Anvers - diamante si alte minunatii

TIPĂREȘTE

Despre acest oras mi-a fost greu sa incep a scrie pentru simplu motiv ca s-a varsat deja multa cerneala virtuala, pentru ca fara a hiperboliza si a cadea in extaz gratuit, orasul acesta minunat al diamantelor si al fericirii chiar imi pare greu a fi redat in simpla insiruire de cuvinte.

Inainte de a pleca in periplu meu prin Belgia m-am documentat temeinic si bineinteles in capul listei oraselor erau Anvers si Brugges.

Am citit de pe cateva bloguri personale, de pe AFA si m-am informat cu ceva istorie si geografie, asa pentru o localizare minima in spatiu si timp dar ce m-a frapat in mod deosebit a fost ca intr-un top al oraselor fericirii s-ar afla printre primele 5 din lume. Mi-am zis, ce caraghios, cine poate contabiliza fericirea unui oras, dupa care criterii, cand insasi notiunea de fericire este atat de relativa???

miliardele de locuitori ai planetei au fiecare alta scara a valorii "fericirii" asa incat sa definesti un oras al fericirii???!!! Tot atunci m-am gandit ca poate pentru ca acolo se revarsa o mare parte a diamantelor veritabile ale planetei poate acestea transmit si starea de fericire... Dar daca acesta ar fi fost adevaratul motiv al intrarii orasului in topul fericirii, sincer nu cred pentru ca nu am vazut nici un fel de forfota prin magazinele cuminti si aliniate strategic la portile orasului, in zona garii centrale. Intrand pe bulevardul Meir care cu opulenta prezinta ochiului turistului sau localnicului o gama atat de variata si complexa de bijuterii/diamante de cea mai buna calitate am avut senzatia sincera de furnicuta umila, ratacita de musuroiul meu, undeva in varful unui munte de diamante pe care eram in cadere libera.

Insa cu multa sinceritate trebuie sa recunosc ca Anvers-ul mi s-a parut intradevar un oras opulent, cu atat de multe cladiri cu arhitectura superba si statui aurite, cu muzee si biserici de o frumusete imperiala, cu oameni destinsi, zambitori, amabili, cu... cohorte de turisti parca veniti sa ia cu asalt orasul, cu restaurante si zone verzi superbe, de o curatenie dincolo de orice comentarii rautacioase, cu magazine de firma cu preturi comparabile cu ale noastre, asa incat pot spune fara a exagera ca intradevar orasul mi-a transmis senzatia de bunastare si confort, si "oarece fericire" in ciuda agitatiei citadine.

Orasul se poate parcurge pe jos (bineinteles sub rezerva unor picioare si incaltamite rezistente) pentru ca merita vazuta indeaproape fiecare cladire pe

langa care treci, fiecare piateta si statuie, de ce nu magazinele de firma sau sa te opresti la o cafea sau o inghetata de cea mai buna calitate, nu neaparat in zona restaurantelor si a braseriilor din arealul Grote Mark (Piata centrala a orasului), si chiar pe stradutele laterale, ca sa nu amintesc de zona cu braserii de pe strada Wapper, in imediata apropiere a casei muzeu Rubens. sau cele amenajate in fostele docuri ale portului vechi.

Anvers/Antwerpen - capitala neoficiala a Flandrei este al doilea mare port al Europei prosper datorita comertului si industriei dar mai ales bogat si celebru de invidiat prin scoala flamanda de pictura

Se vorbeste neerlandeza dar te descurci foarte bine si in franceza si engleza.

Este situat la cca 90 km distanta de tarmul Marii Nordului, pe malul raului Scheldt, la cca 50 km de capitala Bruxelles si are 500000 locuitori.

Cateva cuvinte despre istoria orasului. A devenit municipiu in 1291 intrand in liga hanseatica dupa 20 de ani. In sec. XVI a devenit capitala comerciala si financiara a Europei, stiind sa speculeze foloasele comertului cu Spania si Portugalia cu marfuri precum zahar, piper, mirodenii, argint, textile aduse de dincolo de mari. Timp de 2 secole a stat cuminte in umbra Amsterdamului, ca apoi dupa 1800 sa reinvie si datorita constructiei de noi docuri si a modernizarii portului conform planurilor lui Napoleon. Dupa infrangerea acestuia la Waterloo unele planuri au fost date uitarii. Orasul si-a recapatat importanta pentru noul stat belgian aparut pe harta Europei asa incat a inceput sa evolueze datorita transportului naval, a comertului cu diamante.

Cum veneam din Bruxelles cu trenul, dupa cca 40 de minute de calatorie foarte civilizata primul impact a fost gara centrala.

GARA CENTRALA - denumita si catedrala-gara a fost desemnata in 2009 a 4-a din lume ca frumusete, iar in 2011 a luat Marele Premiu European decernat de Europa Nostra. Cladirea este exceptionala si este un adevarat oras situat pe 4 nivele. Constructia garii s-a facut intre 1895-1905 sub directa indrumnare a arh. Louis Delanceserie, amplasarea fiind pe locul unei vechi gari de lemn. Are 2 intrari falnice, strajuite de statuia unui leu furios. In interior s-au folosit materiale de cea mai buna calitate, marmura, caramida, iar acoperisul-bolta inalt de sticla ii da o alura de o eleganta deosebita.

La nivelul strazii in fata se iese in Pelikaanstraat iar in spate se afla gradina zoologica (pe care cu parere de rau nu am vizitat-o, mi-ar fi luat timp pretios). Tot la acest nivel se afla galeria cu magazine cu diamante, punctul de informare, ghiseele de bilete, sediul politiei, case de schimb valutar, alte nenumarate magazine, La nivelul +1 este de asemenea un centru comercial, o sala de asteptare, cafenele, la nivelul -1 se afla statie de metrou si parcare pentru masini, iar la nivelul -2 se afla gara cu liniile de tren si o alta parcare pentru masini.

In lateralul garii se afla MUZEUL DIAMANTELOR - 5 Eur/bilet, nu se fotografiaza, firesc mi s-a parut, unde am vazut istoria diamantelor cu o remarcabila copie a coroanei britanice cu diamante si perle originale. Muzeul nu este mare dar este ametitor ca de altfel insasi cladirea care il adaposteste.

Cladirea OPEREI in imediata apropiere, remarcabila desi nu are proportii mari.

Intrand pe bd. MEIR magazinele cu diamante si cele de firma adapostite in general la parterul unor cladiri somptuoase m-au impresionat prin opulenta.

Zona comerciala a magazinlor de specialitate a diamantelor iti taie rasuflarea. Pe cele 3 strazi aflate in imediata apropiere a Garii Centrale statisticile oficiale spun ca se vand peste 50% din diamantele prelucrate ale lumii sub atenta si competenta observatie a celor 4 burse autorizate si specializate in domeniu. Sunt sute de companii care detin peste 400 de ateliere de prelucrare a diamantelor. La inceput acest comert a fost detinut exclusiv de evreii ultraortodocsi dar astazi afacerile in domeniu au fost extinse si de oameni de afaceri armeni si indieni. Cu oarece sfiala m-am apropiat si eu de vitrinele incarcate de bijuterii si am fost invitata sa intru in magazine. Preturile erau insa de departe prohibitive pentru umilul meu buzunar asa incat am socotit ca nu trebuie sa imi pierd timpul admirand nestematele acelea reci stiind ca aveam intalnire de taina cu alte nestemate rubensiene aflate la numai cateva sute de metri distanta, in casa muzeu a marelui pictor, in bisericile orasului si asta fara sa ma coste decat o suma infima si dragostea de a le privi.

Pe strazile Hopland si Schultershofstraat sunt magazine ale unor mari firme precum Cartier, Armani, Scapa, Hermes. Pe Nationalstraad sunt in special magazine alimentare dar si anticariate. Am trecut si pe langa MUZEUL MODEI, pe care nu l-am vizitat gandindu-ma ca nu trebuie sa ma "indispun" singura.

Pe partea dreapta a bulevardului, usor lateral prin Lange Nieuwstraat am gasit BISERICA JAKOBSERK. Am intrat impreuna cu un mic grup de italieni probabil curiosi sa vada si ei ca si mine mormantul lui Rubens. La inceputul sec. XV-lea acolo era un han la care se opreau pelerinii in drumul lor spre manastirea St. Jacques de Compostella din Spania. In 1413 hanul era alaturi de capela modesta a acestui sfant. S-a dovedit in scurt timp neincapatoare asa incat in 1491 s-a pus baza actualei biserici in stic gotic brabant. Constructia a durat 175 de ani. A fost construita de 2 arhitecti, tata si fiu, care isi doreau un turn inalt de 165 de m, dar pentru ca ar fi depasit in inaltime turnul catedralei orasului inaltimea finala a fost de cca o treime. Intati a fost o modesta biserica parohiala, dar in timp a fost terminata in plina perioada baroca prin ridicarea unor capele funerare de catre familii bogate ale orasului. Cea mai cunoscuta este capela marelui pictor flamand Pierre Paul Rubens. In ea se afla un tablou pictat de acesta reprezentand pe Maica Domnului inconjurata de toti sfintii. Biserica are 23 de altare impodobite in mod absolut exceptional. Ceasul clopotnitei este printre cele mai vechi orologii din lume in stare functionala. Un vizitator german de la sf. sec. 19 a spus "biserica cea mai impozanta din tarile germanice ar avea dreptul sa stea la Venetia". Mobilierul opulent, diferitele tipuri de marmura folosita in constructie sunt remarcabile. Sunt aici tablouri pictate nu numai de Rubens dar si de Van Dyck, Jordaens, Van Balen pictori de referinta ai scolii flamande.

In biserica se executau lucrari ample de restaurare, din pacate nu am putut vizita integral biserica.

In stanga bulevardului principal se afla strada Wapper unde se afla casa-MUZEUL RUBENS. - 8 Eur/bilet, nu se poate fotografia, de altfel intrarea se face dupa un control strict, asa incat rucsacul din dotare a fost lasat intr-o casuta de pastrare a obiectelor in zona din fata muzeului amenajata adecvat de unde se achizitioneaza si biletele si audighidurile de intrare.

Pictorul (1577-1640) si sotia sa Isabella Brant au cumparat in 1610 un teren cu o casa pe care au reconstruit dupa propriul plan. Cuprinzand o galerie acoperita in forma semicirculara, un atelier, un portic in forma de arc de triumf si un paviliion in gradina bogata in vegetatie. Transformarile suportate de casa au facut ca aceasta sa para un mic palat italian, conform ideilor pictorului despre arta antica romana si renasterea italiana, de care s-a atasat in timpul sederii sale in Italia intre 1600-1608. In casa el a adus de asemenea o colectie de statui antice si tablouri de renume international cum nu se mai vazuse pana atunci in Tarile de Jos. A ramas in aceasta casa pana la moartea sa in 1640. Aici s-au nascut copiii sai, aici a creat.t. Sotia sa a murit la 34 de ani la numai 3 ani de la pierderea fiicei sale. Pictorul s-a recasatorit la 53 de ani cu o tanara de 16 ani, de conditie burgheza cu care a avut 5 copii. Aceasta a ramas dupa moartea pictorului multi ani in casa, apoi s-a recasatorit cu un aristocrat bogat din Bruxelles. Intre copiii sai, Rubens a avut un fiu pe care l-a apreciat in mod deosebit Albert. Un tablou reprezentandu-i pe cei 2, ulei pe panza zugravit de un artist al sec. XVII se poate admira in muzeu, alaturi de un autoportret al pictorului.

Rubens a fost numit dupa revenirea din Italia, pictorul de curte al casei regale, arhiducele Albert si Isabelle, cu drept de sedere in Anvers. Isabelle i-a incredintat si activitati diplomatice, iar pictura reprezentandu-i pe cei doi plimbandu-se prin parcul regal din castelul din Coudenberg se afla in muzeu.

Casa s-a pastrat conform constructiei realizate de pictor pana la jumatatea sec. XVIII apoi a fost in intregime transformata. Singurele piese care au ramas intacte conform pictorului sunt porticul si pavilionul gradinii. Coridorul care duce spre gradina este inspirat direct de Porta Pia lucrarea celebrului Michelangelo. Totodata porticul care nu este rotund ci semicircular a fost ornat cu doua statui ai unor zei romani Mercur in dreapta si Minerva in stanga.

Datorita muncii sale complexe inca din 1611 Rubens nu a mai putut prelua tineri spre a-i forma in domeniul picturii. Mare iubitor al Italiei, chiar cu cateva saptamani inaintea sfarsitului sau scria unui prieten ca isi doreste sa revina la Roma. In muzeu sunt cca 50 de piese de o rara valoare, protejate in mod deosebit, supravegheate cu mare atentie. Mi-ar fi dificil sa numesc o piesa de muzeu in mod special., sunt tablouri, sculpturi si piese de mobiler, printre care un pat cu baldachim absolut superbe.

La iesirea din muzeu, am tras aer in piept si m-am pregatit sufleteste sa merg la pas prin orasul plin de piatete si statui, restaurante si alte obiective.

In departare pe mana dreapta se zarea TURNUL FERMIERILOR, prima cladire zgaraie-nori din Europa, in GROENPLATZ am admirat statuia lui Rubens si undeva in apropiere se zarea turnul majestos al CATEDRALEI MAICII DOMNULUI

biletul de intrare costa 5 Eur, nu se fotografiaza, dar am reusit sa iau totusi cateva cadre, tanand cont ca fiind ora de siesta nu erau foarte multi vizitatori.

Din secolul al X-lea a existat pe locul actualei catedrale o mica bisericuta a Fecioarei Maria. Din 1124 aici a luat nastere o parohie, iar mica capela a fost transformata in biserica. Constructia intre 1350-1520 a celei mai mari biserici in stil gotic din Tarile de Jos cuprinde 7 nave superbe care au facut ca aceasta sa devina in 1559 catedrala episcopala. Initial catedrala a fost in stil gotic brabant dar in 1533 dupa marele incendiu a fost deteriorata si devastata intre 1566-1581. A fost rechizitionata apoi si de revolutia franceza din 1794. Abia dupa caderea Anversului a fost recladita in stil baroc si apoi la sfarsitul secolului al XVIII-lea in stil neobaroc. La sfarsitul secolului trecut a intrat intr-o restaurare totala.in primul rand cu fatada de est, sculpturile exterioare, turnul, apoi interiorul navei si altarul principal. Inca se mai executa lucrari de restaurare.

In catedrala se afla 3 opere semnate de Rubens si create special de acesta. Un al patrulea tablou rubensian a fost introdus in catedrala dupa dominatia franceza. Inaltarea crucii, triptic este amplasat in stanga catedralei, un alt tablou cu Maica Domnului se afla in zona altarului, in dreapta acestuia se afla un triptic reprezentand Invierea si la mica distanta tripticul cu Coborarea de pe cruce a lui Isus. Catedrala are 125 de coloane, 123 m inaltime, 117 m lungime, 165 m latime, 47 clopote care bat din ora in ora, coloane masive de marmura arcuite in stil gotic, amvoane din stejar sculptate cu motive florale, pasari, sfinti, ingeri, imagini simbolice. Capelele din spatele corului sunt in stil medieval iar vitraliile originale, ferestrele ample sunt de o eleganta si o frumusete aproape de perfectiune. Exista o fereastra veche din 1503 reprezentandu-i pe Filip cel Frumos si Ioana de Castillia cu sfintii patroni pe fundal. Am mai remarcat de asemenea pictura celebra reprezentand Adormirea Maicii Domnului lucrare executata pe tavan in 1647 de Cornelius Schut dar si Fecioara din Anvers, statuie pe lemn de secol al XVI-lea cu mantii si coroane considerate facatoare de minuni.

Am iesit din catedrala in soarele cald al dupa amiezei si in imediata apropiere am intrat in GROTE MARK - piata centrala cu ce altceva decat minunata cladire a primariei inconjurata de cladirile breslelor refacute dupa incendiul din 1576. Cladirea primariei -STADHUIS o adevarata opera de arta, flancata cu steaguri flamande, ale Belgiei, ale tuturor tarilor din comunitatea europeana te copleseste Este de o remarcabila frumusete, strajuita de statuile Justitiei si Prudentei aurite iti impune respect. Dar privirile mi s-au asezat temeinic pe blazoanele aurite, statuia Fecioarei Maria, statuile ducilor de Brabant, a regilor spanioli. Oriunde intorci privirea, cladirile breslelor prin varietatea coloritului si a formelor, prin ornamentele bogate si aurite te coplesesc prin aerul de bunastare si opulenta pe care ti-l transmit.

In fata primariei se afla amplasat grupul statuar, de fapt o fantana cu eroii binecunoscuti ai orasului. Povestea e stiuta. Si ca orice oras respectabil si Anversul are povestea lui care sigur poate avea si un sambure de adevar. Se spune ca un urias Droon Antigon cerea plata marinarilor pentru a-i lasa sa patrunda dincolo de gurile raului Scheldt. Un soldat roman numit Brado i-ar fi taiat mana si i-a aruncat-o in rau. Toata aceasta poveste este transpusa in fata ochilor in forma superba luata de fantana si statuile amplasate in fata cladirii primariei orasului. Turistii isi fac aici poze temeinic spre a imortaliza trecerea lor efemera in orasul diamantelor.

In piata se afla trasurile de epoca care plimba turistii intr-un scurt tur al zonei centrale istorice a orasului. Calul pare resemnat de soarta si asteapta rabdator orice turistic dornic sa vada din trasura trasa de el minunatiile orasului.

Sunt nenumarate terase, restaurante dar si banci pentru odihna turistilor dornici sa contemple piata centrala a orasului.

Dar mai aveam inca de vizitat cel putin 2-3 obiective pe care mi le propusesem asa incat am purces la drum pe straduta stramta din partea stanga a piatetei unde la cca 200 m aveam sa dau peste BISERICA SAINT CHARLES BORROMEE pe care o recomand in mod deosebit pentru ca desi a cunoscut multe nenorociri de-a lungul secolelor a ramas neatinsa ca un veritabil templu al artei, fiind recunoscuta prin excelenta ca biserica lui Rubens si aceasta numai pentru ca aici si-a dezvoltat talentul in pictura ci mai ales pentru elementele de sculptura decorativa in stil baroc pe care le detine cu mandrie.

Arhitectura bisericii a fost conceputa de membrii ordinului iezuit si apoi urmata de reprezentantii papalitatii. Poarta numele episcopului canonizat Charles Borromee. Trecand in timp ca biserica parohiala in vremea lui Napoleon apoi in timpul preluarii de catre regele olandez Wilhem trecand la protestanti pentru scurt timp si rascumparata cu bani grei de catolici, biserica are o fatada baroca impresionanta. Interiorul pare a fi o sala de bal in stil baroc, construita in marmura, de fapt iezuitii au si numit-o"templul marmurei. ". In ziua funesta de 18 iulie 1718 focul a cuprins biserica, peste 39 de picturi ale lui Rubens au fost distruse. Coloanele de marmura au fost si ele afectate. Biserica a fost refacuta complet in secolul XX, respectandu-se cu strictete interiorul original.

Un loc aparte in cadrul bisericii il are capele Maicii Domnului, bogat impodobita cu picturile lui Rubens dar si cu picturi pe marmura ale altor pictori flamanzi celebri. Stucatura plafonului este realizata tot de Rubens. Spre deosebire de aceasta capela mai exista o capela mai sobra a Sf. Ignace cu sculpturi remarcabile in marmura. Biserica are alaturat un muzeu al dantelei care se poate vizita la cerere. Din pacate pentru mine care mi-as fi dorit aceasta experienta, ghidul micului muzeu era absent de la datorie si timpul nu mi-a permis sa astept reintoarcerea sa.

Fuguta trebuia sa mai ating un punct al calatoriei pe care mi-l propusesem si anume EGLISE SAINT PAUL. la mica distanta pe Veemarkt la nr. 14, pe colt. Aveam sa intru intr-un sanctuar cum nu am am vazut vreodata, datorita unei zone speciale Purgatoriul din gradina bisericii.

Biserica construita in 1276 a fost o manastire dominicana pana in timpul revolutiei franceze. Sunt in aceasta biserica 80 de tablorui dintre care 3 ale lui Rubens, celelalte semnate de Jaordaens si Van Dyck, expuse in locul lor initial. Altarul in marmura este de la 1670, are 20 m. in inaltime si este cel mai bine si mare altar conservat din Anvers. Cele patru coloane de marmura rosie cantaresc cate 4500 kg. fiecare. A fost executat de Peter Verburgenn tatal si fiul, Credinta si Adevarul devizele dominicanilor sunt personificate iar in marea nisa dintre ele se afla apostolul Paul, reprezentat cu o carte in mana, in calitate de predicator al poporului.

Sacristia conserva peste 2033 piese de imbracaminte, ornamente liturgice. Pe cruce sunt elemente componente din lemn provenind se spune de la crucea autentica, realizata in prima jumatate a secolului XVII-lea. Stalul are 72 de locuri dispuse in forma de U fiind bogat ornamentat cu motive decorative. Aici se reuneau calugarii pentru rugaciunea cotidiana.

Tablouri impresionante printre care Adoratia pastorilor a lui Rubens, Nasterea Mantuitorului a lui Cornelius de Vois, sau Mantuitorul sub povara crucii a lui Anton Van Dyck sunt cu adevarat coplesitoare prin mesaj si frumusete.

Orga bisericii este socotita printre cele mai importante obiecte detinute. A fost construita initial de Nicolae Van Haegen, are 3 claviaturi, 47 de registre, cca 4000 de tuburi. Insasi regina Christina a Suediei in 1658 dupa ce a ascultat un concert interpretat de un mare organist al timpului a luat-o ca model pentru marea biserica protestanta din Dordrecht. Corpul de lemn de sustinere a orgii a fost sculptat de Peter Verbruggen.

La iesirea din biserica am intrat in Gradina Calvarului, - Purgatoriu, conceputa intre 1697-1699 de catre fratii dominicani din Anvers, Van Ketwigh. Ea reprezinta suferinta, moartea dar si renasterea lui Isus, in mediu liber conceputa, alaturi de zidul bisericii. Au mai lucrat aici la acest grup unic baroc si alti sculptori pana in 1741. Toate personajele marcante din viata lui Isus, drumul crucii, sunt redate aici in medalioane. Statuia reprezentand corpul lui Isus fara viata este expus in grota, la nivelul solului, inconjurat de scene din purgatoriu sau unde alti morti isi plang soarta. In final invierea lui Isus si intoarcerea la viata este reprezentata de scena reintalnirii cu Maria Magdalena in gradina. Toata acesta zona este impresionanta si coplesitoare. prin bogatia detaliilor si frumusetea statuilor

Desi obosisem nu puteam pleca fara sa ajung pe malul raului. Cu putin efort am ajuns la CASTELEUL HET STEEN., frumos, nimic de zis, insa eram prea obosita asa incat nu am mai vizitat Muzeul Marinei pe care il adaposteste acum.

De aici am mers pe malul raului unde in foste hangare se gasesc acum sedii de firme, birouri de avocatura dar si restaurante. Se merge pana se ajunge in portul vechi care acum adaposteste ambarcatiunile de agrement. Raul se poate traversa prin 2 tuneluri pentru autovehicule si prin tunelul Sf. Ana pietonal si pentru biciclisti. Are cca 500 m lungime si ajunge in zona Linkeroevrer, oaza verde a orasului cu terenuri de fotbal, volei, piste speciale pentru biciclisti.

La unul dintre restaurantele de pe malul raului m-am oprit pentru a lua masa si a ma odihni inainte de reintoarcerea spre gara orasului de unde aveam sa ma intorc in Bruxelles. Poate descrierea a fost prea ampla, dar nu am vrut sa fractionez pentru ca eu vad Anversul ca un tot unitar, am gasit in acest oras cladiri de o frumusete remarcabila, spatii verzi, strazi cu adevarat sanctuare ale shoppingului dar si multe biserici remarcabile prin bogatia picturilor, a vitraliilor a realizarilor sculpturale, muzee care adapostesc colectii impresionante de opere de arta, restaurante pe malul raului, castelul parca uitat de vremuri, dar mai ales oameni destinsi, zambitori, amabili, turisti dar si localnici care mi-au transmis o stare de relaxare, de bine, de bucurie de viata.

Nu stiu cati kilometri am parcurs in acea zi si nici nu are nici o importanta. Stiu ca m-am intors seara tarziu in Bruxelles aproape tarandu-ma de oboseala, nu vedeam scarile de la metrou, nu imi doream decat sa ajung repede in patul meu, sa adorm si sa visez ca inca eram in orasul fericirii, .

multumesc celor care au avut rabdarea sa citeasca aceste randuri si va doresc tuturor vacante frumoase

ps. il rog pe web. daca poate introduce clipul cu sound of music filmat in gara din Anvers, imi scapa acum anul- multumesc

---

VIZUALIZĂRI: 6840 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI