Dervişul rotitor - o atracţie inedită

TIPĂREȘTE

Chiar înainte de a pleca spre Cipru, am găsit pe Internet informaţia că în parte turcească a Nicosiei, putem participa la un spectacol de o jumătate de oră cu un devriş rotitor pentru 7 Euro de persoană. Eram curioşi, deoarece văzusem aşa ceva doar la televizor.

I-am găsit pe cei de la compania Dance of Cyprus, care vindeau biletele lîngă moscheea Selimiye. Sala de spectacol era la doi paşi.

Directorul companiei ne-a făcut o scurtă prezentare, absolut necesară pentru noi, care eram destul de ignoranţi. Ştiam doar că devrişul trebuie să se uite atunci când începe rotaţiile doar la degetul mare de la mâna dreaptă, pentru a nu ameţi. Am aflat că, de fapt, totul era mult mai sofiticat şi rafinat. Ajuns acasă m-am documentat şi vă pun şi dumneavoastră la dispoziţie câteva informaţii – sper folositoare.

Cuvintul derviş provine din dialectul persan dari, în care înseamnă uşă. Dervişul era persoana care “mergea din uşă ăn uşă”. Primii dervişi erau asceţi nomazi care traiău din ceea ce primeau de pomană. Dervişii sunt membri al unui ordin religios musulman sufit. Sufismul aparţine islamismului şi a fost creat în secolul al VIII-lea de un grup de asceţi care se temeau că religia oficială isi pierde valoarea fundamentală: iubirea faţă de Dumnezeu. Numele vine de la hainele albe pe care le imbrăcau şi care erau ţesute din lână (suf). Sufiştii afirmau că ei practică ishan – perfecţiunea cultului islamic propăvăduită de Gabriel (acelaşi cu arhanghelul Gabriel din Biblia noastră) profetului Muhhamad. Ei se considerau singurii şi adevăraţii exponenţi ai acestei forme pure şi originale a islamului.

Sufiştii au conceput ritualuri religioase care conduceau la extaz. Scopul era Ma’rifa, disoluţia conştiintei, iar ulterior anularea totală a eului interior, pentru contopirea cu Allah.

Poetul persan Mevlānā Celaleddin-I Rumi a fost un reprezentant proeminent al mişcării de separare faţă de canoanoanele tradiţonale. El a trăit între 1207-1273, şi a întemeiat în imperiul otoman în Konya (Turcia actuală) ordinul sufist Mevlānā, în care se cultivau muzica şi un dans ritual, practicat de bărbaţi care se învârteau cu braţele ridicate, de unde şi numele de “dervişi rotitori”.

Orientarea mistică adusă de sufişti în credinta islamică a condus la coliziuni cu religia oficială, percepută ca inflexibilă şi care predica obligaţia respectării indiscutabile a regulilor islamiste şi frica de Allah.

În septembrie 1925, Kemal Ataturk, creatorul Turciei moderne, a desfiinţat toate frăţiile sufi din Turcia, iar în 1926 a transformat mauzoleul Mevlānā din Konya în muzeu. În ciuda presiunilor guvernamentale, dervişii rotitori încă mai există. In 1957 li s-a permis, după reorganizarea într-o asociaţie culturală, să danseze pentru turişti. Şi dacă în urmă cu douăzeci de ani erau 50-60, acum numărul lor a ajuns la peste 400. În Republica Turcă a Ciprului de Nord, recunoscută doar de Turcia, sunt doi dervişi rotitori. Dar, după cum spunea prezentatorul spectacolului, doar unul din patruzeci de candidaţi reuşeşte să şi continue.

Dervişul rotitor este un dansator care se învârte într-un ritm precis, reprezintând pământul invârtindu-se în jurul axei sale pe orbita Soarelui. Scopul rotatiei în dansul ritual este ca dansatorul sa fie golit de toate gândurile negative şi să atingă extazul spiritual.

Costumul acestuia este alcătuit dintr-o căciulă tronconică înaltă, confecţionată din blană de cămilă, care simbolizează placa funerară a egoului. Fusta albă reprezintă giulgiul, ca simbol al morţii, iar mantia neagră pusă deasupra semnifică mormântul lumesc.

Ritualul, numit Sema (care înseamnă ascultare spirituală, dar şi dans sacru), vechi de 700 de ani, combină recitări din poemele Mevlānā, pasaje din Coran, acompaniate de muzică tradiţională orientală şi dansul dervişului, care se defăşoră în trei reprize. La începutul ceremoniei, mantia neagră se dezbracă, fiind prcepută ca renunţarea la trăirile lumeşti şi naşterea adevărului. Protagonistul stă cu mâinile încrucişate, care simbolizează cifra 1, mărturisind unicitatea Domnului. Pe scenă se găseşte o blană de oaie roşie, care marchează locul simbolic al lui Mevlānā Celaleddin-I Rumi, fiind considerată o cale spre graţia divină şi prin faţa căreia se desfăşoară ritualul.

Începe cu o rugăciune spusă de derviş, după care urmează o serie de plecăciuni pentru naşterea adevărului prin cunoaştere şi ocolirea unui cerc virtual de trei ori, când se mai fac încă trei plecăciuni.

Dervişul începe apoi să se rotească progresiv, de la dreapta la stânga, cântând numele lui Allah pe fondul muzical şi îşi deschide bratele foarte lent. Mâna dreaptă se întinde către cer, cu palma ridicată, pentru a primi binecuvântarea divină şi energia celestă, iar cea stângă coboară spre pământ, pentru a o transmite acestuia. Capul este aplecat lateral pe braţul întins către eternitate. Dervişul începe să se învîrtească din ce în ce mai repede, intră în transă şi poate astfel să execute continuu rotiri în jurul propriei axe. Fusta se deschide şi se roteşte unduios păstrându-şi aceeaşi formă tot timpul dansului, trădând astfel viteza constantă de rotaţie. Răsucirea reprezintă şi ea renunţarea la lumea înconjurătoare, pentru a putea renaşte spiritual.

Zece minute trec fără ca protagonitul să se oprească din învârtit şi fără să pară ameţit sau obosit. Dimpotrivă. Un zâmbet larg iradiază o fericire fără margini. Apoi, urmează încă două reprize de dans, cu întrgul ritual.

Prima parte (selam) se roteşte pentru răpirea spiritului splendorii creţiei, următoarea pentru transformarea răpirii în iubire, reprezentând sacrificiul minţii şi a iubirii de sine; reprezintă supunerea, ascultarea completă şi comunicarea cu Allah. Ultima parte reprezintă împăcarea acestuia cu destinul şi întoarcerea la sarcina pe care o are de îndeplinit zi de zi în cadrul creaţiei.

Sema se termină cu o lectură din Coran.

Pentru noi, turişti creştini, dansul dervişului reprezintă doar un spectacol. Pentru credincioşii sufiţi este cu totul altceva. Ei îl numesc 'majdhb' - abilitatea de a atinge o stare superioară a mintii. Este un secret transmis de la o generaţie la alta. Ceremonia Sema reprezintă o călătorie mistică a fiecărui individ, o ascensiune spirituală prin minte şi iubire pentru aflarea adevărului şi a perfecţiunii.

Nouă, ca spectatori, muzica şi dansul ne-au creat o stare de bine, de linişte sufletească şi pace spirituală, o experienţă agreabilă, de neuitat.

În anul 2005, UNESCO au proclamat ceremonialul Sema ca făcând parte din capodoperele patrimoniului oral şi imaterial al umanităţii.

Webmaster, vă rog să încărcaţi http://www.youtube.com/watch?v=J_xFkfK4OEg

---

VIZUALIZĂRI: 9341 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI