Frumusetea milenara a unui oras

TIPĂREȘTE

Al doilea oras din regiunea Veneto pe care l-am vizitat a fost Padova. Este cam la jumatatea distantei intre Verona si Venetia si am ajuns acolo mergand pe autostarada A4. Orasul este strabatut de raul Bacchiglione si de cativa afluenti ai sai. Bacchiglione izvoraste din Alpi si se varsa in M. Adriatica prin Golful Venetia.

Padova este cel mai batran oras din Nordul Italiei; primele documenete despre el fiind din anul 1180 i. e. n... adica de mai mult de 3000 de ani. Pe atunci orasul se numea Patavium si era renumit pentu crestera animalelor. Putine urme ale perioadei sale de glorie din antichitate se mai vad astazi. Orasul a fost de atat de multe asediat incat doar cateva ruine la nivelul solului au mai ramas din amfiteatrul maret al romanilor. Am intalnit si eu cateva astefel de vestigii, chiar in centrul vechi; sunt acoperite cu sticla si amintesc trecatorilor cat de vechi este orasul.

In evul mediu, din sec. XIV pana in sec. XVII a fost sub dominatie venetiana, pana la caderea Republicii Venetia. Intrarea in oras se facea pe una din cele 28 de porti, lucru care desigur ii slabea puterea de aparare fiind mai usor de atacat din multe parti.

Ascultam toate aceste lucrui despre oras, in timp ce noi traversam periferia orasului, care in ultimii 60 de ani a fost un oras industrial si ceea ce vedeam nu era o priveliste demna de un album de vacanta. Doar ca dupa ce am trecut de acea zona si am intrat in inima orasului aspectul s-a schimbat.

In primul rand mi-a placut arhitectura tipica a orasului vechi. Acolo, cele mai multe palate, case si piete sunt inconjurate de frumoase si utile porticuri. Centrul vechi este un incantator labirint de stradute inguste, pietruite, tipic perioadei medievale, cu case de piatra, mici si intunecate, transformate in magazine de suveniruri, in mici restaurante sau cafenele, in care daca timpul mi-ar fi permis, mi-ar fi placut sa ma pierd o zi intreaga.

Primul loc in care am ajuns dupa ce am lasat autocarul intr-o mare parcare, a fost ce-a mai tanara mare atractie a orasului, Prato della Valle. Am ajuns acolo, trecand pe sub poarta ce face legatura cu Piazza Issac Rabin.

Pratao della Valle este este un spatiu deosebit; unic in Europa si prin concept si prin marime. Imaginati-va un patrat imens; pe toate laturile lui sunt cladiri impunatoare si prin fata lor sunt strazi cu circulatie rutiera. In centrul acestei piete imense, ce ocupa o suprafata de 90.000 mp., este un bazin cu apa, de forma eliptica, un inel imens de apa, de jur imprejurul caruia sunt 78 de statui; 40 pe partea exteriora a bazinului si 38 in interiorul sau. Sunt statuile a 4 papi, 8 obeliscuri, si restul statui ale personalitatilor care au marcat viata culturala si artistica a Italiei. Acest bazin cu apa, este taiat in patru, in forma de cruce, de patru alei si tot atatea poduri care duc spre centrul insulei formate. In centru, acolo unde se intersecteaza cele patru alei este o fantana arteziana. Zona verde din centrul bazinului cu apa se numeste Insula Memmia si ocupa 20.000 mp. Prato della Valle este cea mai mare piata publica din Italia si una din cele mai mari din Europa. In antichitate, acea zona era centrul orasului; apoi constructiile s-au ridicat doar pe o latura a sa, ceva mai inalta ca relief, incat prato a ajuns la un moment dat, la marginea orasului. In 1775 un mare bancher, Memmia i-a dat o alta infatisare si valoare foarte apropiata de ce este astazi. Cand s-au facut sapaturile pentru bazinul cu apa, au fost descoperite ruine romane dar ce s-a intamplat cu ele nu stiu; acum nu se vad. In Prato della Valle este si Biserica di Santa Giustina, care este si manastire si biserica. Este o constructie masiva, simpla, asa cum ii sta bine unei manastiri.

Unul din palatele care margineste piata, este Logia Amulea si a fost construit in sec. XIX, in stil neogotic. Este cladirea caramizie cu coloane albe si cu cele doua statui de la parter; statuia lui Dante si a lui Giotto.

In zilele noastre, in unele duminici, pe aleea ce inconjoara bazinul cu apa, se desfasoara targuri de antichitati; la marile sarbatori sunt frumoase focuri de artificii si cat e vara de lunga, seara de seara, locuitori si turisti deopotriva se plimba pe aleile parcului. Ca sa intelegi mai bine marertia acestei piete, voi atasa si o fotografie, care nu imi apartine, si pe care oricum eu nu as fi avut cum sa o realizez.

Nu puteam rata cea mai mare atractie a orasului, cautata atat de turisti cat si de credinciosi, Bazilica di San Antonio.

Daca ajungeti in Padova sa nu ratati centrul vechi unde sunt trei piete renumite ale orasului; Piazza della Frutta si Piazza delle Erbe si Piazza dei Signori.

In Piazza della Frutta este o cladire emblematica a orasului; Palazzo della Ragione. Nu este si nu a fost niciodata o resedinta; a fost un fel de camera de comert medievala. Are aspect de hala comerciala. La inceput la parterul cladirii erau sali de judecata si birouri unde se incasau impozitele. Este o cladire cel putin ciudata; in primul rand este o cladire foarte lunga; parterul si cele doua etaje au pe toata lungimea lor cate un portic lung cu o multime de coloane subtiri. Acoperisul arata ca o corabie rasturnata si acest pod imens de sub acoperis merita putina atentie. Cladirea vazuta de afara... parca nu doi doi bani pe ea, dar merita vizitat acest pod de cladire. Este cel mai lung pod din lemn al vreunei cladiri – are peste 80m lungime si 27 m. latime; nu este sustinut de nicio coloana si in plus peretii lui sunt pictati. Frescele au ca subiecte zodiacul cu toate semnele sale, simboluri astrologice, simboluri religioase si cei doisprezece apostoli, momente de stangere a darilor sau de judecata si relatiile avute de oras cu alte orase invecinate de care a depins la un moment dat. Cu aceasta cladire orasul si-a castigat un binemeritat loc unu la categoria „ cladirea cu cel mai amplu pod din lemn”. In acest pod imens se organizeaza periodic manifestari artistice si expozitii de arta. Sunt expuse cateva ceasuri si o statuie imensa ce reprezinta un cal, statuie donata de o familie f. bogata, in sec. XIX.

Din Piazza della Frutta se trece in Piazza delle Erbe printr-o straduta ingusta, pe langa palat, unde pe vremuri erau spanzurati in public, hotii, trisorii, camatarii, comerciantii necinstiti si alte asemenea specimene ale orasului.

De fapt asa cum am inteles eu zona, este o piata imensa, impartita in doua de Palazzo della Ragione; piata care este de o parte a palatului se numeste Piazza della Frutta si cea care este pe partea cealalta este Piazza delle Erbe (Piata de mirodenii – dar in care se vand si flori si legume).

La mica distanta de aceste piete, este Domul din Padova, biserica ce sta sub ocrotirea Fecioarei Maria si care slaveste inaltarea ei la cer dupa moarte. Cand l-am vazut, nu mi-a venit sa cred ca acea biserica a fost aleasa ca dom al orasului – adica cea mai importanta si iubita. Este atat de austera la exterior, ca nu imi explic din ce motiv a fost aleasa ca sediu episcopal al Padovei. Fatada este un simplu zid din caramida, mare ce-i drept dar fara nici o decoratiune. Obisnuita cu atat de frumoasele opere artistice ce au iesit din mainile italienilor, nu pot sa imi explic cum de aceasta a ramas „ neatinsa „ de inspiratia si maiestria artistilor. In dreapta sa este baptisteriul – locul de botez al crestinilor.

La cativa pasi de acest dom este Universitatea. Este una din cele mai vechi universitati; a fost fondata in 1222 (la noi prima universitate s-a infiintat abia in 1860 la Iasi) si de ea si-au legat viata multe nume ilustre; Galileo Galilei care a predat matematica intre 1592 şi 1610, Casanova celebrul seducator si prima femeie doctor in filozofie. Tot acolo au studiat si Nicholas Copernicus si Papa Sixtus al IV- lea. Desigur mai sunt multi altii demni de tot respectul.

Doar in treacat am vazut Observatorul Astronomic, care este cea mai inalta cladire din oras si in care a studiat multa vreme Galileo Galilei... Daca aveti mai mut timp la dispozitie merita sa vizitati si Gradina Botanica, prima din Europa (din 1545).

---

VIZUALIZĂRI: 5382 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI