La Nona - ca la carte!

TIPĂREȘTE

Este a doua oara cand scriu -prima data din nu stiu ce motiv, s-a sters totul. E cam greu sa ma mai mobilizez o data pe acelasi subiect dar incerc.

Titlul vine de la niste remarci ale fiului meu, in diferite momente ale vacantei noastre, asa ca mi-am zis:''Daca anul trecut a fost cu cantec, de ce sa nu incerc ceva literatura! ''

Am ales Nona pentru ca la vremea respectiva, adica prin februarie, avusesem o problema serioasa cu un genunchi si imi cam pierdusem speranta ca voi mai putea merge normal si fara ajutor, asa ca am cautat ceva foarte aproape de plaja, iar Nona avea recomandari bune. Din fericire, mi-am rezolvat problema de sanatate, dar biletele au ramas.

Am plecat din Sighisoara cu un tren care a facut aproape 6 ore pana la Bucuresti, noroc ca am prins compartiment cu aer conditionat si tovarasi placuti de calatorie! Am tras tot la hotel Tranzzit si nu am fost dezamagiti. Dupa ce ne-am lasat bagajele am plecat la o plimbare si dupa ceva de-ale gurii. Am ajuns in Cismigiu, pe jos, evident si acolo ne-a iesit in cale Monte Carlo. Am mancat intr-o atmosfera placuta, era liniste, doamna care ne-a servit foarte draguta, am fost multumiti de alegerea facuta. Apoi ne-am mai plimbat putin, am vazut lebedele albe si negre si celelalte pasari, am trecut pe langa monumentul ridicat in amintirea tinerilor elevi de scoala militara morti in august 1944 si am avut rabdare sa citim numele fiecaruia si le-am pus gandul nostru bun in loc de lumanare. Aici mi-au venit in minte nu una, ci doua carti:Cismigiu et Comp"-Grigore Bajenaru si ''Mari sub pustiuri" al lui D. R. Popescu

A doua zi am plecat spre Albena de la Coloane. Pasgerii bucuresteni au fost foarte nemultumiti ca firma nu a tinut cont de data la care s-au cumparat biletele si nu au fost locurile rezervate. Pe noi nu ne-a deranjat foarte tare. Important pentru noi era sa ajungem cu bine, vorba baiatului meu ''sa nu ratam niciun pod''. Si am ajuns.

La receptie era o tanara foarte amabila, care ne-a explicat cu rabdare, in engleza, programul de masa si alte amanunte. Ne-a spus ca putem manca de amiaza pana este gata camera. Acuma trebuie sa spun ca eu cand am ales Nona, am platit pt camera cu vedere la mare. Nu stiu de ce, ma si vedeam cocotata pe la etajul 5-6, cu marea direct in fata mea de dimineata pana seara, ba inca imi faceam probleme ca nu voi putea dormi de atata frumusete! M-au scapat dragutii de bulgari de o asa napasta! Am primit o camera la parter din care marea se vedea dupa colt, dupa ce treceam cu privirea de dusuri si alte cele. Ce-o fi fost in mintea mea, ca doar n-am castigat niciodata la loto si la nimic! Deci, am cam tras lozul necastigator! ''Doua loturi''-ILCaragiale. Macar am putut-o auzi bine. Marea.

Camera ne-a placut, avea trei paturi, lenjerie decenta, curata, prosoape la fel, un mic frigider cu bauturi contra cost si o sticla de vin pe toaleta. La intrare o oglinda desupra unei mici etajere, dulapul cu usi glisante anume pt acel spatiu, baie cu cada si perdea uscator de par, ventilatia mergea, aerul conditionat la fel, camera fusese curatata. Acuma, daca vrei, poti gasi o multime de imperfectiuni. Nu m-am apucat sa caut cu lupa prin colturi, nici n-am numarat eventuale pete pe gresie, n-am tusit pt ca era o mica pata pe cada sau ca mai stiu eu ce nu era perfect. Atata vreme cat sanatatea si linistea nu ne sunt afectate, nu ma intereseaza amanuntele. Da, si am avut si sfoara de intins rufele, macar ca prudenta si citind alte comentarii, ingesuisem intr-un buzunar de valiza si o bucata de sfoara zdravana de rufe spre nedumerirea sotului meu! Dar nu camera a fost castigul, ci camerista. Am avut o draguta de camerista care zilnic ne-a schimbat prosoapele si ni le-a aranjat in diferite forme, ne-a facut curatenie, ne-a schimbat lenjeria de 3 ori in 9 zile, ne-a rasfatat efectiv. Nu a fost mare lucru ceea ce am lasat eu pentru ea si am facut-o din placere, tocmai pt ca a fost draguta. Legat de camera si de frumoasa noastra camerista mie mi-a venit in cap de can am vazut-o ''Cenusareasa'' de Fratii Grimm.

Ceea ce am remarcat a fost faptul ca in fiecare zi femeile de serviciu stregeau geamuri fie la restaurant, fie la holurile receptiei. Pe plaja veneau zilnic echipaje de doi tineri ospatari care colectau paharele de sticla lasate de turisti. La intrarea in restaurant, seara intotdeauna erau niste doamne, probabil din conducerea hotelului, care ne intampinau zambitoare si nu ne cereau sa spunem numarul camerei ca sa-l bifeze pe lista.

Mancarea ne-a pus pe ganduri la prima masa, adica cea de pranz. Atunci carnea cea mai selecta a fost de hamsii prajite si niste aripioare innegrite pe gratar. Dar nu ne-am speriat, eram hotarati sa nu ne lasam stricata vacanta! Si am avut dreptate. Mancarea ar fi ultimul lucru de care ne-am putea plange. La micul dejun aceleasi feluri mereu, dar noi n-am mancat la fel in fiecare zi sau daca am facut-o a fost pt ca asa ne-a placut. Au fost wafe si clatite zilnic, fara coada la ora la care mergeam noi, pateuri, cocaturi-cozonac, chec cu cacao, un fel de turta dulce facuta in tava, ca o placinta, salate, mereu peste marinat.

Masa de pranz a fost pe tot parcursul sejurului mai saracuta comparativ cu cina. Dar ciorbele se schimbau zilnic si erau bune, sotul meu a mancat in fiecare zi si in rest aveai de unde alege. Gratarul sfaraia si la pranz cu cate ceva pe el, peste sau carne. Pestele nu era deosebit, dar unii il prefrau. Seara era rasfatul. Alte sortimente pe gratar, purcel de lapte, pulpa de porc la tava. A fost si o seara cu peste si fructe de mare, dar nu ne-a impresionat. Am gustat niste midii, nu grozave primele doua, a treia insa avea gust de naftalina! Fiul meu s-a lacomit la ditamai bucata de caracatita si a avut o experienta si mai neplacuta decat a mea, pt ca lui i-a fost rusine sa scoata afara ce bagase in gura. Acuma eu nu sunt o specialista in peste si delicatese, dar cred ca cel putin acestea din urma nu se pot gati "cantineste". Important e ca nu am avut nimic si n-am auzit ambulanta pe langa hotel, semn ca totul a fost in regula.

Fructe au constat in banane, grapefruit, struguri, mere, pepene, nectarine cateodata. Prajiturile erau cele obisnuite, cu creme colorate, dar am prins o data si un fel de sarailie. Suc proaspat de mere am baut mai mereu si de cateva ori bere. De amintit ca era scris mare, la barul din hotel ca toate cocktailurile sunt contra cost. Ca o concluzie, mancarea a fost din destul, prea multa chiar, daca ma raportez la puterile noastre, asa can''Gargantua si Pantagruel''-Francois Rablais

Plaja curata, sezlongurile s-au dovedit insuficiente de vreme ce se facea control la cheile camerei sa se verifice persoanele care beneficiaza de sezlong. Marea a fost destul de agitata cu valuri care efectiv iti biciuiau corpul. Intrarea in mare, dar mai ales iesirea era dificila. Apa marii curata dimineata cu palcuri de pestisori, care pe unii ii speria de moarte. Am auzit o conversatie intre un tatic si un baietel de 9-10 ani care refuza sa intre in apa de frica pestisorilor. Tatal ii spune''pe cine ai vazut tu sa fie mancat de un pestisor asa de mic? '', copilul nu se lasa si spune''Da, dar n-ai vazut ca a mai venit o trupa! ''De-ale copiilor! Cam a lor a fost nu doar plaja, ci tot hotelul. De la sugari de 2 luni pana la copilasi de scoala si adolescenti insotitori de bunicute nemtoaice. Ii auzeai pe cei mici plangand la restaurant, la toate mesele, mai putin la cea de dimineata pt ca veneau mai tarziu, pe plaja, pe holurile hotelului. Lumea lor! De multe ori privindu-i, imi veneau in minte cand''Dl. Goe'', cand ''Mary Poppins''-PLTravers. De o Mary Poppins era nevoie in cele mai multe cazuri!

Am avut parte si de Bacovia, pt ca au fost si cateva zile plumburii, cu nori ,,ploaie trista, care parea sa nu mai lase soarele afara.

Intr-una din aceste zile am profitat sa mergem pe jos pana la Balcic, ceea ce n-am reusit cu un an in urma. De data aceasta am ocolit alunecarea de teren care era si mai mare, pe la mal, catarandu-ne pe stanci. Dar am dat de alt obstacol, care nu existase cu un an in urma, si anume o portiune cu noroi de la un izvoras ce venea din coasta si se varsa in mare trecand pe faleza. L-am trecut si pe acesta si am ajuns intr-un final la Balcic. A fost cam ca in ''Ciresarii''-Constantin Chirita

O zi ne-am amintir de ''Toate panzele sus''al lui Radu Tudoran, cand ne-am plimbat cu vaporasul si cum sa nu te gandesti la carte si la film cand vaporasul se numea chiar''Esperanza''!

Intr-o seara am pornit in plimbare dincolo de Kaliacra-hotel, am trecut si de club Nomad si am ajuns la Moby Dick sa bem un cocktail. Acolo muzica ruseasca -rock, se cam si vorbea ruseste, exista o anume atmosfera ce te ducea cu gandul la contrabanda, aventuri, primejdie, ce mai, ''Hanul Jamaica" Daphne du Maurier.

Am fost in doua zile la Balcic, o data cu autobuzul si o data cum am spus, pe jos si ne-am intors cu masina, si asta mai ales din cauza unei carti, ''Micul paradis al Romaniei Mari '' de Lucian Boia

Albena mi-a parut anul acesta mai proaspata in august decat anul trecut, ne-am odihnit, am citit mult, am facut lungi plimbari de la un capat al altuia al statiunii si am reusit sa ne si intoarcem cu bine! Voi pune si fotografiile cat de curand.Hotelului nu am ce-i reprosa in linii mari.Oricum,mai mult camera cu vedere la mare nu-mi mai trebuie ca daca exista un singur pom sau tufa sigur va fi in fata camerei noastre!

---

VIZUALIZĂRI: 4413 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI