EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Unul din cele mai tihnite orașe pe care am avut bucuria de a-l vizita pe îndelete și în mai multe rânduri în pelegrinările mele europene, a fost Bruges. Fostă capitală a Flandrei de Vest, supranumit „Veneția Nordului” , datorită canalelor care îl brăzdează, „Orașul Ciocolatei” pentru existența aici a unei ghilde a ciocolatierilor, a unui muzeu al ciocolatei și unde anual se desfășoară un Festival al ciocolatei, „Orașul Dantelei, al Diamantelor și al Berii” , orașul Bruges mai păstrează 4 din cele 7 mori de vânt existente altădată. Două din ele sunt transformate în muzeu, iar una din aceste două, funcționează și-n ziua de azi (Moara Sf. Ioan).
Am vizitat Muzeul Artelor și Tradițiilor Populare (Volkskundemuseum) , aflat în partea estică a orașului, pe Balstraat 43, în zona morilor de vânt. Pe mica străduța pietruită sunt aliniate case vechi tipic flamande, cu un etaj, prevăzute cu obloane și acoperite cu olane de culoarea scorțișoarei.
În opt astfel de căsuțe, care în sec. al XVII-lea serveau drept azil pentru breasla cizmarilor, se află muzeul ce reconstituie interioare tipic flamande cu ajutorul mobilierului și a obiectelor locale tradiționale.
Am trecut de ușa mică și îngustă de la nr. 43, am luat bilet în valoare de 5 euro de la o doamnă curator a muzeului, care era foarte amabilă și bucuroasă că are vizitatori. Ne-a înmânat traseul muzeal, a mai spus câteva vorbe și am pornit singuri în explorarea vieții de zi cu zi unui ipotetic flamand care, încă de pe băncile școlii își începea formarea profesională.
Am avut surpriza ca în prima încăpere, unde era reconstituită o sală de clasă să vedem băncuțe din lemn cu tăblițe de scris, cuiul unde era agățată servieta din piele și ceasul din perete. În vitrine speciale sunt expuse pene de scris, tocuri, penițe, călimări de cerneală (unele cu gâtul îndoit), radieră, briceag și multe altele, așa cum aveam în copilărie.
Spațiile următoare, având în vedere că întreg imobilul a aparținut Breslei Cizmarilor prezintă mici ateliere, unde copii erau îndrumați în special spre meseria de pantofar. Astfel, Atelierul unui cizmar prezintă calapoade pentru cizme, tălpi și căpute de pantofi, modul de confecționare al saboților, unelte aranjate la linie, o expunere de placheuri și Sigla Confreriei Cizmarilor din 1830.
În restul spațiilor sunt redate interioare de epocă dintr-o Băcănie, un Atelier de confecționat obiecte de cult, apoi jucării din lemn sau tot ce ține de capitolul Tabac; recipiente pentru tutun, frumoase modele de tabachere și o superbă colecție de pipe.
Am ieșit în curtea interioară, un spațiu bine delimitat și împărțit între o peluză ca peria și un spațiu de joacă pentru copii și loc de servit o cafea. Aici am admirat un joc vechi, un fel de popice care se loveau cu un titirez acționat de o ață, joc aflat la îndemâna oricui.
Înainte de a vizita restul spațiilor, sunt prezentate două momente de petrecere a timpului liber. Teatrul local de marionete Den Uyl în vogă prin anii 40, cu păpuși sculptate în lemn, decoruri artistice, afișe, personaje hazlii, totul îndreptat spre o anume educație atât a copiilor cât și a adulților.
Un al doilea moment de petrecere a timpului liber este redat la Cârciuma-muzeu La pisica neagră, o reconstituire a celebrului în epocă, cabaret din Paris.
În următoarele spații sunt prezentate; o Farmacie de epocă cu borcane, sticluțe și flacoane cu tot felul de esențe, manevrate imaginar de un farmacist-manechin. Mai mare dragul să privești la ele! Sau o Cofetărie-Ciocolaterie cu toate ustensilele de preparare a dulciurilor.
Am stat multă vreme la Flemish Living Room și am admirat pe îndelete colțul amenajat pentru lucrat dantelă, masa aranjată pentru micul dejun, tacâmurile, ustensilele, mobilierul, coșurile din răchită pentru rufe, dar și pentru legănat copiii, colțul de bucătărie cu tot ce presupune el sau șemineul, lampa de tavan și pavimentul de cărămidă. Dormitorul cu mobilier sculptat, toaleta cu vasul pentru apă, patul, nelipsita buiotă sau sistemul de încălzire a încăperii. Toate autentice, vechi, lucruri folosite în gospodăriile din Brugges.
Muzeul este foarte interesant pentru cei interesați și continuă cu un Atelier de pălărier, unde am admirat diverse ustensile de confecționat calota și borurile pălăriilor, mașini de călcat pălării, cutiile din carton pentru păstrarea lor, un Atelier de croitorie bărbați cu o mașină de cusut Pfaff, o colecție întreagă de vechi mașini de călcat, un Atelier de lemnărie și în final o Galerie de exponate de vechi firme ale diverselor ateliere meșteșugărești, din Brugges.
Dantela are un statut special în acest muzeu și un spațiu dedicat, încă nefinalizat sau în stadiu de renovare, motiv pentru care nu am avut norocul să-l vizităm.
Această brățară de aur numită MESERIE, a fost totdeauna baza existenței omului și punctul de plecare a comerțului, cel aducător de bună stare materială a vechilor locuitori din Brugges. Și nu numai.
Priviți frumosul și veți primi lumină!
despre DISTRACȚIE & RELAXARE
În apropiere se află zona Morilor de vânt, multă verdeață, liniște, aer curat.
Trimis de mihaelavoicu in 05.07.20 09:20:01
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BENELUX.
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mihaelavoicu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Un muzeu interesant, cu lucruri frumoase care aduc aminte de meserii astăzi - din păcate - mai puțin prezente și practicate! Asta-i importanța și frumusețea muzeelor, că nu lasă să fie uitate meserii care au stat la baza progresului de azi!
Mi-am amintit - cu nostalgie - de blacheurile pe care ni le bătea tata în vârful și pe tocul bocancilor - sau pantofilor - copilăriei mele!
La fel și de tabacherele în care el își ordona țigările, sau de fierul de călcat, cu jar, pe care mama îl folosea să ne calce rufele! Ce mult e de-atunci! Îmi face plăcere să revăd obiecte vechi, funcționale și astăzi!
Felicitări pentru review și pentru poze!
@mihaelavoicu: Un muzeu interesant, si care iti da senzatia ca in momentul urmator cineva se va ivi langa tine.
Felicitari, votat cu mare drag.
@doinafil: Vai Doina, blacheuri, cum ai scris tu, e corect nu placheuri cum am scris eu. Ca să vezi cum, cu trecerea timpului, până și denumirile se uită! În colecția mea de fiare, precum clanțe, balamale, chei și alte asemenea lucruri, agățate pe peretele magaziei la țară, uite, blacheuri nu am.
Moș Huțu, cismarul copilăriei mele, știu că avea mult de lucru la zilele lui.
Călimara cu gât, când am văzut-o, mi-am amintit de clasele în care începeam scrisul cu cerneală. Ce vremuri am mai traversat și noi, auzi, copil cu călimara cu cerneală la școală! Acum nu s-ar concepe așa ceva! Aveam o punguță cu șiret, specială pentru călimară și o învârteam în jurul degetului ca pe o morișcă.
Gânduri bune și sănătate!
@mishu: Un muzeu frumos, educativ bine dichisit. Pentru noi, ăștia mai trecuți prin viață, sunt amintiri plăcute, pentru cei tineri, nimic. Ba, chiar un prilej de distracție.
Toate bune!
@mihaelavoicu: Îmi amintesc și eu de călimara „cu gât și dop cu filet” , pe care o țineam într-un săculeț de pânză cu șiret! (am avut astfel de călimări în casă până acum vreo zece ani, cu cerneală roșie și albastră, pentru că am și acum un stilou încărcabil, „cu pompiță de cauciuc” , la care țin tare mult! Evident că pentru mine este „piesă de muzeu” , nu mai scriu cu el).
Chiar și de băncile din lemn din poza ta îmi amintesc, numai că noi nu agățam servietele (sau ghiozdanele) în lateralul lor, ci le așezam sub pupitrul pe care scriam, pe o poliță special făcută și orizontală (paralelă cu podeaua), diferită de pupitrul de deasupra, care era puțin înclinat. Astăzi băncile școlarilor nu mai au acea mică înclinare.
Au fost lucruri și vremuri care ne-au rămas în amintire, la care - eu, cel puțin - mă gândesc cu drag!
Să dea Domnul să ne vedem cât mai curând, cu sănătate și voie bună!
@mihaelavoicu: Interesant alcătuit acest muzeu care ne aduce în prim plan crâmpeie de viață veche urbană din zona Brugge. Anumite obiecte au existat și la noi, bunicii și chiar părinții noștrii utilizând astfel de ustensile din viața casnică și meșteșugărească. Refacerea scenelor din locuințe și ateliere îi ajută pe vizitatorii de azi să facă o comparație între modul de viață din trecut și cel actual; bineînțeles că multe obiecte nu sunt recunoscute și nu știm în ce categorie să le încadrăm.
Două astfel de muzee interesante am găsit și în România, în arealul geografic brașovean: Muzeul Civilizației Urbane din Brașov (vezi impresii) și Muzeul Etnografic din Rupea (vezi impresii). În muzeul din Rupea este recreată o băcănie locală (P13) care seamănă cu cea de la muzeul din Brugge; de asemenea, în 2018 era deschisă, tot la Rupea, o expoziție temporară care punea în valoare munca vechilor cizmari/pantofari.
Mulțumim pentru articol și fotografiile grăitoare! Numai bine!
În vara asta mă duc la Brașov, special pentru Muzeul Civilizației urbane.
Toate bune!
Turism si cultura!
Turism, cultura si tehnica!
Ati pozat ceea ce acum e cunoscut ca SOBA RACHETA, cu un randament termic superior, ardere prin gazeificare, avand un design foarte frumos si pe care o intalniti pe youtube in sute de variante contemporane, realizate in mai toate zonele lumii.
E considerata o minune a tehnicii, eu, pana azi a crezut ca e inventia secolului XX, si cand colo...
Multumesc mult inclusiv pentru descebaluirea mea.
@mirceabrasov: Vorbiți de soba din P18? Se vede și în P15 un colț. Nu am știut că se numește „soba rachetă” . Interesant comentariu! Toate încăperile aveau o astfel de sobă fie pentru gătit, fie pebtru încălzit și chiar le-am remarcat frumusețea. Dar nici nu știam la ce să privesc mai întâi.
Mulțumesc și toate bune!
Mi-a facut mare placere sa vad acest muzeu cu dumneavoastra. Mi-a placut ideea de a nu pierde trecutul, piesele nu pareau incremenite, am fost absorbita cu totul in acea atmosfera. Am rasfoit din nou albumul meu, sa ma bucur de toate detaliile. Va imbratisez!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)