Plimbare prin Debrecen

TIPĂREȘTE

Am trecut graniţa pe la Borş şi am ajuns la Debrecen, al doilea oraş ca mărime al Ungariei după Budapesta, care este situat la graniţa de est a ţării. Centrul acestui oraş a fost complet reamenajat într-o piaţă pietonală. Aici s-a construit cea mai mare fântână din ceramică din Europa.

Nu am stat peste noapte în acest oraş, i-am alocat numai căteva ore şi nu cred că am greşit prea mult, chiar dacă plimbarea s-a dovedit a fi una plăcută.

După ce am intrat în oraş, am pornit în căutarea centrului şi a unui loc de parcare, principalul meu stres în astfel de excursii. Când am găsit în sfârşit o parcare, am plătit-o (în forinţi) şi am pornit la pas prin oraş.

Primul obiectiv pe care l-am recunoscut a fost Marea Biserică Reformată despre care ştiam că este situată între pieţele Kossuth şi Calvin, că este simbolul oraşului Debrecen şi că este cea mai mare biserică protestantă din Ungaria.

În stânga Marii Biserici Reformate se afla o piramidă care acoperea dar asigura şi vederea unor ziduri vechi. Nu am putut vizita biserica, aşa că am pornit în zona pietonală deschisă în faţa ei, care mai tarziu se va prelungi cu Piac Utca.

Era cald, foarte cald şi, deşi am avut norocul sa parchez maşina la umbră, mă gândeam cu groază la ce vom suporta în maşină până ce aerul condiţionat se va face simţit.

Facem câţiva paşi în faţa bisericii şi găsim Grupul Statuar Kossuth. Amplasat în dreapta pieţei, aşa cum stai cu spatele la biserică, grupul statuar pare excentric, fiind parcă în dezechilibru faţă de axa perpendiculară pe biserică. Piaţa din faţa marii biserici este Piaţa Kossuth în care, deşi este o zonă pietonală, pe diagonala sa circulă un tramvai.

Tot aici se găseşte cea mai mare fântână din ceramica din Europa, cu un diametru de 20 m. Este foarte frumoasă!

Am trecut şi pe lângă Mica Biserică Reformată - Reformatus Kistemplom – o biserică veche de peste 400 de ani. Am intrat să vizităm această biserică cu al ei turn unic care la prima vedere te duce cu gândul la un turn de castel medieval, bine întreţinut şi de un alb incredibil. Primul lucru pe care l-am remarcat în interior a fost că orga se afla într-o poziţie nefirească, altarul nefiind în partea opusă, aşa cum e în majoritatea bisericilor catolice.

Diferă mult această biserică (în care lucrurile de preţ sunt probabil obiecte de cult) faţă de domurile sau catedralele vestice unde opulenţa încearcă să te strivească, să te umilescă dacă se poate (după părerea mea). Se observă pereţi albi şi curaţi, mobilier sculptat dar nu filigramat, băncile enoriaşilor simple şi uzate.

Dupa ce am ieşit din această biserică ne-am mai plimbat un pic, am văzut şi pozat Colegiul Tehnic de Chimie şi a Mediului.

Am mai petrecut ceva vreme într-un magazin mare şi modern, un mall însă nu am găsit nimic să ne intereseze. La un simplu calcul, preţurile nu erau prea diferite de ale noastre iar produsele în mare parte aceleaşi. Ne-am „refugiat” puţin în mall pentru a ne mai răcori dar şi pentru a căuta ceva pentru cei dragi de acasă – fără succes.

Am făcut o scurtă vizită la Grădina Botanică cu care se mândreşte acest oraş şi nu am înteles, sincer, de unde atâta mândrie. Ne-a dat senzaţia de loc neîngijit, lăsat în paragină, serele erau atât de murdare încât nici poze nu puteai să faci. Uşor dezamăgiţi de Gradină am pornit către maşină, să plecăm spre următoarea noastră destinaţie.

Oraşul (sau cel puţin partea centrală pe care ne-am propus şi am reuşit noi să o vizităm) este curat, elegant şi plăcut. Ne-au atras atenţia clădirile bine conservate (probabil construite sau renovate destul de recent), verdeaţa din oraş care contrasta puternic cu faţadele clădirilor. În ciuda temperaturii foarte ridicate cu care ne-am confruntat acolo (39 de grade Celcius la ora 14.00), vizita în Debrecen a fost una foarte placută. Probabil dacă aveam mai mult timp la dispoziţie am fi reuşit să aprofundăm acest oraş dar nu a fost să fie aşa. Poate data viitoare!

Vă povesteam în celelalte review-uri scrise că mai peste tot am găsit oameni primitori, cu zambetul pe buze şi amabili. Poate şi cei de aici sunt la fel însă senzaţia noastră a fost alta... erau grabiţi, parcă preocupaţi şi nu foarte disponibili dacă le puneai vreo întrebare. Să fie oare din cauză că nu vorbeau engleza? Nu ştiu... dar un singur om a rupt câteva cuvinte în engleză, şi acelea pe fugă de parcă am deranjat.

Am ajuns la concluzia că nu prea ai ce face cu maşina în acest oraş. Afirm acest lucru deoarece obiectivele principale care merită vizitate sunt condensate într-o zonă pietonală în care, aşa cum am spus mai sus, circulă numai tramvaiul.

---

VIZUALIZĂRI: 7870 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI