Padova - un amestec de civilizatii

TIPĂREȘTE

Circuit Italia. 24 mai 2017.

Padova reprezinta un loc aparte in Italia, un amestec de civilizatie venetiana cu cea romana, medievala si renascentista. Capitala provinciei cu acelasi nume are aproximativ 210.000 de locuitori, fiind situat pe raul Bacchiglione, la marginea Campiei Padului. Este un important centru economic si cultural al Italiei.

Padova a luat nastere prin 1184 iHr. In epoca romana purta denumirea de „Patavium” si era considerat de catre Strabon unul dintre cele mai bogate orase ale imperiului. Distrus in parte de longobarzi in anul 602, dar si de alti invadatori, precum de unguri in anul 899, odata cu Signoria della Carraresi (1338 - 1405) ajunge la apogeul puterii sale politice. Dupa stapanirea lui Napoleon, Padova revine habsburgilor, Austriei, pana la alipirea la Regatul Italiei in 1866.

In 1222 este intemeiata „Universitatea din Padova”, a doua ca vechime din Italia, dupa cea din Bologna. Pana la sfarsitul secolului, Universitatea padovana a reusit s-o intreaca in ceea ce priveste prestigiul academic pe cea bologneza, aducand orasului faima internationala si o noua sursa de venituri (si astazi este catalogata drept cea mai buna din peninsula). Aici au studiat Pico della Mirandola, Nicolaus Copernic, Torquatto Tasso, iar Galileo Galilei a indeplinit functia de lector intre anii 1592 - 1610.

De asemenea, Padova se poate mandri si cu cea mai veche gradina botanica din Europa, infiintata in anul 1545.

Orasul a fost inclus in patrimoniul mondial UNESCO in anul 1997.

Am ajuns la Padova, in parcarea de pe Via Rabin, chiar vis-a vis de Prato della Valle cea mai mare piata din Italia (90.000 mp). De aici incepem turul pietonal.

PRATO DELLA VALLE. Dupa cum am mai spus este cea mai mare piata din Italia si printre cele mai mari din Europa, cu o suprafata de de 90.000 mp, cu o insula verde in mijloc, „Isola Memmia”, inconjurata de un inel (alimentat cu apa de canalul Alicorno) pe ale carui laturi se afla 78 de statui ale unor personalitati locale.

Inainte de 1635, zona a fost in mare parte o intindere de teren partial mlastinos, chiar la sud de zidurile orasului vechi. Un an mai tarziu, un grup de notari venetieni a finantat construirea unui teatru temporar. Divertismentul muzical a servit ca prolog pentru primele spectacole de opera publica. In 1767, piata, care apartinea calugarilor din Abatia Santa Giustina, a devenit proprietatea publica a orasului. In 1775, Andrea Memmo, a carei statuie se afla in piata, a decis sa recupereze si sa restructureze intreaga zona. Intregul proiect, care nu a fost niciodata finalizat, este reprezentat intr-o faimoasa gravura de cupru de Francesco Piranesi in 1785. Se pare ca Memmo a comandat aceasta si alte reprezentari si le-a tinut in expozitie la Palazzo Venezia, sediul ambasadei Republicii Venetiene la Roma. El a facut acest lucru pentru a atrage alte personalitati importante in finantarea constructiei de statui pentru decorarea pietei. Sapaturile preliminare facute pentru instalarea sistemului de instalatii sanitare si recuperarea zonei au fost conduse de Simone Stratico. Cu aceasta ocazie au fost scoase la lumina ruinele unui vechi teatru roman.

Piata si-a ocupat inca de la inceput locul in inimile localnicilor. In diferite momente, a fost cunoscuta si sub denumirea de „vale fara iarba”, deoarece numarul copacilor impiedica sa creasca multa iarba in zona. Astazi, insa, este acoperita complet cu iarba si multi copaci mai mici.

In decursul anilor ”90, Prato della Valle a trecut printr-o perioada de degradare si neglijare, dar astazi a fost restaurata prin proiecte de recuperare si implicarea cetatenilor din oras. In perioada sezonului turistic, piata este animata, cu un numar mare de vizitatori care patineaza pe role, se plimba sau citesc in timp ce se bronzeaza la soare. In fiecare zi de Anul Nou si in timpul sarbatorii Bunei Vestiri, in piata au loc serbari cu muzica si artificii.

Monumentala cladire din secolul al XV-lea, Palazzo dei Angeli, situat intr-un unghi cu bulevardul Umberto I, odata resedinta lui Andrea Memmo, gazduieste astazi Museo del Precinema (Colectia Minici Zotti). In piata exista 78 de statui (40 in inelul exterior si 38 in inelul interior). Acestea au fost realizate din piatra de Vicenza intre 1775 si 1883 de diversi artisti. Printre numeroasele statui din piata intalnim pe: Andrea Memmo, Torquato Tasso, Vettor Pisani, Papa Eugeniu al IV-lea, Francesco Petrarca, Galileo Galilei, Titus Livius, Gustav Adolf al Suediei, Francesco Guicciardini, Ioan Sobieski al III-lea, Francesco Pisani.

Am strabatut o buna parte din Prato tocmai pentru a traversa pe Via Beato Luca Belludi pana in Piazza del Santo unde se afla Bazilica Sfantul Anton (recunoscuta drept a doua ca marime din Italia, dupa San Pietro).

Cine a fost Sfantul Anton? Sfantul Anton de Padova a ramas in constiinta crestinismului universal ca cel care a facut cele mai multe minuni, ajutand oamenii sarmani si invalizii si care a purtat peste tot cuvantul Domnului. A fost numit „gasitorul lucrurilor pierdute”, pentru ca ajuta pe cei a caror lucruri se pierdeau sau erau furate. De asemenea, a fost numit si „parintele saracilor” pentru ca dadea paine celor care nu aveau ce sa manance. S-a stins din viata la varsta de 36 de ani, intr-o mica biserica din apropierea Padovei. Mai tarziu moastele i-au fost aduse in noua bazilica construita, iar locul a generat lungi perioade de pelerinaj credinciosilor veniti sa se vindece, sau pur si simplu acelora care vin sa se roage pentru bine, dragoste si pace.

BASILICA SAN ANTONIO este un edificiu urias fara un stil arhitectural precis, Constructia a inceput probabil in jurul anului 1232, la doar un an de la moartea sfantului, si a fost finalizata in 1310, desi mai multe modificari structurale au avut loc intre sfarsitul secolului al XIV-lea si mijlocul secolului al XV-lea. De-a lungul secolelor a crescut sub o varietate de influente diferite asa cum arata detaliile exterioare. Stilul exterior este un amestec de elemente in principal romanice si bizantine, cu unele caracteristici gotice (incoronata cu opt cupole bizantine si turnuri in stilul minaretelor). Fatada din caramida are o sectiune centrala romanica care a fost extinsa spre exterior cand au fost construite culoarele, dobandind in proces patru adancimi gotice si un balcon elegant cu arcada. Acesta se intinde pe fata lata a cladirii. Portiera de fatada prezinta o mica diferentiere intre nava si culoar, ecranand contraforturile foarte mari care au acelasi profil si formeaza o caracteristica sculpturala bogata atunci cand cladirea este privita din lateral. La interior, basilica prezinta o singura nava, absida si transepturi largi. Aici sunt adapostite mormantul si moastele Sfantului Anton, portughez prin nastere si padovan prin destin, in capela decorata cu basoleriefuri ce infatiseaza minunile savarsite de el. Nu am avut voie sa facem fotografii, nici sa filmam, pe interior sub nici o forma. In basilica pot fi admirate si picturi realizate de Tizian, iar intr-un relicvariu din marmura si sticla sunt pastrate cateva relicve curioase ce au apartinut sfantului. Altarul inalt, din marmura neagra, este impodobit cu frumoase sculpturi din marmura si bronz realizate de Donatello, care este si autorul statuii condotierului Gattamelata, situata in Piazza del Santo din fata basilicii, inspirata de statuia lui Marcus Aurelius de la Roma.

In orice moment al anului basilica este plina de localnici si turisti veniti sa se reculeaga, iar apogeul este atins la 13 iunie cand au loc procesiunile inchinate sfantului.

Un alt edificiu important al Padovei, vazut doar din exterior, este situat la vedere de Prato della Valle si adaposteste ABATIA SANTA GIUSTINA. Construita initial in secolul al VI-lea, dar a carei forma actuala deriva dintr-o reconstructie din secolul al XVII-lea, pe un plan de cruce latina care se extinde de la est la vest. Cu 118,5 m lungime si 82 m latime, bazilica este una dintre cele mai mari din lumea crestina. Fatada neterminata se ridica pe un crepidom care duce la cele trei portaluri inchise de usile mari din bronz. Pe zidurile aspre se afla o rezeta mare si cateva deschideri mai mici la care se adauga patru nise goale pe care, cu ocazia Jubileului anului 2000, au fost asezate inalte basoleriefuri care infatisau pe evanghelisti, conform iconografiei antice a tetramorfului. Partea exterioara impunatoare, orientata spre nord, arata complexitatea cladirii: culoarele, ferestrele termice, trandafirii mari si intercalarea teracotelor cu piatra alba.

Padova a insemnat ultimul capitol din aventura italiana. Aici s-a pus capat circuitului de 13 zile, cu parere de rau. Poate altadata, cu alte ocazii, mai ajung pe meleaguri italiene. Dar, individual, ca sa pot organiza programul cum vreau eu.

Vacante inspirate sa aveti si numai bine va doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 787 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI