înotau în voie pe lacuri se pot vedea rațe sălbatice care trăiesc într-o atmosferă deplină cu peștii.

Din poze văd că următorul lac poartă numele Batinovac un lac nu prea mare doar de vreo 2 hectare și cu o adâncime de 6 metri. Apa este limpede ca și cristalul. Pe podețele din lemn traversăm lacul și ajungem la un blocaj. Un semn mare ne anuța că nu mai putem merge în față, pentru că au fost alunecări de teren, așa că a tebuit să facem cale întoarsă și să pornim pe o altă cărare. Trecem și un podeț peste o mică cascadă. Cam toate cascadele mici sunt spectaculoase pentru că trec peste mușchi de copac.

Ajungem la lacul Golovac. Este destul de mare, are o suprafață de 13 hectare și o adâncime de 25 de metri. Dar nu aceste caracteristici îl fac celebru ci cascada (cascadele) care îl alimentează. Cascada poartă același nume, Galovac, iar apa cade de la o înălțime de 25 de metri. Spectacolul oferit de aceste căderi de apă este grandios. Toate blițurile sunt ațintite spre cascadă

Eram sleiți de puteri, dar am continuat drumul din lac în lac, nu în puț. Nu știu dacă am vizitat toate cele 16 lacuri din Parcul național Plitvice dar am vizitat cel puțin 10 din ele. Când am ajuns cu vaporul traversând lacul Kozjac puteam să nu luăm celălalt vapor ci să pornim pe poteci spre lacuri. Noi acum am venit pe acel drum și ne îndreptam spre punctul de îmbarcare.

Nu pot să vă spun ce am simțit când am văzut că ajungem din urmă o coadă imensă. Era la îmbarcarea pe vapor. Cred că am stat cel puțin o oră la aceea coadă. Cred că coada avea o lungime de 500-600 metri. Cand mai aveam vreo 150-200 de metri și puteam vedea pontonul, am văzut că la traseul scurt nu prea statea nimeni, (adică cei care doreau să iasă din parc pe Poarta2) și atunci am decis să plecăm cu vaporul 2 (traseul scurt). Am trecut pe lângă coadă și ne-am urcat pe vapor, am trecut lacul apoi am pornit la pas, drumul era mai lung, dar decât să așteptăm la coadă încă vreo jumătate de oră mai bine mai facem un efort.

Într-un târziu am ajuns la Poarta 1 și de acolo la mașină. În total de când ne-am pus la coadă pentru a cumpăra biletele de intrare până când am părăsit parcul, au trecut 8 ore. Din aceste 8 ore vreo 3 ore am stat la cozi. Primul lucru pe care l-am făcut la ieșirea din parc am cumpărat o sticlă de apă pentru că rezevele noastre s-au terminat de mult și eram însetați.

Ca și recomandări vă spun următoarele: parcul este foarte frumos și merită vizitat. Ca să evitați cozile, nu mergeți în luna august, înarmațivă cu răbdare, luați cu voi cam 2-2,5 litri de apă de persoană. Masa o puteți servi de la restaurantele din interiorul parcului dar e bine să aveți o mică gustare la voi. Folosiți vaporașele și trenulețele pentru a scurta distanțele dintre lacuri.

Toate cele bune.

---

VIZUALIZĂRI: 7421 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI