African Safari Club

TIPĂREȘTE

Poc, poc…cine bate in geamul meu de la balcon? Sunt sigura ca aseara am inchis bine usa pe dinauntru mai ales din cauza tantarilor de care incerc sa ma feresc pe cat pot, asa ca ma intorc din nou pe partea cealalta. Poc, poc…din nou. Sunt atat de obosita…drumul pana aici a durat in totalitate mai mult de 15 ore. Ma ridic totusi in coate... in spatele geamului o maimuta cu o maimutica bebelas in brate imi face semne disperate cu mainile batand in geam si pe urma aratandu-mi bebelasul care ii atarna de gat. Buinacita ma ridic si deschid usa fara sa ma gandesc ce se va putea intampla. Maimuta sare imediat in camera si se aseaza pe masa unde se afla un cos plin de fructe. Eu speriata ies pe balcon si inchid usa dupa mine. Ca sa fac acum? sunt intr-o situatie penibila imbracata doar cu o camasuta subtire de noapte si mie teama sa mai intru din nou in camera. Dar cum ma intorc sa vad daca zaresc pe cineva in incinta hotelului care m-ar putea salva din situatia mea neplacuta observ ca palmierii din jurul hotelului sunt plini de astfel de maimute. Acum fac eu semne disperate cu mainile pana cand unul dintre chelnerii hotelului ma observa si ma priveste mirat

Monkey, monkey…strig eu la el

Don´t let them in your room…imi raspunde el

…prea tarziu!

Prin geam o vad mancand cu pofta bananele pe care le desface inainte meticulos. Sotul meu doarme mai departe fara sa observe nimic. Dupa cateva minute care mie mi sau parut ingrozitor de lungi aud ca se deschide usa camerei si unul dintre angajatii hotelului imi face semn ca pot sa intru in camera. El ia maimuta in brate si aud cum vorbeste cu ea pe un ton suparat asa cum vorbim noi uneori cu pisicile sau caini nostrii. Pe urma se intoarce la mine – you don´t have to be afraid…but please don´t feed the animals.

Acesta a fost inceputul aventurii noastre in Kenia – mai bine zis aceasta a fost cea mai inofensiva dintre intalnirile mele cu animalele acestei tari.

Hotelul la care stam apartine agentiei de turism African Safari Club si este unul dintre cele 6 hoteluri de diferite categorii care se rasfira pe un areal de circa 2 km lungime. Hotelul Palm beach care l-am ales noi din motive financiare este cel mai ieftin si pe vremea cand l-am vizitat noi avea 3 stele (acum este renovat si are 4). Camerele sunt foarte simple si in baie avem o carafa de apa pentru a ne spala pe dinti, apa de la robinet fiind nepotabila. Nici televisor, nici frigider.

Pentru a ajunge pe plaja trebuie sa parcurgem un drum de circa 10 min. dar foarte placut prin gradinile hotelului Coral beach si Shanzu beach. Direct pe plaja Shanzu unde ne putem intinde la soare mai sunt inca 3 hoteluri: Paradise beach, Dolphin si Flamingo de categorie lux. Plaja este cu nisip fin si alb acoperita de palmieri. Zona de plaja ce apartine hotelului este ingradita cu un snur. Si vanzatorii ambulanti care se plimba in spatele acestui snur nu au voie sa apeleze la tine atata timp cat esti in zona hoteliera. Dar cum pui piciorul in afara acestei zone – ceea ce trebuie sa o faci daca vrei sa intrii in apa, sar pe tine ca hienele incercand sa te implice intr-o conversatie. Asa ceva inca nu am vazut! Este chiar distractiv! sar la un momendat peste snur incoace si incolo…acum ai voie sa vorbesti cu mine acum nu… (ideea este total absurda! dar doar asa poti sta linistit si lungit la soare fara sa fi deranjat)

Shanzu beach se afla in asa zisa zona de nord a Keniei si este la o distanta de circa 20 km departare de orasul Mombasa unde am aterizat ieri.

Aerul este umed si cald, ne aflam chiar la incheierea sezonului ploios la mijlocul lunii iunie. Pe la ora unu la amiaza incepe o ploaie torentiala care tine circa 20 de minute ca pe urma razele soarelui sa usuce baltile de apa la fel de repede de parca nu s-ar fi intamplat nimic.

In jurul hotelului nu am vazut decat cateva baraci de carton si tabla construite mai mult din gunoi si resturi in care inopteaza vanzatorii de pe strand. Asa ca hotaram in urmatoarele zile sa vizitam Mombasa. Pe drumul de la aeroport pana aici nu am vazut aproape nimic – am ajuns seara si era deja intuneric – suntem atat de aproape de ecuator incat soarele apune pe tot parcursul anului in jurul orei 6 seara si rasare la 6 dimineata. In Mombasa vrem sa vedem “Coltii de fildes” la intrarea in oras. Cu un autobus de localnici luat aproape din fata hotelului strabatem un drum de circa o jumatate de ora pana la Mombasa.

Mombasa ma dezamageste, in afara de foste case coloniale acum pline de igrasie si mucegai nu prea ai ce vizita. Chiar si cei doi colti de fildes se dovedesc a fi din tabla ruginita. Intram in piata centrala. Intr-o hala imensa care este foarte greu de strabatut suntem in cautare de condimente exotice. Hala are foarte putine mese, vanzatorii isi intind produsele pe jos si trebuie sa treci cu foarte mare atentie printre randuri fara sa calci din greseala pe ceva. Alaturi de gramezi cu rosii, cartofi, ardei, ceapa si dovlecei in diferite forme si marimi nu prea se gaseste nimic deosebit. Saci imensi cu orez, grau, porumb, fasole, linte. Ne apropiem de zona de peste –mirosul este atat de penetrant incat nici nu am curajul sa parcurg cele cateva randuri si ma reintorc spre iesire. Dar acum observ ca in spatele zonei de peste urmeaza zona de carne si pe urma cea de condimente. Asa ca iau o gura de aer, ma tin de nas si trec cat pot de repede printre randurile pline de peste imputit de la caldura. Sa nu uitati – in afara halei temperaturile au crescut acum aproape de amiaza la aproape 35 de grade in hala aerul nu circula aproape deloc si abia ma abtin sa nu trebuiasca sa vomit. Carnea atarna legata de carlige de fier ruginit sau murdare cu sange unscat si muste mari si negre si-au gasit locul preferat pe suprafata lor. Nici urma de frigider sau gheata.

Drumul pe care l-am parcurs pana aici nu s-a meritat deloc. In zona de condimente nu gasim nimic in afara de piper si chili. Nici urma de condimentele exotice. Ne intoarcem dezamagiti la hotel si pentrecem cateva zile stand lungiti la soare fara a mai avea dorinta de a parasi zona hoteliera.

Dar dupa o saptamana, dupa ce vremea se mai linisti-se si nu mai ploua in fiecare zi torenţial intre ora unu si doua dupa-masa, ne-am hotarat totusi sa facem ceea pentru ce am vizitat aceasta tara - un safari…

Povestirea continua sub rubrica Safari in Kenia

Acest review descrie o calatorie care s-a petrecut cu aproape 10 ani in urma - rog sa nu fie punctat pentru concurs!

---

VIZUALIZĂRI: 4018 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI