Muzeul Ermitaj – unul dintre cele mai celebre muzee ale lumii

TIPĂREȘTE

Ermitajul a fost unul dintre obiectivele turistice incluse in programul de vizitare al vacantei pe care am petrecut-o in Rusia adolescentei mele.

Tin minte ca eram foarte mandra sa spun ca am vazut acest muzeu care sta pe podium alaturi de Luvru sau Prado.

Desi am asteptat o ora sa intru in acest muzeu, asteptarea s-a dovedit bine meritata, deoarece ma reusit sa vad “pe viu” un adevarat palat si mai presus de orice sa vad cu ochii mei opere de arta valoroase de care auzisem doar in carti.

Se spune ca Petru I (cunoscut si sub numele de Petru cel Mare, tar al Rusiei), a fost cel caruia i se datoreaza existenta acestui muzeu, dar, de fapt, cea care a hotarat construirea unei resedinte pe langa Palatul de Iarna (pe la mijlocul secolului al XVIII-lea) a fost Ecaterina cea Mare (cu o viata tumultoasa si fascinanta), acum mai bine de doua secole, pentru a se recrea alaturi de prieteni (asa a luat nastere “Micul Ermitaj”). De retinut este prietenia acesteia cu Voltaire, biblioteca acestuia ajungand la muzeu, dupa moartea celui din urma, alaturi de biblioteca lui Diderot, marele filozof francez.

Ermitajul este actualmente compus din cinci cladiri construite in stil baroc, care au fost extinse de-alungul timpului (reconstruite si restaurate, tinand cont si de incendiul care s-a produs in 1837, dar si de bombardamentele din cel de-al doilea razboi mondial) si adaposteste aproape trei milioane de lucrari (unele neexpuse), de la antichitati grecesti si romane, la opere de arta ale celor mai cunoscuti pictori si sculptori celebri.

Daca Leningradul de atunci, care este al treilea mare oras al Europei, si-a pus stapanire pe sufletul meu adolescentin a fost, in principal, datorita acestui muzeu cu somptuoasele saloane in care sunt expuse capodopere ale artei si culturii universale.

Urmarind indicatoarele asezate pe diversele coridoare, cautam cu asiduitate cei mai celebri artisti pentru a vedea operele lor “de-adevaratelea”, ca sa ne putem incadra in timpul alocat vizitarii acestui muzeu. Daca scotocesc prin sertarele cu amintiri ale casei parintesti este imposibil sa nu gasesc chiar biletul de intrare la acest muzeu!

Astfel, am vazut Madonele lui Rafael si Da Vinci, retinand la cea din urma o floare pe care Fecioara o oferea pruncului, detaliu pe care nu l-am uitat nici pana astazi, deoarece am inteles ca simboliza Rastignirea ulterioara a lui Isus.

Am mai retinut si o sculptura a lui Michelangelo care reprezinta un barbat ghemuit, opere ale lui Tiziano si El Greco (ultima reprezentandu-i pe Apostolii Sfintii Petru si Pavel), picturi ale lui Rubens, Monet, Van Gogh, Gauguin, Cezanne, Picasso, Matisse si Rembrandt (“Intoarcerea fiului risipitor”), dar si portretul lui Elizabeth al lui Van Dyck, al actritei Antonia de Zarate a lui Goya si al actritei Jeanne Samary a lui Renoir.

Foarte multe picturi m-au surprins prin marimea acestora, acoperind pereti imensi, depasite doar de impresionanta pictura circulara a muzeului Borodino.

Ore in sir am umblat prin muzeu in incercarea mea de a surprinde cat mai multe intr-o singura zi, aceasta incercare dovedindu-se o utopie...

La un moment dat m-am asezat pe o sofa tapitata si frumos sculptata, ingusta, intrebandu-ma cum reuseau tarinele vremii sa stea pe astfel de canapele cu rochiile acelea voluptoase cu crinolina!

Nu pot uita nici “Cele trei gratzii” ale marelui sculptor venetian Antonio Canova, apreciat chiar si de catre Napoleon si familia acestuia (le puteti vedea click aici).

Macar pentru aceasta sculptura diafana si plina de feminitate merita sa vizitati acest Muzeu, alaturi de celelalte piese de rezistenta ale picturii italiene, spaniole, flamande, olandeze si franceze, precizand ca Ermitajul mai expune arme si armuri europene, portelanuri, sticlarii, bijuterii din aur, arte decorative ale Europei medievale, dar si arta chineza si bizantina.

---

VIZUALIZĂRI: 6473 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI