Muzeul Correr, un muzeu al amintirilor

TIPĂREȘTE

AmFostAcolo, am fost la Veneția și nu numai odată! Așa mizeră cum o văd unii, falnică și mândră cum a fost odată, ”perla Adriaticii” ne face totuși cu ochiul și cu un semn al mâinii parcă ar zice ”Hei, veniți la mine, veniți cât mai sunt, cât încă mai exist! ”

Capitală a provinciei Veneto, bijuterie a Adriaticii, mândra și falnica Serenissimă încet, dar sigur se scufundă. Așa zic oamenii de știință, în frunte cu geologii!

Aș zice că astea sunt problemele municipalității și ale statului italian, dar pe lângă încălzirea globală, apoi și noi turiștii, în număr extrem de mare, dăm ”o mână de ajutor procesului de scufundare”

Și ca o paranteză, de curând, un artist plastic italian, Lorenzo Quinn, a realizat două mâini albe de 12m înălțime, ce ies din Marele Canal și par a fi ale unui om gata să se înece. Sau o altă interpretare poate fi aceia că, palatul de care sunt prinse mâinile să fie scufundat și tras în mare, de însăși Adriatica, sau poate chiar Adriatica să fie salvatorul acelui palat. Aici stă forța creativă a artistului, în diversele moduri de interpretare a lucrării sale. Oricum ai lua-o, este simbolul încălzirii globale și al Veneției în pericol!

După cum spusei, în anul care tocmai a trecut, am pus iarăși piciorul pe pământul ”plutitor” al Veneției (sincer, nu am simțit că se clatină) și în una din cele câteva zile petrecute aici, am pus în program Muzeul Correr.

Este unul din cele 11 muzee conduse de Fundația Muzeelor din Veneția. Aflat în Piața San Marco, acesta se întinde de-a lungul părții sudice a pieții și ocupă etajele superioare ale Noilor Procurații, precum și Aripa Napoleoniană, acolo unde se află și intrarea în muzeu.

Aici sunt expuse colecțiile bogatului Theodor Correr, membru al unei familii cu tradiție în a colecționa, pasionat și iubitor de istorie și artă, dar și de tot felul de obiecte ieșite din uz, precum documente, hărți, într-un cuvânt tot ce se poate aduna și colecționa. Deh... este și asta o boală! Această ”boală” a fost moștenire de familie și amplificată după căderea Republicii Veneția, când multe familii de nobili își puneau în vânzare valoroase obiecte personale sau chiar colecții întregi.

Altruist de fel, Correr și-a deschis porțile palatului său în 1830 pentru ca și alții să poată gusta frumosul sub aspectul valorilor acumulate în timp. După care și alte familii au procedat la fel, alții donându-i chiar din colecțiile lor.

Patrimoniul mărindu-se, Correr și-a donat întreaga colecție orașului Veneția, inclusiv fondurile destinate conservării acesteia.

Locația a trebuit schimbată, soluția fiind galeriile Procurațiilor Noi din Piața San Marco. Muzeul este format din Colecția Correr, Muzeul de Arheologie și Sala Bibliotecii Naționale Marciana.

Am luat bilet de intrare în valoare de 13 euro/seniori (20 euro preț întreg), acest bilet cuprinde de fapt și Palatul Dogilor și toate cele menționate mai sus.

Urcăm scările din marmoră ale muzeului cu aparatul foto în mână, la vedere, fără a mă informa în prealabil dacă îl pot folosi sau nu. Și dacă nu mi s-a atras atenția, l-am pus în funcțiune.

Având o atracție deosebită pentru tavanele ornamentate, nu-mi puteam lua ochii de la ele și nici de la policandre.

Correr a fost un mare admirator al operelor sculptorului Antonio Canova, drept pentru care vizita începe cu Colecția Canova aflată în camere unde, după căderea Republicii au fost găzduiși regi ai Franței și împărați austrieci. Câteva din aceste lucrări sunt în fotografiile atașate.

Antonio Canova încă din timpul vieții și-a câștigat celebritatea datorită talentului său, fiind unul din reprezentanții de seamă a neo-clasicismului în sculptura europeană.

Colecțiile întregului muzeu se întind pe aprox. 30 încăperi unde sunt expuse tablouri ale unor importanți pictori venețieni, portrete ale dogilor, mobilier, colecții de monede, costume venețiene, încălțăminte, printre care am văzut (ce nu am mai văzut până acum), pantofi cu talpa foarte înaltă, enorm de înaltă, ale fostelor curtezane pentru a fi mai ușor reperate, apoi ceramică, chiar și mumii, hărți maritine, ceasuri, jucării, servicii de masă (unul vechi din 1525) și multe, multe alte obiecte.

Am trecut fugitiv prin Muzeul de Arheologie, (pentru care ar mai fi trebuit încă ceva timp) și am pătruns în Sala Bibliotecii Naționale Marciana.

Eu nu voi descrie sală cu sală, pentru că acestea nu se vizitează. Ci, numai sala de lectură. (Vezi foto anexate). Biblioteca este unul din cele mai vechi depozite de manuscrise și texte clasice, din lume. Numele îi vine de la Sf. Marcu, patronul spiritual al orașului.

Baza colecției a fost donația umanistului și savantului bizantin, Cardinalul Bessarion care în 1468 a donat 750 de manuscrise în greacă și latină, plus 250 incunabule (cărți tipărite), constituind astfel prima bibliotecă publică deschisă oamenilor de știință din Veneția.

Și biblioteca ce a aparținut lui Petrarca, donată orașului și formată din manuscrise și scrisori personale, a fost găzduită aici, dar cu timpul s-a pierdut. Conform unei vechi legi, câte o copie din fiecare carte tipărită în Veneția era depusă la Marciana. Tot aici au fost depuse și colecții de manuscrise provenite din diverse mănăstiri desființate din porunca lui Napoleon I

Mare parte din valori, cu timpul au fost mutate în alte locații ale orașului.

Astăzi Biblioteca Marciana conține aprox. 13.000 manuscrise, peste 2.800 incunabule și peste 24.000 de alte lucrări tipărite între 1500 și 1600. Pe lângă multe valori, sunt și partituri muzicale de opere și sonete.

Valori cu care, Veneția zice-se că s-ar scufunda!

Mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 2489 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI