Doar câteva ore în Garmisch-Partenkirchen

TIPĂREȘTE

("Impulsul de a călători este unul dintre cele mai benefice lucruri ale vieţii" )

Am mai spus-o şi în alte ocazii că sunt fan înrăit al sportului de iarnă, ski jumping. An de an urmăresc concursurile de sărituri desfăşurate în staţiunile de munte din Europa, SUA sau Japonia şi de fiecare dată mă entuziasmez de performanţele acestor ”Icari” moderni, unii din eu cu vârste atât de fragede.

Televiziunile obişnuiesc să prezinte, înaintea concursurilor şi în pauzele publicitare, imagini cu locul de disputare a întrecerii sportive şi a împrejurimilor. În urmă cu ceva ani am urmărit un set de imagini din Garmisch-Partenkirchen, oraşul bavarez unde are loc una din cele patru etape de sărituri cu schiurile ( Turneul celor patru trambuline) şi am rămas impresionat de frumuseţea locurilor. Apoi am citit şi excelentul review al colegului nostru BOGDAN DSN şi m-am aprins şi mai tare.

Eram cazat în staţiunea turistică Mayrhofen din Tirol şi gândul că mă aflam la aproximativ 125 de km de Garmisch- Partenkirchen nu-mi dădea pace. Aş vi vrut să ajung acolo, dar timpul nu-mi era prieten prea bun în situaţia dată. Într-o dimineaţă însă m-am sculat hotărât, mi-am luat ” copilotul” şi... direcţia Germany. Numai că am mai pierdut din timp cu vizitarea altor locuri în Zillertal şi nu a mai fost posibil să vizităm tot ce ne oferea oraşul-staţiune. Ne-am gândit că fiind o destinaţie de iarnă principalele locuri de vizitat sunt cam prin zona pârtiilor şi le parcurgem rapid.

Nu a fost deloc aşa, pentru că cele două ”cartiere” (Garmisch şi Partenkirchen), despărţite de râul Partnach , oferă şi altceva de vizitat în afară de zona trambulinei şi a pârtiilor de schi. Despre numeroasele drumeţii ce pot fi făcute pe munte nici nu a putut fi vorba în cele câteva ore pe care le-am avut la dispoziţie. Şi aşa timpul scurt ne-a permis vizitarea doar a zonei situate în vestul râului Partnach.

Din Zillertal se poate ajunge în Garmisch- Partenkirchen pe două rute turistice principale, una prin Pertisau şi cealaltă (un pic mai lungă) prin Mittenwald, un frumos oraş aflat la poalele alpilor. Am ales ruta din urmă, pentru că are o porţiune de drum alpin şi oferă imagini panoramice asupra munţilor. Dincolo de Innsbruck am părăsit autostrada, am setat sistemul de navigaţie GPS pe ”evitaţi autostrad㔺i pe un drum foarte bun am ajuns în urcare pe un platou împădurit şi plin de verdeaţă, deasupra oraşului-staţiune Garmisch- Partenkirchen.

După un mic popas pe acest platou am coborât spre oraş şi la intrare am făcut stânga spre celebra trambulină. Aici nu erau prea mulţi turişti şi nici nu se desfăşurau antrenamente de sărituri pe iarbă artificială, aşa cum am văzut în 2015 la Planica în Slovenia. Am plecat din zona schiabilă, am intrat în oraş şi am găsit parcare cu plată pe una din străzile mai puţin turistice, în apropiere de St. Martin, o biserică mai puţin arătoasă la exterior, dar cu un interior baroc foarte frumos.

Acest a fost şi primul obiectiv pe care l-am vizitat, iar turnul bisericii a fost reperul nostru în plimbarea prin oraş. Nu am avut un itinerar anume, paşii ne-au condus aproape la întâmplare pe străduţele înguste, pietruite şi rămase aproape neschimbate de sute de ani. Mulţimea de clădiri pictate în culori atrăgătoare fac ca oraşul să pară desprins dintr-o poveste. Ne-am plimbat ore bune pe străzi, ”ghidaţi” de clădirile colorate şi credem că am acoperit 90% din ”cartierul”Garmisch.

Dintre obiectivele turistice care mi-au plăcut în Garmisch, aş pune pe primul loc Michael Ende Kurpak, o oază plină de verdeaţă şi linişte din plin centrul „cartierului”, cu multe aranjamente florale, alei de promenadă şi copaci seculari. Fără să respect o anumită ordine a preferinţelor, Aleea pietonală Am Kurpak, Klamstrasse, cafeneaua Konditorei Kronner, haioasele fântâni arteziene, cele două clădiri cu farmacie la parter, la Kongresshaus, magazinele sau băncile pentru odihnă şi relaxare au fost alte puncte turistice care ne-au rămas adânc întipărite în memorie.

Cu părere de rău că nu ne-am calculat bine timpul de vizitare în acest frumos oraş din Bavaria, ne-am întors în Zillertal, de data acesta pe ruta prin Pertisau. Obisnuiesc să procedez mereu la fel în plimbările mele; nu-mi place să mă întorc pe ruta pe care am venit. Aleg întotdeauna o alta, chiar dacă este mai lungă şi, uneori, mai rea.

Ajunşi pe platoul de deasupra oraşului nu am făcut la dreapta spre Innsbruck, via Mittenwald, ci am făcut la stânga spre Wallgau, un sat, mai degrabă un orăşel, absolut superb. Casele sunt vopsite în culori atrăgătoare, la fel ca cele din în Garmisch- Partenkirchen, cele câteva hoteluri de lux şi restaurantele la fel, iar imaginile panoramice asupra munţilor din regiunea Zugspitz, asociate cu un albastru strălucitor al cerului, te uimesc.

Din Wallgau sunt două posibilităţi de a ajunge în Zilleretal, via Pertisau. Prin Vorderriss (112 km), paralel cu râul Isar, sau prin Bad Tolz (148 km), pe lângă lacul Walchen. Imediat după ieşirea din sat urma drumul spre Vorderriss, însă sistemul nostru de navigaţie nu ne -a lăsat. Ne-a întors în sat, apoi ne-a dirijat pe drumul cel mai lung. Din teamă de necunoscut ne-am luat după GPS şi la final nu ne-a părut rău.

Am străbătut valea Walchen, pe o şosea alpină impecabil de curată şi străjuită de brazi semeţi, am vizitat două lacuri alpine foarte frumoase, Walchen şi Kochel, am trecut prin câteva localităţi curate şi frumoase din Bavaria Superioară.

Când drumul ales de noi s-a întâlnit cu cel refuzat de sistemul GPS, ne-am lămurit ce s-a întâmplat; drumul scurt trecea printr-un tunel şi din moment ce am setat ”evitaţi autostradă” s-a setat şi ”evitaţi drumuri cu taxă”. Şi aşa am făcut aproximativ 40 de km în plus.

---

VIZUALIZĂRI: 1842 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI