Din nou în lumea de basm a Parcului Natural Plitvice

TIPĂREȘTE

Una din destinaţiile turistice din ce în ce mai vizitată şi apreciată de turişti în ultimul timp este Croaţia. Şi asta datorită perlelor de oraşe si staţiuni ce se inşiră pe coasta dalmată sau de-a lungul multelor sale insule. Dubrovnik, Makarska, Split, Trogir, sunt numai câteva din reprezentantele de seamă din sud-estul Croaţiei supraaglomerate în sezonul estival.

Şi dacă litoralul dalmat a devenit deja o destinaţie favorită in agenda majorităţii oamenilor pasionaţi de călătorii, Parcul Natural Lacurile Plitvice se afirmă, din ce in ce mai mult drept una dintre marile atracţii turistice din Croaţia.

Iar dacă vă intrebaţi de ce peste un million de oameni vin la Plitvice in fiecare an din toate colţurile lumii, nu aveţi decât să vă urcaţi în maşină, să poposiţi aici măcar pentru o zi şi vă veţi răspunde singuri la întrebare.

Parcul Naţional Lacurile Plitvice (Plitvicka Jezera pe pliantele turistice) este unul din acele locuri despre care se povesteşte la superlativ şi cu riscul de a nu fi în asentimentul tuturor, am să o fac şi eu în aceeaşi manieră.

Este un loc de o frumuseţe aparte, în care tot ce a oferit cu atâta dărnicie natura a fost pus în valoare de acest brav popor croat prin amenajări care să satisfacă şi pe cel mai mofturos turist.

Mergând pe pontoanele de la Plitvice ai impresia că faci parte din peisaj atât de bine este gândită amplasarea podurilor infipte pe piloni in apa lacurilor.

Podeţele de lemn, care te conduc în cele mai sălbatice locuri ale parcului, par atât de naturale, atât de bine poziţionate, încât nimic nu pare să tulbure habitaclul acestor locuri.

Nimic nu poate fi mai reconfortant şi mai frumos pentru un călător decât un sejur pe aceste meleaguri. Şi când afirm acest lucru, mă refer în mod special la cei îndrăgostiţi de natură, la cei care au ca pasiune mersul pe jos pe cărări de pădure şi în mijlocul unor peisaje în care verdele este la el acasă.

Am vizitat de 2 ori parcul (2012-2013) si de fiecare dată am rămas impresionat de frumuseţea acestui tărâm de basm. Este de notorietate (şi de înţeles până la urmă) că agenţiile turistic ataşează reclamelor acele poze care să atragă, să “ia faţa”, în dorinţa lor de a avea cât mai mulţi clienţi. Şi de multe ori realitatea de la faţa locului s-a dovedit a nu fi cea arătată în poze.

Ei bine, la Plitvice ceea ce am văzut în poze am găsit şi la faţa locului. Ceea ce părea ireal în pozele turistice, am trăit cu adevărat încă de la primii paşi, pe care i-am făcut pe poteca amenajată la intrarea în imperiul miraculos al lacurilor si al apelor de la Plitvice.

Odată ce pătrunzi in interiorul parcului simţi că păşeşti pe un tărâm de poveste cât mai aproape de Creator si de creaţia sa perfectă, Natura.

Un parc multietajat cu o salbă de 16 lacuri, care îşi schimbă culoarea în funcţie de anotimp, de razele soarelui sau cantitatea de minerale depuse pe fund. Datorită depunerilor de calcar şi a apele repezi ce se revarsă prin zeci de cascade în aceste lacuri, au un colorit diferit, de la turcoaz la verde smarald sau albastru ca cerul.

Limpezimea apelor este una nemaintâlnită, bancuri de peşti şi răţuşte vin aproape de malul lacurilor şi “cerşesc” firimiturile rămase de la mesele frugale ale turiştilor.

Este greu de descris în cuvinte frumuseţea acestui parc şi cred că nici pozele nu reuşesc să redea perfect armonia de culori existentă aici. Nu ne rămâne decât să constatăm la faţa locului şi să vedem cu ochii nostri acest loc binecuvântat de Dumnezeu

Şi încă ceva care trebuie remarcat în acest parc. Aici nu o să vedeţi aruncate pe jos hîrtii, peturi sau mucuri de ţigară. Ce-i drept de-a lungul traseului sunt amenajate coşuri de gunoi, am văzut şi paznici care supravegheau ordinea în parc, dar se cuvine să remarcăm şi calitatea turiştilor care vizitează acest colţ de paradis.

Detaliile tehnice ale vizitării parcului.

Parcul are două intrări principale, numerotate astfel pe panourile din interiorul rezervaţiei: Ulaz 1 (intrare în croată) pe dreapta, din direcţia Zagreb şi Ulaz 2 pe stânga, din direcţia Dubrovnik (Zadar).

În apropierea intrăririlor se află staţiile de îmbarcare pentru autobuzele-tractoraşe, care transportă turiştii în punctele de intrare în parc St1 şi St4.

Tot aici sunt şi locurile de parcare care sunt deschise între orele 8-22 şi costă in jur de un euro pe oră. În apropiere de fiecare intrare există câte un grup sanitar, câte un restaurant şi casele de bilete.

Preţuri (în iunie 2013): adulţi 110 kuna, studenţi 80 kuna, copii 7-18 ani 55 kuna, copii sub 7 ani gratis. Preţurile sunt valabile în perioada 01aprilie-31octombrie. Pentru restul anului şi pentru grupuri, preţurile sunt mai mici (cu 10 până la 30 kuna).

Biletele sunt valabile o zi (se pot cumpăra şi pentru două zile) iar în preţ intră şi o călătorie cu vaporaşul sau autobuzele-tractoraşe. Atenţie la păstrarea biletelor, pentru că dacă în autobuze nu am văzut să se facă controale, pe vaporaş nu te poţi urca fără ele.

Pentru vizită sunt mai multe trasee indicate pe panourile din jurul caselor de bilete, cu o durată între 3 şi 8 ore. Traseele pot fi străbătute fie pe jos, fie cu autobuzele-tractoraşe sau cu vaporaşele (o parte din traseu), care fac curse pe cel mai mare lac şi singurul navigabil, Cozjak.

Deşi sunt mai multe trasee de vizitare în parc, am observat că majoritatea turiştilor aleg autobuzele-tractoraşe de la intrarea numărul 2 (St2), merg până la St4, de unde traversează în aval zona lacurilor şi a cascadelor, până la pontonul 2 (P2 pe hartă). De aici se i-a vaporaşul până la P3, apoi în continuare pe jos până la Marea Cascadă (Veliki Slap).

Este traseul cel mai uşor (l-am făcut în ambele vizite) şi cel mai uzitat de turişti. În plus dacă sunteţi obosiţi, puteţi să faceţi un popas prelungit la P3. Există aici o toaletă modernă, un magazin de suveniruri, câteva terase cu de-ale gurii şi puteţi decide dacă mai mergeţi la Marea Cascadă sau nu.

Dacă nu, aveţi două posibilităţi de întoarcere la locul de plecare (St2). Fie alegeţi să urcaţi o mică pantă spre St1 (şi de aici luaţi autobuzul până la St2), fie o luaţi pe un drum asfaltat paralel cu lacul Cozjak spre aceeaşi destinaţie.

Pentru o vizită căt mai uşoară şi plăcută, trebuie să avem încălţări cât de cât (altele decât papuci), să ne luăm cu noi o sticlă cu apă, sandwich-uri şi în funcţie de prognoză o umbrelă. Traversarea întregului traseu presupune urcuşuri, coborâşuri, aşadar şi ceva efort fizic.

În mod normal pentru vizitarea principalelor puncte de atracţie ale parcului sunt necesare cam 4 ore. Dacă se doreşte cunoaşterea mai pe larg a rezervaţiei, cu vizitarea unor peşteri, călătoria ne va lua mai mult timp. Fiind totuşi o zonă de munte parcurgerea acestor trasee nu va fi chiar uşoară, însă şi satisfacţiile vor fi pe măsură.

Vă doresc şi totodată vă recomand să vizitaţi Lacurile Plitvice si să “gustaţi”cât mai mult din tot ce vă oferă acest minunat colţ de natură. Cu siguranţă nu veti regreta.

---

VIZUALIZĂRI: 6900 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI