Moscheea Isa Bey – monument al arhitecturii islamice

TIPĂREȘTE

Profund impresionati de excursia in orasul antic Efes (click aici ), am pornit sa cautam alte obiective istorice din oras sau din imprejurimi. Ne-am intors la hotel pentru masa de amiaza, am mai intrebat in stanga si-n dreapta ce s-ar mai putea vizita si cum ajungem iar seara am pornit spre Selcuk. Ne-am indreptat spre cetatea orasului si Biserica Sf. Ioan (click aici), dar era trecut de ora 19.00 si cetatea era deja inchisa. A ramas sa revenim in alta zi si la alta ora. Ce sa facem? Trebuia sa vizitam ceva! Dar ce? In apropiere se zarea o moschee, asa ca am pornit glont spre ea.

Moscheea era deschisa (ne temeam ca nici aici nu putem intra). Intrarea in curtea moscheei se face printr-o poarta monumentala in bolta, avand deasupra aceleasi motive traditionale turcesti “stalactita” si ceva inscriptii. Curtea este imprejmuita cu un gard din piatra, in care sunt ferestre cu bolta si care au in partea superioara aceleasi motive stalactita, iar pe langa gard este o alee din marmura. In mijlocul curtii este gazon, in mijlocul caruia se afla fantana de ablutiune, octogonala, fara ziduri inalte si care nu cred ca mai functioneaza dupa cum arata.

Zona verde este delimitata de coloane inalte de granit care-mi amintesc de orasul antic. In toata curtea, pe langa gard, sunt bucati de piatra cu diferite inscriptii si motive care fac parte din moschee. De altfel, ca si alte constructii de acest fel, moscheea este ridicata cu materiale provenite din Efes, coloanele de granit si capitelurile fiind aduse de la baile din port (din Efes).

La intrarea in moschee pe un panou este un mic istoric. Moscheea a fost construita in 1375 de catre Isa Bey, in timpul invadarii zonei de catre turci. Este pozitionata pe o panta mica de pe dealul Selcukului. Locul este anume ales, astfel ca se interpune intre doua constructii magnifice: ruinele Templului Zeitei Artemis, acceptat ca cea de-a saptea minune a lumii, prima credinta/idolatrie adoptata de locuitori si Biserica Sf. Ioan, biserica crestinilor, dupa renuntarea la credinta in zeitati.

Moscheea insasi este un monument exceptional, fiind o constructie magnifica, al doilea exemplu de moschee cu doua minarete din perioada pre-otomana din Anatolia, iar ca marime este mult mai mare decat multe moschei din acea vreme. Din cauza cutremurelor, unul dintre minarete s-a prabusit, ramanand doar unul, la intrare. Acolo este si o scara pe care se poate urca putin, pana la grilaj, este chiar in dreptul intrarii in curte. Zidurile exterioare poarta urme de foc, in mai multe locuri fiind innegrite.

Arhitectul moscheei a fost Ali bin Mushmish, fiul celebrului arhitect din Damasc. Intrarea in moschee se face printr-un portal inalt incadrat de trei arcade sustinute de coloane de granit.

In moschee era liniste, nu se mai auzea nimic de afara. Chiar la intrare, pe dreapta sunt puse esarfe pentru femei in cazul in care acestea nu sunt imbracate adecvat sau nu au capul acoperit.

Nu stiu de ce, nu am indraznit sa ma plimb prin moschee, am ramas doar la intrare. Poate daca mai era lume, insa eram singuri si daca intram, aveam impresia ca suntem niste « pagani ». Mihrabul se afla in fata, pe peretele opus intrarii. Nu ma pricep la arta, mai als islamica, dar acesta mi se pare lucrat cu migala si cu stil. Sunt trei nise sapate in perete, una mare, centrala si doua mai mici, toate arcuite. Cea din mijloc este incadrata de patru coloane sculptate in perete, cate doua de fiecare parte. Deasupra acestor nise se gaseste un desen din gresie. Langa mihrab, am vazut un fel de paraclis, iar in fata lui un scaunel pentru cei ce vin la rugaciune.

Pe jos sunt o multime de covoare de toate culorile, nu urmeaza o anumita linie coloristica. Moscheea are doua cupole sustinute de coloane din granit negru, iar arcele cupolelor au au diferite ornamente mozaic din portelan alb si albastru inchis.

Atat pe peretii laterali, cat si pe tamburul cupolei, sunt multe ferestre cu arcada. Mai multe candelabre folosesc pentru iluminarea interiorului, dar momentan sunt stinse. Ele coboara foarte jos, aproape pana la nivelul capului si sunt alcatuite din mai multe becuri – felinare dispuse cilindric in cascada.

Fata de Moscheea Albastra din Istanbul si Mausoleele Sultanilor, care aveau foarte multe picturi interioare si caligrafii cu versete din Coran, aici totul este simplu, peretii albi, fara picturi. Exteriorul este la fel, simplu, cu inscriptii fine. Nu e o moschee impunatoare cum e Moscheea Albastra, cu multiple arcade din marmura si coloane pe fatada. Interiorul mi-a parut mai cald si mai primitor.

Moscheea este unul din cele mai frumoase exemple ale arhitecturii islamice.

Dupa ce am iesit din moschee, foarte aproape, am vazut niste ruine, care cred ca sunt bai turcesti, insa nu am informatii despre ele.

---

VIZUALIZĂRI: 2740 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI